București , 21 ianuarie 2019

[doar discursul pronunțat este autentic]

Doamnelor și domnilor,

Îmi face plăcere să fiu astăzi aici, împreună cu dumneavoastră, și mă bucură interesul, justificat, pe care decidenții politici locali și naționali, experții din diverse domenii, societatea civilă și mass-media îl acordă unei politici esențiale pentru unitatea, coerența, forța și prosperitatea Uniunii Europene: politica de coeziune.

Anii pe care i-am petrecut în cadrul Comisiei Europene, angajată în politica de coeziune, mi-au întărit convingerea că nu poate exista o Uniune Europeană puternică și integrată fără coeziune între statele membre și regiuni.

De asemenea, nu poate exista o Uniune Europeană competitivă, dinamică și prosperă fără ca cetățenii ei să se simtă în siguranță, să beneficieze de servicii publice de cea mai bună calitate, să aibă oportunități de dezvoltare individuală și profesională.

Oriunde s-ar afla, cetățenii europeni nu pot împărtăși sentimentul de apartenență la aceeași comunitate, de adeziune la proiectul european, dacă se simt discriminați, marginalizați și dați la o parte pe drumul către dezvoltare și bunăstare.

Practic, politica de coeziune este despre și pentru cetățeni.

Uniunea Europeană se confruntă astăzi cu provocări multiple, cum ar fi gestionarea Brexit, migrația, securitatea transfrontalieră, apărarea etc., care pun presiune pe autoritățile de la Bruxelles și pe țările membre, și care stimulează tendințele centrifuge.

În acest context, politica de coeziune este una dintre cele mai puternice ancore ale Uniunii.

Aceasta a fost și rămâne una dintre cele mai flexibile și inovatoare politici, oferind răspunsuri la problemele și tensiunile existente la nivelul Uniunii Europene.

Doamnelor și domnilor,

Pentru ca Uniunea Europeană să fie puternică, atunci fiecare dintre componentele sale trebuie să fie puternică.

Aceasta înseamnă ca regiunile și statele mai puțin dezvoltate să fie sprijinite în reducerea decalajelor economice și sociale.

Din acest punct de vedere, realitatea europeană este una mixtă, cu bune și cu rele, cu suișuri și coborâșuri, dar, fără îndoială, cu motive de optimism.

Înainte de 2008, a existat o convergență puternică în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, rata ocupării forței de muncă și rata șomajului în rândul regiunilor UE, iar disparitățile regionale au scăzut într-un ritm destul de rapid.

Cifrele arată că, între 2000 și 2008, regiunile mai puțin dezvoltate s-au apropiat puternic de media UE.

Procesul de convergență a fost unul remarcabil.

De exemplu, pentru cele 12 țări care au aderat în 2004, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut, de la 51% din media UE în 2004, la 70% - în 2017.

Speranțele pentru o viață mai bună, care au însoțit în fiecare țară aderarea la UE, au devenit realitate în primul rând prin prisma politicii de coeziune.

În anii care au urmat crizei economice, viteza de convergență a acestor regiuni a încetinit.

Criza a avut efecte în special la nivelul forței de muncă.

În consecință, disparitățile regionale au crescut în ceea ce privește rata de ocupare și șomajul, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor și-a oprit convergența.

După 2013, situația economică a început, încet, să se îmbunătățească.

Piața muncii în regiunile și statele membre în care criza a avut un puternic impact negativ și-a revenit parțial.

Disparitățile în ceea ce privește rata ocupării forței de muncă și rata șomajului au început să scadă, iar în cazul PIB-ului pe cap de locuitor, creșterea disparităților pare să se fi oprit.

Politica de coeziune a avut un rol important pentru toată această evoluție.

Sprijinul acordat de Fondurile structurale și de investiții europene a stimulat creșterea în regiunile și orașele mai puțin dezvoltate, a contribuit la reducerea diferențelor din interiorul UE.

De exemplu, evaluarea recentă a programelor Fondului european de dezvoltare regională și a Fondului de coeziune, pentru programarea 2007-2013, arată că acestea au condus la o creștere semnificativă a PIB în statele membre și în regiunile care înregistrau un deficit la acest capitol, favorizând astfel convergența economiilor UE.

