First published on
07 iunie 2017

Documentul de reflecție conține trei scenarii posibile pentru viitorul apărării europene:

 

  • Scenariul „Cooperare în domeniul securității și apărării”

În acest scenariu, statele membre continuă să ia decizii în legătură cu necesitatea cooperării în materie de securitate și apărare pe bază de voluntariat și de la caz la caz, iar UE continuă să vină în completarea eforturilor naționale. Cooperarea în domeniul apărării este consolidată, însă participarea UE la cele mai solicitante operațiuni rămâne limitată. Noul Fond european de apărare contribuie la dezvoltarea unor noi capacități comune, însă țările UE continuă să monitorizeze cea mai mare parte a dezvoltării și achiziției de capacități de apărare. Cooperarea dintre UE și NATO își păstrează formatul și structura de astăzi.

 

  • Scenariul „Securitate și apărare partajate”

Potrivit acestui scenariu mai ambițios, statele membre pun în comun anumite resurse financiare și operaționale, pentru a spori solidaritatea în domeniul apărării. UE se implică mai mult în protecția Europei în interiorul și în afara frontierelor sale. Ea își asumă un rol mai important în domenii precum securitatea cibernetică, protecția frontierelor sau lupta împotriva terorismului și consolidează dimensiunea de securitate și de apărare a politicilor interne ale UE în domenii precum energia, sănătatea, taxele vamale sau spațiul. La aceasta se adaugă voința politică de a acționa, precum și un proces decizional care să poată răspunde circumstanțelor în schimbare rapidă. În același timp, UE și NATO cooperează mai strâns și își coordonează acțiunile pe probleme din cele mai diverse.

 

  • Scenariul „Securitate și apărare comune”

Cel mai ambițios scenariu prevede definirea progresivă a unei politici de apărare comune a Uniunii, care să conducă la o apărare comună în temeiul articolului 42 din Tratatul UE. Acest articol permite ca un grup de state membre animate de aceleași preocupări să ducă apărarea europeană la un nivel superior. În acest scenariu, țările UE se angajează mai ferm să-și apere reciproc securitatea, transformând protecția Europei într-o responsabilitate partajată a UE și a NATO. UE poate desfășura operațiuni de securitate și de apărare de înalt nivel, sprijinindu-se pe un anumit nivel de integrare a forțelor de apărare ale statelor membre. UE susține programe comune de apărare prin intermediul Fondului european de apărare și instituie o agenție europeană de cercetare în domeniul apărării. Acest lucru favorizează, în același timp, crearea unei veritabile piețe europene a apărării, capabilă să-și protejeze principalele sale activități strategice împotriva preluărilor de control externe.

 

Scenariile de mai sus nu se exclud reciproc, ci ilustrează trei niveluri diferite de ambiție în materie de solidaritate.

Consolidarea securității europene este o necesitate absolută. Statele membre sunt cele care vor decide nivelul optim de ambiție, cu sprijinul instituțiilor UE. Privind spre viitor, ele trebuie să decidă acum traiectoria pe care doresc să o urmeze și ritmul în care doresc să acționeze pentru a-i proteja pe cetățenii Europei.

Files

DescarcăPDF - 658.3 KB