Statistici privind azilul


Date extrase la 16 martie 2018 și
18 aprilie 2018 (datele privind deciziile finale).
Următoarea actualizare a articolului: Septembrie 2019.

Principalele puncte
În 2017, 650 de mii de persoane aflate în situația de a solicita pentru prima dată azil au cerut protecție internațională în statele membre ale UE.
538 000 de solicitanți de azil au beneficiat de statutul de protecție în statele membre ale UE în 2017.
În 2017, aproape jumătate (46%) din deciziile UE pronunțate în primă instanță privind cererile de azil au fost pozitive.

Asylum applications (non-EU) in the EU-28 Member States, 2006–2017

Acest articol descrie evoluțiile recente cu privire la numărul de solicitanți de azil și de decizii privind cererile de azil din Uniunea Europeană (UE). Azilul este o formă de protecție internațională acordată de un stat pe teritoriul său. Acesta este acordat unei persoane care nu poate solicita protecție în țara sa de cetățenie și/sau de reședință, în special din teama de a fi persecutată din motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică.


Articol complet


Numărul de solicitanți de azil: a scăzut în 2017

După ce a atins un nivel record în 1992 (672 de mii de cereri în UE-15), atunci când statele membre ale UE au primit foarte mulți solicitanți de azil din fosta Iugoslavie, și din nou în 2001 (424 de mii de cereri în UE-27), numărul cererilor de azil în cadrul UE-27 a scăzut la puțin sub 200 de mii până în anul 2006.

Referindu-ne doar la cererile din partea cetățenilor din țările nemembre (a se vedea figura 1), a fost înregistrată o creștere treptată a numărului de cereri de azil în cadrul UE-27, iar ulterior în cadrul UE-28, până în anul 2012, după care numărul solicitanților de azil a crescut într-un ritm mai rapid, cu 431 de mii de cereri în 2013, 627 de mii în 2014 și aproximativ 1,3 milioane în anii 2015 și 2016. Ca atare, numărul de cereri de azil în cadrul UE-28 în 2015 și 2016 a fost aproximativ dublu în raport cu numărul înregistrat în UE-15 în cursul nivelului maxim relativ anterior din 1992. În 2017, aproape 705 mii de solicitanți de azil au cerut protecție internațională în statele membre ale Uniunii Europene (UE). Această cifră a reprezentat puțin peste jumătate din numărul înregistrat în 2016, când au fost înregistrați aproape 1,3 milioane de solicitanți de azil. Această cifră este comparabilă cu nivelul înregistrat în 2014, înainte de nivelurile maxime din 2015 și 2016.

Figura 1: Cereri de azil (din afara UE) în cele 28 de state membre ale UE, 2006-2017
(mii)
Sursa: Eurostat (migr_asyctz) și (migr_asyappctza)

Solicitanți care cer azil pentru prima dată : cu 560 de mii mai puțini în 2017

Numărul solicitanților care au cerut azil pentru prima dată în UE-28 [1] în 2017 au fost 650 de mii, cu 55 de mii (aproximativ 8 %) mai puțini decât numărul total de solicitanți. Un solicitant care cere protecție internațională pentru prima dată este o persoană care a depus o cerere de azil pentru prima dată într-un anumit stat membru al UE, prin urmare se exclud solicitanții care depun din nou cerere (în respectivul stat membru) și se reflectă astfel, cu un nivel de acuratețe mai ridicat, numărul persoanelor nou-sosite care solicită protecție internațională în statul membru raportor.

Această cifră pentru anul 2017, cea mai recentă, a marcat o scădere cu 560 de mii a solicitanților care au cerut azil pentru prima dată în UE-28 în comparație cu anul precedent, întrucât numărul solicitanților care au cerut azil pentru prima dată a scăzut de la aproximativ 1,2 milioane în 2016 la 650 de mii în 2017. Acest nivel s-a înregistrat după o ușoară scădere cu 50 de mii a numărului de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată între anii 2015 și 2016. Principalul factor care a contribuit la această scădere a fost diminuarea numărului de solicitanți din Siria, Afghanistan și Irak, (a se vedea figura 2).

