chevron-down chevron-left chevron-right chevron-up home circle comment double-caret-left double-caret-right like like2 twitter epale-arrow-up text-bubble cloud stop caret-down caret-up caret-left caret-right file-text

EPALE

Platforma electronică pentru educația adulților în Europa

 
 

Blog

O inițiativă pentru analiza muncii, pentru învățarea la locul de muncă

21/06/2017
by Sorin Angheluta
Limba: RO
Document available also in: FR EN

A patra conferință internațională a avut loc la Lille, la începutul lunii iunie, și a fost dedicată metodelor de predare profesionale. Conferința a propus o abordare particulară bine adaptată la conceptul de învățare la locul de muncă. Definiția inițială: „analiza învățării la locul de muncă“ (Pastré, 2011) poate fi implementată astfel încât să analizeze și să definească abilitățile necesare și apoi să identifice și să organizeze situații de învățare:

/epale/ro/file/workers-6598851920jpgworkers-659885_1920.jpg

În procesul de analiză de muncii pentru învățare, identificarea aptitudinilor nu implică începerea cu definirea competențelor, așa cum se întâmplă frecvent, ci ar trebuie să se revină, în primul rând, la locul de muncă.

  1. Trebuie să înțelegem care situații și sarcini trebuie gestionate și cât sunt de complicate acestea, riscurile pentru producerea unui bun sau a unui serviciu, riscurile pentru sănătate, sursele de greșeli, diferite abordări, măsuri de precauție și principale aspecte referitoare la atenție și control.
  2. După aceea, următorul pas este concentrarea asupra activității profesioniștilor:

  3. profesioniștii competenți, s-ar putea spune, de asemenea, profesioniștii experți pentru a identifica căile lor de acțiune, de comportament, cu alte cuvinte, nu numai cum fac și cum realizează o activitate, dar, de asemenea, modul în care aceștia identifică o situație, modul în care aceștia fac un diagnostic, modul în care aceștia iau decizii de a acționa, cu alte cuvinte, modul în care aceștia decid succesiunea de activități pe care le urmează pentru a-și îndeplini sarcinile lor, modul în care aceștia controlează și reglează activitatea aflată în curs de desfășurare, și în cele din urmă, modul în care aceștia estimează efectele obținute.

Abordarea educațională profesională se concentrează mult pe acțiune, în ceea ce ea numește operațiunile de execuție a acțiunii (realizarea ei concretă) și în operațiunile de îndrumare și control, cu alte cuvinte, primirea și interpretarea informațiilor, raționamentele care constituie nucleul competențelor.

  • Profesioniștii mai puțin competenți sau cei care nu sunt încă competenți trebuie să poată identifica aspectele care trebuie învățate și dezvoltate. Analiza se concentrează pe greșeli, pe riscurile necontrolate care ar putea fi evitate, pe abordări diferite, pe aspecte care nu au fost învățate sau înțelese, pe zonele oarbe, etc.

În didactica profesională, o activitate este punerea în aplicare a acțiunii, pe baza informațiilor, diagnosticelor și a raționamentelor. Un profesionist competent este un profesionist care raționează pentru fiecare din acțiunile sale. Acțiunea nu este niciodată dată exclusiv de procedurile de aplicare, dar necesită ajustări atunci când situațiile variază. Un profesionist competent este un profesionist care reflectă asupra acțiunii sale în sensul în care își mobilizează gândirea pentru și în timpul acțiunii.

  • În cele din urmă, este vorba despre analiza potențialului de formare sau a potențialului de învățare al situațiilor de muncă disponibile în cadrul companiei sau a structurii în care învățarea la locul de muncă poate fi aplicată.

Identificarea potențialului de învățare la locul de muncă presupune:

  1. În primul rând, identificarea situațiilor și sarcinilor pentru a căror abilitate în execuție este necesară formarea profesională. Ideea, în cazul în care nu este comună, este să ne amintim că, dacă putem învăța la și prin locul de muncă, trebuie să învățăm să facem. Astfel, învățarea la locul de muncă ar trebui să permită celor care se formează să poată să facă ceea ce nu fac deja sau să facă într-un mod diferit sau cu ajutor și resurse pe care nu le-au avut până atunci.

  2. Apoi, identificarea modificărilor acelei situații sau acelei sarcini care ar putea fi făcută pentru a transforma situația sau sarcina într-o oportunitate de formare. Acest lucru se referă la  transformarea situației de muncă sau a sarcinii în situații de învățare și de formare profesională. De exemplu, să permită observarea și experimentarea cu ajutorul unei persoane mai experimentate, să încetinească ritmul de producție, să permită întreruperea acțiunii pentru a o analiza sau pentru a o repeta, să ofere dreptul de a face greșeli atunci când sunt condiții de reducere a riscurilor, să clarifice acele lucruri care nu sunt ușor de văzut și înțeles de către un începător, să se instruiască fără riscuri, să ofere resurse și ajutoare de lucru.

  3. În cele din urmă, identificarea acelor persoane care vor putea juca un rol formativ pentru învățarea la locul de muncă, prin îndeplinirea unei funcții de formare și, în special, pentru încurajarea cursanților de a reflecta asupra situației și a acțiunii.

Patrick Mayen este profesor în științe educaționale la Universitatea de Bourgogne (Agro Sup Dijon). Dedicat studiului didacticii profesionale, întrebările sale fundamentale de cercetare se concentrează asupra condițiilor și a proceselor de învățare în și prin muncă și prin formare profesională​. 

Share on Facebook Share on Twitter Epale SoundCloud Share on LinkedIn