Nupţialitatea şi natalitatea în România

NIS Romania logo.jpg
Autor: Radu Baetica, Institutul National de Statistica, România.
Date extrase în iunie 2015.


Prezentul articol privind căsătoriile şi naşterile face parte dintr-un proiect-pilot implementat de Eurostat împreună cu opt state membre (Estonia, Spania, Letonia, Croaţia, Olanda, România, Slovenia şi Suedia). Obiectivul proiectului-pilot este să răspundă mai bine nevoilor utilizatorilor prin completarea articolului Eurostat care prezintă date la nivelul UE cu informaţii mai detaliate pe aceeaşi temă, dar la nivel naţional. Articolele din cele opt state membre sunt disponibile în limbile naţionale corespunzătoare precum şi în engleză şi formează, împreună cu articolul Eurostat, o publicaţie online.

In România, pe de o parte, familia continuă să fie un element esenţial în viaţa individului, căsătoria oficială încă reprezentând un mijloc de întemeiere a unei familii şi uniunea consensuală nefiind la fel de răspândită ca în alte state membre (ponderea persoanelor care trăiau în uniune consensuală la momentul de referinţă al recensământului practic nu s-a schimbat de la recensământul din 2002 la recensământul din 2011). Pe de altă parte, oamenii se căsătoresc la vârste mai înaintate, după ce procesul de instruire este complet, când sunt integraţi pe piaţa muncii şi au resursele materiale necesare pentru un trai decent în cuplu. Creşterea vârstei medii la prima căsătorie duce la o creştere a vârstei la care mamele decid să aibă un copil şi implicit la o reducere a numărului de ani în care este posibilă naşterea şi a altor copii, cu efecte negative asupra indicelui conjunctural al fertilităţii.

Tot mai mulţi copii se nasc în afara căsătoriei, ceea ce înseamnă că această decizie nu mai depinde atât de mult de statutul de persoană căsătorită, de opinia sau oprobriul altor persoane, ci este în principal determinată de alte criterii: găsirea unui partener de viaţă potrivit, un venit adecvat, deţinerea resurselor materiale necesare pentru creşterea şi educarea corespunzătoare a copiilor, circumstanţe speciale din viaţa fiecărui individ, etc.

Graficul 1: Căsătorii şi rata nupţialităţii în anii 2000-2013 în România
Sursa: Institutul National de Statistica Romania
Graficul 2: Vârsta medie la prima căsătorie a soţilor în România
Sursa: Institutul National de Statistica Romania
Graficul 3: Divorţuri şi rata divorţialităţii în anii 2000-2013 în România
Sursa: Institutul National de Statistica Romania
Graficul 4: Născuţii vii şi rata totală de fertilitate în anii 2000-2013 în România
Sursa: Institutul National de Statistica Romania
Graficul 5: Căsătoriile pe luni, în anii 2000-2013 în România
Sursa: Institutul National de Statistica Romania
Graficul 6: Starea civilă - diferenţe între mediul rural şi mediul urban în România
Sursa: Institutul National de Statistica Romania

Principalele rezultate statistice

Starea civilă legală

Conform rezultatelor finale ale Recensământului populaţiei şi locuinţelor din 2011, peste jumătate din populaţia rezidentă a României în vârstă de 20 de ani şi mai mult consta din persoane căsătorite (61,1%) şi o persoană din cinci nu fusese niciodată căsătorită (21,5%). Văduvele şi văduvii reprezentau 12,0% din populaţia în vârstă de 20 de ani şi mai mult, iar persoanele divorţate reprezentau 5,4%.

716,4 mii de persoane, reprezentând 4,5% din populaţia în vârstă de 20 de ani şi mai mult, au declarat că trăiesc în uniune consensuală. Aproximativ trei sferturi dintre ele nu fuseseră niciodată căsătorite legal, şi 17,3% erau persoane divorţate la momentul de referinţă al recensământului.

Nupţialitatea

În anul 2013, în România s-au înregistrat 107.507 căsătorii, continuând un trend descrescător început cu anul 2007. După un uşor recul în anii 2000-2002, numărul căsătoriilor din România a cunoscut un trend ascendent până în anul 2007, când căsătoriile din România au atins un maxim datorită implementării unei legislaţii care a instituit un sprijin financiar pentru cuplurile care se căsătoresc pentru prima oară (Legea nr. 396/2006).

Evoluţia ratei nupţialităţii a urmat pe cea a numărului absolut al căsătoriilor, oscilând între un minim de 5,2 căsătorii la 1000 de locuitori în anul 2011 şi un maxim de 9,1‰ în 2007.

