Ferme și terenuri agricole în Uniunea Europeană - statistici


Date extrase în noiembrie 2018.

Următoarea actualizare a articolului: iunie 2023.

Principalele puncte
În 2016, la nivelul UE s-au înregistrat 10,5 milioane de exploatații agricole, dintre care două treimi aveau dimensiuni mai mici de 5 ha.
În 2016, fermele din UE au utilizat 173 de milioane de hectare de teren pentru producția agricolă, reprezentând 39 % din suprafața totală de terenuri a UE.
Numărul de ferme din UE a înregistrat o scădere vertiginoasă, dar suprafața terenurilor utilizate pentru producție a rămas constantă.
Distribuția fermelor și a suprafeței agricole utilizate în UE, în funcție de dimensiunea fermei, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

Acest articol face parte dintr-o serie de articole preluate din publicația Eurostat Agriculture, forestry and fishery statistics (Statistici privind agricultura, silvicultura și pescuitul) - ediția 2018 (în limba engleză). Fermele din UE sunt numeroase și variate; ele sunt de toate dimensiunile, variate din punct de vedere al tipului de cultură sau al animalelor care sunt crescute, prezintă structuri de gestionare diferite și se află în zone cu caracteristici geologice, topografice, climatice diferite.

Articol complet

Fermele în 2016

În 2016, la nivelul UE s-au înregistrat 10,5 milioane de exploatații agricole

O treime (32,7 %) din exploatațiile agricole din UE (denumite în continuare „ferme”) se aflau în România, depășind cu mult numărul fermelor din alte state membre; acest număr era egal cu numărul total al tuturor fermelor din Polonia (13,5 % din totalul UE-28), Italia (10,9 %) și Spania (9,0 %) împreună, aceste trei state membre situându-se pe următoarele trei locuri ca număr de ferme.

Cea mai mare parte a fermelor din UE sunt ferme familiale

Marea majoritate a fermelor din UE (96,0 % în 2016) sunt clasificate ca ferme familiale. [1]. Într-adevăr, în 2016, în peste nouă din zece ferme (93,0 %) din UE, munca a fost efectuată doar de membrii familiei (fermierul și membrii familiei sale). Fermele familiale au reprezentat tipul de fermă dominantă în toate statele membre. Cu toate acestea, Franța a înregistrat un număr relativ semnificativ de ferme nefamiliale (27,3 % din cele aproape 0,5 milioane de ferme), împreună cu Estonia (21,0 %).

Majoritatea fermelor din UE au dimensiuni reduse

În 2016, două treimi din fermele UE aveau o suprafață mai mică de 5 hectare (ha) (a se vedea figura 1). Aceste ferme mici pot avea un rol important în reducerea riscului de sărăcie rurală, furnizând venituri suplimentare și alimente. La celălalt capăt al scării de producție, 6,9 % din fermele din UE dețineau o suprafață de cel puțin 50 ha și exploatau două treimi (68,2 %) din suprafața agricolă utilizată (SAU) din UE. Prin urmare, cu toate că media unei exploatații agricole din UE a fost de 16,6 ha în 2016, doar aproximativ 15 % din ferme dețineau o astfel de suprafață sau o suprafață mai mare.

Figura 1: Distribuția fermelor și a suprafeței agricole utilizate în UE, în funcție de dimensiunea fermei, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

Acest model de distribuție a fost deosebit de clar în România, statul membru în care s-a înregistrat cel mai mare număr de ferme; nouă din zece ferme (91,8 % sau 3,1 milioane de ferme) dețineau suprafețe mai mici de 5 ha, dar cele 0,5 % din fermele care dețineau cel puțin 50 ha au exploatat jumătate (51,1 %) din SAU de pe teritoriul țării. Fermele de mici dimensiuni, cu suprafețe mai mici de 5 ha, sunt, de asemenea, des întâlnite în Malta (96,5 % din total), Cipru (89,6 %), Bulgaria (82,6 %), Ungaria (81,4 %), Grecia (77,3 %), Portugalia (71,5 %) și Croația (69,5 %), precum și în anumite regiuni ale altor țări, cum ar fi sudul Poloniei și regiunile de coastă din Spania și Italia. Numărul de ferme mici din anumite state membre și regiuni reflectă o combinație de specializări ale culturilor (cum ar fi plantațiile mici de măslini și podgorii), tipuri diverse de proprietate asupra terenurilor, precum și constrângeri create de condițiile geologice și topografice.