Figura 2: Țările de cetățenie ale solicitanților de azil (din afara UE) în cele 28 de state membre ale UE, 2016 și 2017
(mii de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată)
Sursa: Eurostat (migr_asyappctza)

Cetățenia solicitanților care au cerut azil pentru prima dată : majoritatea provin din Siria și Irak

Siria a fost principala țară de cetățenie a solicitanților de azil în statele membre ale UE în 2017, poziție pe care a deținut-o în fiecare an începând cu 2013. În 2017, numărul solicitanților sirieni care au cerut azil pentru prima dată în UE-28 a scăzut la 102 mii, de la 335 de mii în 2016, în timp ce procentul sirienilor din totalul UE-28 a scăzut de la 27,8 % la 15,8 %. În ciuda acestei scăderi, Siria a reprezentat principala țară de cetățenie a solicitanților de azil în paisprezece state membre ale UE.

Cetățenii irakieni au reprezentat 7 % din numărul total de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată, iar cei afgani 7 %, în timp ce nigerienii și pakistanezii au reprezentat 6 % și, respectiv, 5 %.

Printre cele mai numeroase grupuri de cetățeni care au solicitat pentru prima dată azil în UE-28 în 2017, cele mai mari creșteri relative în comparație cu 2016 au fost înregistrate pentru nigerieni (ponderea lor a crescut cu 2,2 puncte procentuale) și pentru cetățeni din Bangladesh și Guineea (în creștere cu 1,6 puncte procentuale fiecare). De asemenea, s-a înregistrat o creștere semnificativă în termeni relativi a numărului de solicitanți din Turcia, Venezuela, Côte d'Ivoire, precum și din Eritreea și Albania. Cea mai mare scădere relativă a numărului de solicitanți, în rândul celor mai comune țări de cetățenie pentru solicitanții de azil în 2017 (cu excepția Siriei), a fost înregistrată pentru afgani, irakieni și iranieni [2].

Țări de destinație: în principal Germania, Italia și Franța

Cu 198 de mii de solicitanți înregistrați în 2017, Germania a reprezentat 31 % din numărul solicitanților care au cerut azil pentru prima dată în UE-28. A fost urmată de Italia (127 de mii sau 20 %), Franța (91 de mii sau 14 %), Grecia (57 de mii sau 9 %), Marea Britanie (33 de mii sau 5 %) și Spania (30 de mii, sau 5%).

Dintre statele membre cu peste 5 mii de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată în 2017, numărul de solicitanți comparativ în termeni relativi cu anul precedent a crescut cel mai mult în Spania (+96 % sau cu 15 mii mai mulți solicitanții care au cerut azil pentru prima dată în 2017 față de 2016), Franța (+19 % sau cu 14 mii mai mulți), Grecia (+14 % sau cu 7 mii mai mulți) și Italia (+4 %, sau cu 5 mii mai mulți). În schimb, cele mai mari scăderi relative au fost înregistrate în Germania (-73 % sau cu 520 de mii mai puțini solicitanți care au cerut azil pentru prima dată în 2017 față de 2016), Austria (-44 % sau cu 18 mii mai puțini), Țările de Jos (-17 % sau cu 3 mii mai puțini) și Regatul Unit (-15 % sau cu 6 mii mai puțini) (a se vedea figura 3).

Figura 3: Numărul de solicitanți de azil (din afara UE) în statele membre ale UE și ale AELS, 2016 și 2017
(mii de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată)
Sursa: Eurostat (migr_asyappctza)


Tabelul 1 furnizează o imagine de ansamblu asupra celor mai mari cinci grupuri de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată (în funcție de cetățenie) în fiecare dintre statele membre ale UE. Sirienii au reprezentat cel mai mare număr de solicitanți în 14 dintre cele 28 de state membre ale UE, cu 49 de mii de solicitanți în Germania (cel mai mare număr de solicitanți din partea unei singure țări către un stat membru al UE în 2017) și 16 mii în Grecia. Aproximativ 22 de mii de irakieni au solicitat protecție în Germania și 8 mii în Grecia, în timp ce în Germania au fost înregistrați 16 mii de solicitanți afgani și aproximativ 7 mii în Grecia și în Franța. Alte state membre cu un număr mare de solicitanți de azil de o singură cetățenie în 2017 au fost Italia, cu 25 de mii de solicitanți din Nigeria și 12 mii din Bangladesh, Franța, cu 11 mii din Albania și Spania, cu 10 mii din Venezuela.

