Noutăţi pe portal


Managing Mobility Matters 2006 [Gestionarea problemelor privind mobilitatea]

În cadrul Anului european al mobilităţii lucrătorilor 2006, PricewaterhouseCoopers (PwC) a efectuat un studiu complet pentru angajatori referitor la mobilitatea lucrătorilor în Europa. Studiul este o actualizare a rezultatelor primului raport Managing Mobility Matters [Gestionarea problemelor privind mobilitatea], apărut în 2001.

Mobilitatea nu se ridică la nivelul aşteptărilor

În 2001, studiul a arătat că reprezentanţii mediului de afaceri aveau în general o părere foarte bună despre mobilitate. La acel moment, se aşteptau la o creştere a numărului de lucrători mobili şi, prin urmare, la un număr mai mare de lucrători străini cu studii, competenţi, care să răspundă nevoilor tot mai numeroase de competenţe. După cinci ani, această speranţă este departe de a deveni realitate, chiar dacă condiţiile prealabile sunt încă favorabile.

PwC prezintă o serie de măsuri necesare care trebuie luate de către angajaţi şi factorii de decizie pentru a duce la îndeplinire aceste aşteptări. În special, trebuie depăşită actuala lipsă de informaţii referitoare la oportunităţi. De asemenea, posibililor lucrători mobili trebuie să li se ofere o imagine pozitivă asupra posibilităţilor neîndoielnice de care pot beneficia prin mobilitate.

Nivelurile de mobilitate rămân scăzute

Cu câteva excepţii, nivelurile de mobilitate în cadrul UE au rămas relativ scăzute din 2001. În plus, chiar dacă aproximativ o treime din firmele incluse în studiu primesc cereri de locuri de muncă din alte state UE, acestea nu depăşesc 5% din totalul cererilor. Varietatea tipurilor de mobilitate, determinată atât de angajatori, cât şi de angajaţi, este însă remarcabilă.

PwC constată nevoia clară de a avea un nivel mai mare de informare cu privire la nivelurile mobilităţii pentru diferite tipuri de lucrători şi, prin urmare, recomandă intensificarea monitorizării mobilităţii pe întreg teritoriul UE prin intermediul studiilor şi al altor mijloace aplicabile. În plus, factorii implicaţi vor trebui să primească informaţii şi linii directoare mai bine adaptate nevoilor lor.

Factorii economici devin principalele motoare ale mobilităţii

Din 2001, disponibilitatea personalului a fost înlocuită cu nevoile în schimbare ale clienţilor, activitatea concurenţei şi costurile legate de personal, drept principale motoare ale afacerii. În aceste noi condiţii, companiile tind să folosească mai mult personalul existent decât lucrătorii mobili sau să facă recrutări în alte state membre UE.

Pe de altă parte, pentru persoanele fizice, dorinţa de a-şi spori venitul şi de a se bucura de condiţii mai bune de lucru este, după dorinţa de a descoperi un mediu nou, al doilea motor principal al mobilităţii. Astfel, factorii economici domină în prezent mobilitatea atât în cazul companiilor, cât şi al persoanelor fizice.

Având în vedere aceste realităţi, este evident faptul că atât companiile, cât şi persoanele fizice trebuie să primească informaţii mai numeroase şi de mai bună calitate cu privire la avantajele mobilităţii.

Încă mai există obstacole în multe domenii

Recrutarea de personal străin nu mai este atât de dificilă ca în 2001, dar companiile sunt încă preocupate de obstacolele determinate de diversele sisteme de impozitare şi de lipsa unei legislaţii a muncii integrate în cadrul UE.

Diverse niveluri de plăţi şi costuri ale relocării au apărut ca un obstacol important pentru companiile care doresc să îşi mute angajaţii într-un alt stat.

În timp ce companiile consideră că cunoştinţele lingvistice şi posibilităţile de găsire a unui loc de muncă pentru partenerul care îl însoţeşte pe lucrător sunt cele două obstacole principale în calea mobilităţii la nivel individual, lucrătorii sunt preocupaţi mai mult de absenţa relaţiilor sociale şi de sprijinul din partea familiei şi prietenilor. Alte preocupări la nivel individual se referă la dispoziţiile privind locuinţele şi sănătatea care se află la acelaşi nivel cu nevoia de a învăţa o nouă limbă.

Există o nevoie evidentă de realizare a unei mai bune înţelegeri a obstacolelor în calea mobilităţii, de abordare corespunzătoare a acestora şi, în cele din urmă, de adaptare a politicilor fundamentale. Activităţile de sprijinire a mobilităţii vor trebuie să fie, de asemenea, adaptate diverselor nevoi, în diferite state membre.

În viitor, se aşteaptă o mai mare cerere de mobilitate

Neţinând cont de situaţia actuală, o majoritate evidentă a angajatorilor este convinsă că în viitorul apropiat va fi o nevoie tot mai mare de mobilitate. Cu toate acestea, această cerere este contrazisă de opinia generală a persoanelor fizice care consideră că mobilitatea nu prezintă avantaje nici pentru piaţa muncii, nici pentru familii.

Această neconcordanţă legată de aşteptări poate fi contrabalansată prin dezvoltarea aşa-numitelor politici „locale-plus” pentru lucrătorii mobili. Angajatorii trebuie să se ocupe de problemele legate de armonizarea regimurilor impozitelor, pensiilor, asigurărilor sociale şi de sănătate în diversele ţări, pentru a diminua orice impact nedorit şi pentru a reduce obstacolele în calea mobilităţii.

Este nevoie de o colaborare pe trei direcţii

PwC pune accentul pe nevoia unei colaborării între angajatori, UE şi alţi factori de decizie.

  • Trebuie identificate şi înţelese mai bine sursele potenţiale de activitate mobilă şi motivaţiile/obstacolele în calea mobilităţii locurilor de muncă.
  • Trebuie să se îmbunătăţească comunicarea oportunităţilor de locuri de muncă şi trebuie promovate avantajele mobilităţii – în special prin promovarea centrelor UE de resurse pentru locuri de muncă, cum este EURES.
  • Lucrătorii trebuie să aibă competenţe-cheie (inclusiv limbi străine) în ţările gazdă.
  • Angajatorii trebuie să utilizeze reţelele interne şi externe în vederea îmbunătăţirii conştientizării oportunităţilor de locuri de muncă.

Raportul complet poate fi descărcat de pe situl web al PricewaterhouseCoopers. Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să îl contactaţi pe Andrew Smith (andrew.x.smith@uk.pwc.com).

« Înapoi