Fermele de dimensiuni mai mari (de cel puțin 50 de hectare) s-au înregistrat mult mai frecvent în Luxemburg (51,8 % din ferme), Franța (41,3 %), Regatul Unit (38,6 %) și Danemarca (35,3 %). În majoritatea statelor membre, cea mai mare parte a SAU s-a concentrat în cele mai mari ferme (cu suprafețe de cel puțin 50 ha).

În funcție de dimensiuni, fermele din UE pot fi clasificate în trei grupuri distincte

În linii mari, în UE se pot distinge trei grupuri de ferme: (i) ferme de semisubzistență, în cadrul cărora accentul se pune pe producerea unei cantități ridicate de alimente destinate alimentației fermierilor și a familiilor acestora; (ii) fermele mici și mijlocii, care sunt în general ferme administrate de membrii familiei și (ii) întreprinderile agricole mari, care, cel mai probabil, au o formă juridică sau sunt organizate în cooperative.

Pentru a clarifica mai bine aceste distincții, este nevoie de o analiză a fermelor în funcție de dimensiunea lor economică. Din totalul de 10,5 milioane de ferme din UE, 4,0 milioane au înregistrat o producție standard cu o valoare mai mică de 2 000 EUR pe an și au reprezentat doar 1 % din totalul producției economice agricole a UE. Aceste ferme de dimensiuni foarte reduse se situează în categoria de (semi)subzistență pe scara producției agricole; aproximativ trei sferturi din fermele de acest tip din UE au consumat mai mult de jumătate din ce au produs.

Alte 3,0 milioane de ferme au înregistrat o producție economică cuprinsă între 2 000 și 8 000 EUR pe an. În 2016, aceste ferme de dimensiuni mici și foarte mici au reprezentat împreună două treimi (67,6 %) din totalul fermelor din UE.

În schimb, 304 000 de ferme (2,9 % din totalul la nivelul UE) au înregistrat fiecare o producție standard de cel puțin 250 000 EUR pe an în 2016 și au reprezentat cea mai mare parte (55,6 %) din totalul producției economice agricole din UE; aceste ferme pot fi clasificate drept întreprinderi agricole mari. Două din cinci de astfel de ferme mari au funcționat sub o formă juridică sau ca asociație de exploatații agricole.

În 2016, cea mai mare parte din producția standard generată de sectorul agricol în UE (55,1 %) s-a înregistrat în fermele din Franța (16,8 %), Italia (14,2 %), Germania (13,5 %), și Spania (10,5 %). Cu toate că în România s-a înregistrat aproximativ o treime din totalul fermelor din UE, acestea au contribuit cu doar 3,3 % la producția standard a UE (a se vedea figura 2).

Figura 2: Ferme și producție standard, 2016
(ponderea din totalul UE, %)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

Fermele din UE rămân în continuare diverse în ceea ce privește tipul de cultură sau tipul de animale pe care le cresc

Diversitatea tipurilor de ferme se poate determina în funcție de plantele cultivate sau de tipurile de animale crescute și în funcție de existența unei activități predominante. O fermă este considerată ca fiind specializată atunci când o anumită activitate asigură cel puțin două treimi din producție sau din dimensiunea comercială a unei exploatații agricole. Alte ferme desfășoară o combinație de activități, fără a avea o activitate predominantă.

Unele ferme sunt specializate în cultura plantelor, indiferent dacă acestea sunt activități în care culturile de câmp sunt activitatea predominantă sau în care predomină culturile permanente (cum ar fi merele, strugurii și măslinele), sau chiar horticultura. Unele ferme sunt specializate în producția de animale și de produse de origine animală, fie ele animale erbivore sau granivore (cum ar fi porcinele și păsările de curte). Alte ferme sunt exploatații de culturi mixte, exploatații mixte de creștere a animalelor sau exploatații mixte de culturi și creștere a animalelor.

În 2016, aproximativ jumătate (52,5 %) din totalul fermelor ar putea fi clasificate ca ferme specializate în culturi; puțin sub o treime (31,6 %) din totalul fermelor s-au specializat în culturi de câmp, aproximativ o cincime (18,9 %) s-au specializat în culturi permanente, iar restul fermelor (1,8 %) s-au specializat în horticultură. În această clasificare a fermelor, cele mai numeroase au fost fermele specializate în culturi de câmp generale, și anume în culturi de rădăcinoase (precum cartofii și sfecla de zahăr), în leguminoase de câmp și culturi de câmp (reprezentând 16,4 % din totalul fermelor din UE – a se vedea figura 3). Pe locurile imediat următoare s-au situat fermele specializate în culturile de cereale, oleaginoase și culturi proteice (15,2 %) din totalul fermelor din UE.