Tabelul 1: Principalele cinci cetățenii ale solicitanților de azil (din afara UE), 2017
(numărul solicitanților care au cerut azil pentru prima dată, cifre rotunjite )
Sursa: Eurostat (migr_asyappctza)

Vârsta și sexul solicitanților care au cerut azil pentru prima dată

Mai bine de patru din cinci (82 %) dintre solicitanții care au cerut azil pentru prima dată în UE-28 în 2017 aveau mai puțin de 35 de ani (a se vedea figura 4); persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani au reprezentat puțin mai mult de jumătate (51 %) din numărul total de solicitanți, în timp ce aproximativ o treime (31 %) din numărul total de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată erau minori cu vârste mai mici de 18 ani.

Această repartizare în funcție de vârstă a solicitanților de azil a fost comună în aproape toate statele membre ale UE, cea mai ridicată cotă de solicitanți fiind reprezentată de cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani. Cu toate acestea, au existat câteva excepții de la acest model: Austria, Ungaria, Polonia și Germania au raportat o proporție mai ridicată de solicitanți de azil cu vârsta sub 18 ani (45 %).

Figura 4: Distribuția în funcție de vârstă a solicitanților care au cerut azil pentru prima dată (din afara UE) în statele membre ale UE și ale AELS, 2017
(%)
Sursa: Eurostat (migr_asyappctza)

Distribuția în funcție de sex a solicitanților care au cerut azil pentru prima dată arată că numărul bărbaților a fost mai mare decât cel al femeilor. În cadrul grupului cu cea mai mică vârstă (0–13 ani), băieții au reprezentat 52 % din numărul total de solicitanți în 2017. A existat un nivel mai mare de inegalitate de gen între solicitanții de azil cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani sau 18-34 de ani, în cazul cărora aproximativ trei sferturi dintre solicitanții care au cerut azil pentru prima dată au fost de sex masculin, această cotă înregistrând o scădere la puțin peste trei cincimi pentru grupul de vârstă 35-64 de ani. În UE-28, solicitanții de sex feminin au depășit solicitanții de sex masculin în 2017 în cazul solicitanților de azil cu vârsta de 65 de ani și peste, însă acest grup a fost relativ mic, reprezentând doar 0,6 % din numărul total de solicitanți care au cerut azil pentru prima dată.

Figura 5: Ponderea bărbaților care au solicitat azil pentru prima dată (din afara UE) în cele 28 de state membre ale UE, în funcție de grupa de vârstă, 2017
(%)
Sursa: Eurostat (migr_asyappctza)

Solicitări efectuate de minori neînsoțiți

Un minor neînsoțit este o persoană cu vârsta sub 18 ani care sosește pe teritoriul unui stat membru al UE fără a fi însoțit de un adult care are responsabilitate pentru minor, sau un minor care este lăsat neînsoțit după intrarea pe teritoriul unui stat membru. În 2017, în UE-28 au existat 31,8 mii de solicitări de la minori neînsoțiți; 13 % din totalul minorilor erau neînsoțiți (a se vedea figura 6). În rândul minorilor care au solicitat azil, ponderea celor neînsoțiți a fost mai mică de jumătate în majoritatea statelor membre ale UE în 2017.

Figura 6: Distribuția în funcție de statut a solicitanților de azil (din afara UE) care sunt minori în statele membre ale UE și ale AELS, 2017
(%)
Sursa: Eurostat (migr_asyappctza) și (migr_asyunaa)

Deciziile în primă instanță privind cererile de azil

Datele cu privire la deciziile privind cererile de azil sunt disponibile pe două niveluri de instanță, și anume decizii în primă instanță și decizii definitive luate în cadrul unei căi de atac sau al unei revizuiri. Cele 28 de state membre ale UE au acordat statut de protecție pentru 538 000 de solicitanți de azil în 2017, în scădere cu aproape 25% față de 2016.