Analiza vârstei medii la prima căsătorie a soţilor relevă o tendinţă constantă de creştere a acesteia şi de amânare a căsătoriei. În anul 2007 (primul an după implementarea sprijinului financiar) se observă o creştere uşoară a acestei vârste, determinată de căsătoriile amânate din motive financiare. Curba ratei nupţialităţii urmează fidel pe cea a numărului căsătoriilor, cu un maxim (8,8 căsătorii la 1000 locuitori) înregistrat în anul 2007, după care amploarea fenomenului de nupţialitate scade masiv, influenţat de fenomenul migratoriu extern determinat de intrarea României în UE şi deschiderea graniţelor.

Divorţialitatea

În anul 2013, s-au pronunţat 28.507 divorţuri prin sentinţe definitive sau decizii ale notarilor publici şi ale ofiţerilor de stare civilă, rata de divorţialitate fiind de 1,4 divorţuri la 1000 locuitori. Faţă de perioada 2000-2012, numărul divorţurilor şi rata de divorţialitate au scăzut, după ce cunoscuseră o evoluţie oscilantă cu trend crescător în perioada 2004-2011.

Natalitatea

În anul 2013 în România s-a înregistrat cel mai mic număr de născuţi vii din anul 2000 încoace: 182.313. După o scădere accentuată în primii trei ani ai perioadei de referinţă, natalitatea a înregistrat o uşoară apreciere în anii 2003-2009, influenţată şi de efectele stimulării căsătoriilor din 2006. Rata totală de fertilitate[1] s-a apreciat continuu începând cu anul 2002 până a atins un maxim de 1,66 copii la o femeie în anul 2009, după care a înregistrat o scădere accentuată până în anul 2013, apropiindu-se de nivelul anilor 2005 2006, când natalitatea a fost cu circa 20% mai mare decât cea din 2013.

Particularitati nationale

O particularitate a căsătoriilor în România o reprezintă sezonalitatea fenomenului nupţialităţii. Căsătoria, un act laic, este puternic influenţată de observanţa religioasă.

În graficul alăturat se observă sezonalitatea fenomenului de nupţialitate, cu un minim în lunile martie aprilie contrabalansat de un vârf în lunile de vară, în special în august. De asemenea, se poate observa influenţa Legii nr. 396/2006 prin care s-a acordat un sprijin financiar cuplurilor aflate la prima căsătorie, atât în primul an după adoptarea legii (2007), cât şi în anul următor (un vârf de căsătorii în august 2008, luna cea mai dezirabilă pentru căsătorii). Abrogarea legii menţionate mai înainte[2] în anul 2010 şa dus la scăderea rapidă a numărului căsătoriilor în România.

În România nu sunt recunoscute legal uniunile consensuale şi căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. În România, în anul 2010 a fost adoptată o reformă a codului civil care a introdus posibilitatea divorţului pe cale administrativă, folosind o procedură mult simplificată. Aceasta a dus la o creştere a numărului divorţurilor în anul 2011 care, la fel ca în cazul căsătoriilor, s-a produs pe baza cuplurilor care au amânat divorţul; ulterior numărul divorţurilor a început să scadă.

Se pot observa diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia populaţiei rezidente după starea civilă legală pe medii de rezidenţă. Astfel, în mediul urban ponderea persoanelor căsătorite se apropie de jumătate, în timp ce în mediul rural aceasta este de doar 46,9%. Tot aici întâlnim mai frecvent decât în mediul rural persoane divorţate. În schimb, în mediul rural sunt mai frecvente persoanele văduve (11,2% din totalul populaţiei rezidente rurale faţă de 8,0% în mediul urban).

Aflându-se sub influenţa numeroşilor factori de ordin economic şi social, evenimentele demografice din România în perioada ultimilor 15 ani poartă atât amprenta tradiţionalismului cât şi pe cea a modernismului.

Context

Evenimentele demografice generează schimbări profunde şi în structura socială, cu implicaţii importante la nivelul bugetelor de stat, a sistemului de pensii şi a politicilor publice. Studiul nupţialităţii prezintă o importanţă deosebită în demografie deoarece reprezintă o premisă importantă pentru fenomenul de natalitate. Căsătoria este un act firesc în cadrul evoluţiei societăţii şi, în mod normal, se soldează cu urmaşi, ceea ce duce la o creştere a populaţiei. Informaţiile din domeniul natalităţii sunt de o importanţă vitală deoarece natalitatea influenţează direct mărimea sporului natural şi, deci, evoluţiile şi schimbările demografice din România, cu implicaţii deosebite asupra îmbătrânirii demografice. Aceste fenomene influenţează decisiv politicile sociale, în special din domeniul pieţei muncii, sistemului de sănătate şi a celui de educaţie.

Vezi și

Legături externe

  • Publicații

Note

  1. cunoscut în România ca „Indicatorul Conjunctural al Fertilităţii”
  2. prin Legea 118/2010