Un alt sfert din fermele din UE (25,1 %) s-au specializat în producția animală, mai exact în creșterea ovinelor, a caprinelor și a altor animale erbivore (6,2 %), iar cele mai multe ferme din acest grup sunt cele specializate în producția de lapte (5,4 %). Fermele mixte au înregistrat cea mai mare pondere din totalul fermelor rămase (21,1 %), iar un mic procent de ferme a rămas neclasificat.

Figura 3: Clasificarea fermelor în funcție de specializare, UE-28, 2016
(ponderea din totalul fermelor din UE, %)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

În multe țări mediteraneene (Spania, Italia, Grecia, Cipru) și, de asemenea, în Finlanda, fermele care au predominat au fost cele specializate în culturi (reprezentând peste 60 % din toate fermele), în timp ce, în unele părți din Europa de Nord-Vest (Benelux, Austria, Regatul Unit, Irlanda, Norvegia), au predominat activitățile în domeniul producției animale (cu o cotă de peste 50 % din totalul fermelor). Peste 30 % din ferme au fost exploatații mixte în Portugalia, România, Bulgaria, Lituania și Croația. [2].

Terenurile agricole în 2016

În 2016, fermele din UE au utilizat 173 de milioane de hectare de teren pentru producția agricolă

Aproape trei sferturi (71,5 %) din suprafața agricolă utilizată din UE se aflau în doar șapte state membre; în 2016, Franța a exploatat 27,8 milioane ha pentru activități agricole, Spania 23,2 milioane ha, Regatul Unit și Germania, ambele 16,7 milioane ha, Polonia a exploatat 14,4 milioane ha, Italia 12,6 milioane ha și România 12,5 milioane ha.

În 2016, fermele au gestionat puțin sub jumătate (47,1 %) din suprafața totală a terenurilor din UE

Fermele din UE au gestionat două cincimi (38,8 %) din suprafața totală a terenurilor din UE ca SAU, precum și ca terenuri împădurite (6,2 %) și alte terenuri agricole neexploatate în scopuri agricole (2,1 %). În mediul rural din anumite state membre au predominat terenurile agricole; aproximativ două treimi din suprafața terenurilor din Irlanda (70,0 %) și din Regatul Unit (65,7 %) au fost utilizate ca terenuri agricole, iar ponderea a fost deosebit de ridicată și în Danemarca (60,9 %). Lucrurile au stat cu totul diferit în Finlanda (6,5 %) și Suedia (6,9 %), deoarece în aceste țări au predominat zonele împădurite. Aceste două state membre nordice au fost singurele state membre ale UE în care suprafața împădurită aparținând exploatațiilor agricole a reprezentat o proporție mai mare din suprafața acestor țări decât cea utilizată în scopuri agricole.

Figura 4: Terenuri aparținând fermelor, în funcție de tipul de teren, 2016
(% din suprafața totală a terenurilor)
Sursa: Eurostat (ef_lus_main) și (reg_area3)

Evoluția fermelor și a terenurilor agricole în perioada 2005-2016

Numărul de ferme din UE a scăzut dramatic

Numărul de ferme din UE înregistrează o scădere de multă vreme. Cu toate acestea, stabilirea unei cifre exacte privind pierderea de ferme ar trebui să fie tratată cu o oarecare precauție, deoarece acoperirea a scăzut în unele țări, odată cu creșterea pragului pentru dimensiunile necesare pentru constituirea unei ferme. Acest lucru înseamnă că cifrele obținute în analiza seriilor temporale în ceea ce privește numărul de ferme, tipurile de ferme și caracteristicile forței de muncă ar trebui considerate mai degrabă orientative decât exacte.[3].

Ținând seama de această precauție, numărul de ferme din UE a scăzut cu aproximativ un sfert în perioada relativ scurtă 2005-2016. Acest lucru sugerează pierderea a până la 4,2 milioane de ferme la nivelul statelor membre, dintre care marea majoritate (aproximativ 85 %) erau ferme de dimensiuni mici care dețineau o suprafață mai mică de 5 ha. În această perioadă, cele mai mari scăderi ale numărului de ferme au fost înregistrate în Polonia (o pierdere orientativă de 1,1 milioane de ferme sau 43 %), România (o pierdere orientativă de 0,8 milioane de ferme sau 20 %) și Italia (o pierdere orientativă de 0,6 milioane de ferme sau 34 %). Toate statele membre, cu excepția notabilă a Irlandei, au înregistrat scăderi ale numărului de ferme. Din punct de vedere proporțional, cele mai dramatice scăderi de aproape două treimi au fost înregistrate în Slovacia și Bulgaria.