În 2017, aproape 1 milion de decizii în primă instanță au fost emise în toate statele membre ale UE, ușor în scădere față de 2016 (1,1 milioane). Cel mai mare număr de decizii s-a înregistrat, de departe, în Germania (a se vedea figura 7), constituind mai mult de jumătate (54 %) din totalul deciziilor în primă instanță din UE-28 în 2017.

Figura 7: Numărul deciziilor în primă instanță și definitive privind cererile de azil (din afara UE), 2017
(mii)
Sursa: Eurostat (migr_asydcfsta) și (migr_asydcfina)

Figura 8 furnizează o analiză a rezultatului deciziilor în primă instanță. În pofida faptului că statutul de refugiat și cel deprotecție subsidiară sunt definite de dreptul Uniunii, motivele umanitare sunt specifice legislației naționale și nu sunt aplicabile în unele dintre statele membre ale UE.

În 2017, aproximativ jumătate (46 %) [3] din deciziile în primă instanță cu privire la azil în UE-28 au avut rezultate pozitive, și anume acordarea statutului de refugiat sau de protecție subsidiară sau a unei autorizații de ședere din motive umanitare (a se vedea figura 8). În ceea ce privește deciziile în primă instanță, în 2017 aproximativ 50 % din toate deciziile pozitive din cadrul UE-28 au avut ca rezultat acordarea statutului de refugiat.

Figura 8: Distribuția deciziilor în primă instanță privind cererile de azil (din afara UE), 2017
(%)
Sursa: Eurostat (migr_asydcfsta)

În 2017, un total de 222 de mii de persoane au obținut statut de refugiat în UE-28 în primă instanță, 159 de mii au obținut statut de protecție subsidiară și 63 de mii au obținut o autorizație de ședere din motive umanitare.

Cele mai ridicate cote de decizii pozitive în primă instanță cu privire la azil din 2017 au fost înregistrate în Irlanda (89 %), Lituania (78 %) și Letonia (74 %). În schimb, Republica Cehă, Polonia și Franța au înregistrat fiecare rate de respingere în primă instanță de peste 70 %.

Decizii definitive adoptate în cadrul unei căi de atac

Cota deciziilor definitive pozitive pe baza unei căi de atac sau a unei revizuiri (36 %; a se vedea figura 9) a fost considerabil mai scăzută în UE-28 în 2017 decât pentru deciziile în primă instanță (45 %; a se vedea figura 8). Aproximativ 95,2 mii de persoane au obținut în UE-28 decizii definitive pozitive pe baza unei căi de atac sau a unei revizuiri în 2017, dintre care 49,6 mii au obținut statutul de refugiat, 31,1 mii au obținut protecție subsidiară, iar alte 14,6 mii au obținut statut umanitar.

Figura 9: Distribuția deciziilor definitive privind cererile de azil (din afara UE), 2017
(%)
Sursa: Eurostat (migr_asydcfina)

Numai în patru state membre ale UE mai mult de jumătate dintre deciziile definitive cu privire la azil din 2017 au fost pozitive: Finlanda (65 %), Țările de Jos (59 %), Regatul Unit (57 %) și Austria (56 %).

Cele mai ridicate cote ale respingerilor definitive au fost înregistrate în Slovacia, Slovenia și Estonia, unde toate deciziile definitive au fost negative.

Date-sursă pentru tabele și grafice

Sursele datelor

Eurostat elaborează statistici cu privire la o serie de aspecte legate de migrația internațională. În perioada 1986-2007, datele cu privire la azil au fost colectate pe baza unui acord tacit. Începând cu anul 2008, datele au fost furnizate Eurostat în conformitate cu dispozițiile articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 862/2007; majoritatea statisticilor prezentate în acest articol au fost colectate în respectivul cadru de reglementare.

Datele sunt furnizate Eurostat cu o frecvență lunară (pentru statisticile privind cererile de azil), cu frecvență trimestrială (pentru deciziile în primă instanță) sau cu frecvență anuală (pentru deciziile definitive pe baza unei căi de atac sau a unei revizuiri, pentru restabilire și pentru minorii neînsoțiți). Statisticile se bazează pe surse administrative și sunt furnizate către Eurostat de autoritățile statistice, de ministerele de interne/afacerilor interne sau de agențiile de imigrare competente din statele membre ale UE.

