chevron-down chevron-left chevron-right chevron-up home circle comment double-caret-left double-caret-right like like2 twitter epale-arrow-up text-bubble cloud stop caret-down caret-up caret-left caret-right file-text

EPALE

Platforma electronică pentru educația adulților în Europa

 
 

Blog

Provocări în cererea și oferta de profesori

22/05/2019
by Sorin Angheluta
Limba: RO

Din analizele realizate se constată că trei grupuri de provocări se regăsesc într-o strânsă legătură: în primul rând în ceea ce privește deficitele, supraoferta și distribuția neechilibrată. Astfel, deși deficitele și supraoferta par a fi contradictorii, acestea coexistă în mai multe țări datorită distribuției inegale a cadrelor didactice; în al doilea rând, în ceea ce privește situația dată de cadrele didactice îmbătrânite și de problemele legate de reținerea cadrelor didactice în sistem și, în final, în legătură cu deficitul de înscrieri în sistemul de formare inițială a profesorilor, precum și cu reținerea studenților.

Majoritatea țărilor se confruntă cu o serie de provocări, dintre care majoritatea sunt corelate, precum și conectate la chestiunea mai generală a atractivității profesiei. Pe lângă provocarea de a atrage studenți suficienți pentru a se înscrie în sistemul de formare inițială a profesorilor, există și problema asigurării faptului că aceștia își finalizează cursurile și intră efectiv în profesia de profesor, în loc să migreze către alte cariere.

Deficitele studenților legate de sistemul de formare inițială a profesorilor nu sunt neapărat cauzate de o scădere reală a nivelurilor de intrare, dar pot fi legate de alte aspecte, cum ar fi creșterea cererii de cadre didactice datorate îmbătrânirii forței de muncă, faptului că mulți profesori părăsesc profesia din diverse motive sau ratele înalte de abandon școlar în timpul perioadei de formare inițială a profesorilor.

Lipsa cadrelor didactice la unele discipline este cea mai răspândită provocare în ceea ce privește cererea și oferta de cadre didactice. Este menționată în mai mult de jumătate dintre sistemele educaționale europene. Această provocare este, de obicei, legată de anumite discipline, cum ar fi disciplinele STEM (științe, tehnologie, inginerie și matematică - Science, Technology, Engineering and Mathematics). O comunicare a Comisiei privind dezvoltarea școlară și excelența în predare subliniază faptul că o scădere a prestigiului profesiei și deficitul de personal reprezintă provocări în multe state membre, aspecte care trag înapoi calitatea educației școlare.

Lipsa profesorilor în unele zone geografice este de asemenea menționată de jumătate dintre țări. Acest lucru este uneori legat de distanța mare la care se află anumite zone ale unei țări. În alte cazuri, oportunitățile economice, contextul cultural și dificultățile mediului școlar au un rol important.

Pentru a aborda deficitul de cadre didactice, unele sisteme educaționale oferă stimulente pentru a atrage studenții la profesia de cadru didactic și la anumite discipline. Deși deficitul și supraoferta par a fi contradictorii, ele coexistă în mai multe țări datorită distribuției inegale a cadrelor didactice pe discipline și zone geografice. În alte țări, nu există deficite, dar principala provocare este supraoferta.

Din cauza tendințelor demografice, mai multe țări se confruntă cu o populație de profesori îmbătrânită. Unele țări se confruntă, de asemenea, cu provocări în ceea ce privește păstrarea profesorilor mai tineri în profesie.

Există două provocări principale privind studenții din cadrul sistemului de formare inițială a profesorilor: ratele scăzute de înscriere și reținerea. Mai puțin de o duzină de țări indică un deficit general pentru înscrierea studenților în sistemul de formare inițială a profesorilor. În aceste țări, această provocare este legată de altele, cum ar fi lipsa generală de cadre didactice, îmbătrânirea populației profesorilor și ratele de reținere în profesie în ansamblu. Problema înscrierii este în mod clar legată de problema atractivității profesiei: perspectivele de carieră și de salarizare, factorii de stres, prestigiul etc.

În concluzie, este interesant de observat că multe sisteme educaționale se confruntă cu provocări similare în ceea ce privește cererea și oferta de profesori, indiferent dacă efectuează sau nu planificarea în perspectivă. Planificarea în perspectivă este cu siguranță o modalitate de a face față provocărilor existente. Pe de altă parte, pentru țările fără planificare în perspectivă, este posibil ca provocările să fie mai puțin presante. Acest lucru pare a fi cazul în mai multe țări care indică supraoferta ca fiind principala lor provocare. Într-adevăr, supraoferta ar putea crea mai puține nevoi de planificare decât lipsurile, deși acest lucru ridică încă întrebări cu privire la utilizarea eficientă a resurselor. Pe de altă parte, în alte țări fără planificare în perspectivă s-ar putea să lipsească datele sau analizele relevante și, prin urmare, s-ar putea să nu poată avea o imagine clară a provocărilor.

 

Sursa: https://publications.europa.eu/fr/publication-detail/-/publication/435e941e-1c3b-11e8-ac73-01aa75ed71a1

 

Share on Facebook Share on Twitter Epale SoundCloud Share on LinkedIn