Suprafețele de teren folosite în UE pentru producția agricolă au rămas constante

În perioada 2005- 2016, suprafețele de teren folosite pentru producția agricolă au rămas, în general, neschimbate (+0,2 %), în ciuda scăderii vertiginoase a numărului de ferme. La nivelul UE, această consolidare a terenurilor agricole a reflectat creșterea numărului celor mai mari exploatații și a terenurilor pe care le-au utilizat în scopuri agricole (a se vedea figura 5).

Figura 5: Modificarea numărului de exploatații agricole și a suprafețelor agricole utilizate în funcție de clasa de mărime, UE-28, 2005–2016
(%)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

La nivelul statelor membre, această reajustare s-a efectuat pentru diferite clase de mărime. În Franța, Germania, Finlanda și Regatul Unit, în special, numai în categoria fermelor cu cea mai mare mărime, cu suprafața de cel puțin 100 de hectare (ha), s-a înregistrat o creștere a numărului de ferme și a suprafeței agricole utilizate, în cazul tuturor celorlalte clase de mărime înregistrându-se o scădere. În numeroase alte state membre, această reajustare s-a efectuat în clase de mărime mai mici; de exemplu, s-a înregistrat o creștere a numărului de ferme și a suprafeței agricole utilizate în fermele cu o suprafață mai mare de 20 ha în Italia și în România și în fermele cu o suprafață mai mare de 10 ha în Ungaria și Bulgaria, în perioada 2005-2016.

Deși numărul fermelor din UE care s-au constituit sub o formă juridică a fost relativ mic, acesta a crescut cu aproximativ 40 000 până în 2016. Această creștere a numărului de ferme constituite sub o formă juridică a fost observată în fiecare categorie de mărime, însă, mai ales, în fermele cu o suprafață de cel puțin 100 ha.

Date-sursă pentru tabele și grafice


Surse de date

Aproape toate statisticile referitoare la ferme și la fermieri au fost extrase din Ancheta referitoare la structura exploatațiilor agricole pentru anul 2016. Ancheta referitoare la structura exploatațiilor agricole (ASEA) oferă o gamă largă de informații cu privire la exploatațiile agricole, inclusiv date detaliate privind caracteristicile forței de muncă din agricultură. ASEA se desfășoară sub forma unui recensământ agricol o dată la 10 ani și, în perioada dintre recensăminte, se efectuează o anchetă prin sondaj o dată la 3 sau la 4 ani.

Contextul

Agricultura este o activitate care constă în cultivarea culturilor și creșterea animalelor. Ea furnizează ingredientele principale de bază pentru alimentele și pentru o mare parte din lichidele pe care le consumăm. Agricultura se bazează pe o serie de resurse necesare pentru a produce aceste produse agricole, precum și pentru a presta serviciile în sectorul agricol. Aceste resurse sau „factori de producție” se pot clasifica în următoarele categorii generale: teren, muncă, cunoștințe, capital și antreprenoriat. La nivelul UE, sectorul agricol funcționează în cadrul politicii agricole comune (PAC). La fel cum agricultura trebuie să țină pasul cu progresele științifice și tehnologice, în egală măsură, PAC trebuie să răspundă la provocările în evoluție. PAC a fost reformată în repetate rânduri de-a lungul anilor; la 1 iunie 2018, Comisia Europeană a prezentat propuneri pentru noi modificări după 2020. Cele nouă obiective propuse în cadrul viitoarei PAC evidențiază rolul central al fermelor și al fermierilor pentru a face față provocărilor legate de schimbările climatice, crearea unor zone rurale dinamice, conservarea peisajelor rurale, protecția mediului și protejarea calității alimentelor și a sănătății. Aceste provocări economice, de mediu, climatice și socioeconomice necesită ca fermierii să aibă un rol central în cadrul comunităților rurale din Europa. Acest lucru explică de ce sprijinul pentru transmiterea fermelor de la o generație la alta și încurajarea creării unei noi generații de fermieri reprezintă, de asemenea, o parte esențială a noii propuneri privind PAC.

Acces direct:
Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Legislație
Vizualizări
Linkuri externe





Farm structure (ef)