Două categorii diferite de persoane ar trebui să fie luate în considerare atunci când se analizează statisticile cu privire la azil. Prima include solicitanții de azil care au depus o cerere (cerere de azil) și a căror cerere este în curs de examinare de o autoritate relevantă. Cea de a doua este compusă din persoanele care au fost recunoscute, în urma examinării, ca refugiați sau cărora le-a fost acordat un alt tip de protecție internațională (protecție subsidiară) sau cărora le-a fost acordată protecție pe baza dreptului național referitor la protecția internațională (autorizații de ședere din motive umanitare) sau care au fost respinse de la acordarea oricărei forme de protecție.

De la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007, statisticile privind deciziile în materie de azil au devenit disponibile pentru diferite etape din procedura de azil. Deciziile în primă instanță sunt decizii emise de autoritatea respectivă care acționează ca primă instanță în cadrul procedurii administrative/judiciare de azil în țara destinatară. În schimb, deciziile definitive în cadrul unei căi de atac sau al unei revizuiri se referă la deciziile emise în ultima instanță a procedurii administrative/judiciare de azil și care rezultă în urma unei căi de atac formulate de un solicitant de azil în etapa anterioară. Având în vedere faptul că procedurile de azil și numărul/nivelurile organelor de decizie sunt diferite între statele membre ale UE, o decizie definitivă poate fi, în conformitate cu legislația națională și cu procedurile administrative, o decizie emisă de cea mai înaltă instanță judecătorească națională. Cu toate acestea, metodologia aplicată prevede faptul că deciziile definitive trebuie să se refere la ceea ce este efectiv o decizie definitivă în marea majoritate a cazurilor: cu alte cuvinte, odată ce toate căile ordinare de atac au fost epuizate și nu mai există nicio posibilitate de a formula o cale de atac privind fondul deciziei, ci numai din motive procedurale.

Context

Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților (astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 1967) a definit timp de peste 60 de ani noțiunea de refugiat și a stabilit o abordare comună privind refugiații, care a reprezentat una dintre pietrele de temelie pentru dezvoltarea unui sistem comun de azil în cadrul UE. Începând cu 1999, UE a depus eforturi pentru crearea unui regim european comun de azil, în conformitate cu Convenția de la Geneva și cu alte instrumente internaționale aplicabile.

Programul de la Haga a fost adoptat de șefii de stat și de guvern la 5 noiembrie 2004. Acesta prezintă ideea unui common European asylum system (CEAS) (în limba engleză), formulând în special provocarea stabilirii unei proceduri comune și a unui statut uniform pentru persoanele cărora li s-a acordat azil sau protecție subsidiară. Planul strategic în materie de azil al Comisiei Europene [1] (COM(2008) 360 final) a fost prezentat în iunie 2008 și include trei piloni care să sprijine dezvoltarea SECA:

  • o mai bună armonizare a standardelor de protecție prin alinierea în continuare a legislației în materie de azil a statelor membre;
  • cooperare practică eficace și sprijinită corespunzător;
  • sporirea solidarității și a responsabilității între statele membre ale UE, precum și între UE și țările terțe.

Având în vedere acestea, în 2009 Comisia Europeană a prezentat o propunere de înființare a unui European Asylum Support Office (EASO) (în limba engleză). EASO sprijină statele membre ale UE în eforturile acestora de a pune în aplicare o politică de azil mai coerentă și mai echitabilă. De asemenea, acesta furnizează sprijin tehnic și operațional statelor membre care se confruntă cu presiuni deosebite (cu alte cuvinte, statelor membre care primesc un număr mare de solicitanți de azil). EASO a devenit complet operațional în iunie 2011 și a depus eforturi pentru a-și spori capacitatea, activitatea și influența, colaborând cu Comisia Europeană și cu United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR) (în limba engleză).

În mai 2010, Comisia Europeană a prezentat un plan de acțiune privind minorii neînsoțiți (COM(2010) 213 final), care sunt considerați ca fiind cele mai expuse și mai vulnerabile victime ale migrației. Planul de acțiune vizează stabilirea unei abordări coordonate și angajează toate statele membre ale UE să acorde standarde înalte de primire, de protecție și de integrare pentru minorii neînsoțiți. Ca o completare la acest plan de acțiune, European Migration Network (în limba engleză) a elaborat un amplu EU study on reception policies, as well as return and integration arrangements for unaccompanied minors (în limba engleză).

O serie de directive au fost elaborate în acest domeniu. Principalele patru instrumente juridice privind azilul — toate făcând în prezent obiectul unor propuneri de înlocuire sau de reformare — sunt:

Criza migranților survenită în cea mai mare parte a anului 2015 și în 2016 a avut ca rezultat anunțarea de către Comisia Europeană a unor propuneri pentru un instrument de asistență în caz de urgență în interiorul UE. Se alocă astfel aproximativ 700 de milioane EUR ca ajutor (pe parcursul unei perioade de trei ani) pentru a contribui la evitarea unei crize umanitare și pentru a putea livra mai rapid alimente, adăpost și asistență medicală, necesare refugiaților în interiorul UE.

În aprilie 2016, Comisia Europeană a adoptat o comunicare (COM(2016) 197 final) de lansare a procesului pentru o reformă a SECA. Aceasta a inclus opțiuni pentru un sistem echitabil și durabil de alocare a solicitanților de azil între statele membre ale UE, o armonizare suplimentară a procedurilor și standardelor de azil pentru a crea condiții echitabile în întreaga UE, reducând astfel factorii de atracție care determină mișcări secundare neregulate și consolidând mandatul EASO.

În mai 2016, Comisia Europeană a prezentat un prim pachet de reforme, inclusiv propuneri pentru stabilirea unui sistem Dublin sustenabil și echitabil (COM(2016) 270 final), consolidarea sistemului Eurodac (COM(2016) 272 final) și înființarea unei Agenții europene pentru azil (COM(2016) 271 final).

În iulie 2016, Comisia Europeană a prezentat un al doilea set de propuneri referitoare la reforma SECA, de exemplu pentru a stabili un cadru de relocare pentru UE (COM(2016) 468 final) și o procedură comună pentru protecția internațională (COM(2016) 467 final), precum și o reformare a legislației privind standardele de primire a solicitanților de protecție internațională (COM(2016) 465 final).

Acces direct:
Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Legislație
Vizualizări
Linkuri externe




Azilul și solicitanții care cer azil pentru prima dată - date lunare (rotunjite) (tps00189)
Persoane care fac obiectul cererilor de azil în curs la sfârșitul lunii - date lunare (tps00190)
Solicitanți de azil și solicitanții care cer azil pentru prima dată - date anuale agregate (rotunjite) (tps00191)
Decizii în primă instanță privind cererile de azil în funcție de tipul deciziei - date anuale agregate (tps00192)
Decizii definitive privind cererile de azil - date anuale (tps00193)
Solicitanții de azil considerați a fi minori neînsoțiți - date anuale (tps00194)


Statistici privind azilul și Dublin (migr_asy)
Cereri (migr_asyapp)
Decizii privind cererile și relocarea(migr_asydec)
Statistici „Dublin” (migr_dub)


Note

  1. Totalul UE este calculat prin agregarea datelor privind statele membre. Datele privind statele membre se referă la numărul de persoane care solicită azil pentru prima dată în respectivul stat membru. Cu toate acestea, persoanele pot solicita protecție internațională în mai multe state membre într-un anumit an de referință. În consecință, totalul la nivelul UE poate include astfel de cereri multiple. Pe baza unei estimări care utiliza cele mai recente statistici Dublin disponibile, aproximativ 6% dintre solicitanți au cerut azil în mai mult de un stat membru al UE în cursul aceluiași an.
  2. În scopul prezentei analize, au fost luate în considerare doar primele 30 de țări de cetățenie în ceea ce privește numărul solicitanților de azil.
  3. Începând cu anul de referință 2014, solicitanții de azil respinși pe baza faptului că un alt stat membru al UE a acceptat responsabilitatea de a examina cererea lor de azil în temeiul Regulamentului „Dublin” nr. 604/2013 nu sunt incluși în datele privind deciziile negative. Ca atare, numărul respingerilor a scăzut. În consecință, se estimează că proporția deciziilor pozitive din numărul total al deciziilor în primă instanță a crescut cu aproximativ 5 puncte procentuale.