În cazul regiunilor în care impactul crizei a fost deosebit de puternic, aceste intervenții nu au putut împiedica intrarea în recesiune a economiilor, dar au contribuit la limitarea daunelor.

Doamnelor și domnilor,

Beneficiile politicii de coeziune nu sunt nici abstracte și nici de natură birocratică.

Ele vin să răspundă unor nevoi concrete ale cetățenilor, având un impact direct, tangibil asupra vieții de zi cu zi.

Tocmai de aceea, eforturile pe care le-am făcut până acum trebuie continuate, iar dificultățile și provocările cu care ne confruntăm - pentru că ele există! - trebuie abordate frontal și cu determinare.

În unele cazuri disparitățile regionale s-au accentuat, în special în statele membre din Europa Centrală și de Est.

Acest lucru se explică prin faptul că există câteva zone urbane, inclusiv regiunile din jurul capitalelor, care se dezvoltă extrem de rapid, în vreme ce alte regiuni se dezvoltă într-un ritm mai scăzut.

În acest caz, vorbim despre o diferență de ritm în ceea ce privește convergența cu regiunile mai dezvoltate ale UE.

O serie de regiuni se confruntă în mod structural cu o creștere scăzută, și s-au abătut de la media UE în timpul crizei.

Multe dintre ele sunt incluse în grupul așa-numitelor regiuni de tranziție (PIB pe cap de locuitor între 75% și 100% din media UE), care constituie un obiectiv specific pentru politica de coeziune.

Aceste regiuni pot fi prinse în așa-numita „capcană a veniturilor medii” (care apare atunci când creșterea se plafonează și în cele din urmă stagnează după ce atinge nivelul veniturilor medii pe cap de locuitor).

Ele nu se îndreaptă către activități cu o valoare adăugată mai ridicată și se confruntă cu o concurență în creștere din partea regiunilor mai puțin dezvoltate din UE și din afara ei.

Iată deci că munca și eforturile depuse până acum trebuie duse mai departe, iar propunerile Comisiei privind politica de coeziune după 2020 reflectă această preocupare.

Viitoarea politică de coeziune oferă un cadru modern, simplificat, flexibil și adaptat nevoilor regiunilor, fiind bazat pe solidaritate și echitate.

Astfel, sprijinul european va merge acolo unde este cea mai mare nevoie de el: spre regiunile mai puțin dezvoltate; spre regiunile care se confruntă cu criza economică; spre regiunile care se confruntă cu o rată ridicată a șomajului, în special în rândul tinerilor; spre regiunile care se confruntă cu criza migrației și cu provocări legate de depopulare.

De asemenea, prin evaluarea intermediară a programării, în 2025, noua politică de coeziune devine mai flexibilă și mai capabilă să se adapteze la prioritățile emergente și la provocările care apar pe parcurs.

Există, în plus, și mai mare flexibilitate în programare, printr-o abordare mai puțin prescriptivă și prin posibilități mai mari de transfer, permițând autorităților să adapteze sprijinul la provocările sectoriale și teritoriale specifice.

Mai mult, noua politică de coeziune este aliniată mai strâns la agenda și prioritățile europene, fiind concentrată pe priorități-cheie.

Am pus accent pe inovare, competitivitate, locuri de muncă, provocări climatice și de mediu, pentru a conduce Europa către o economie digitală, cu emisii reduse de carbon.

De asemenea, sunt încurajate și sprijinite inițiativele locale, în special în zonele urbane, ceea ce aduce Europa mai aproape de cetățeni.

Doamnelor și domnilor,

Politica de coeziune aduce beneficii directe cetățenilor europeni.

Ea creează locuri de muncă, susține dezvoltarea competențelor și creșterea oportunităților de angajare, oferă șanse de dezvoltare economică și socială, asigură accesul la servicii de educație și sănătate mai bune, contribuie la combaterea excluziunii sociale și la sprijinirea comunităților marginalizate, susține dezvoltarea rețelelor feroviare și rutiere etc.

Politica de coeziune este, de fapt, garanția creșterii calității vieții pentru cetățenii europeni.

Pentru ca toate aceste output-uri să fie maximizate, iar politica de coeziune să furnizeze rezultatele așteptate, contribuind efectiv la creșterea calității vieții pentru toți cetățenii, este important ca ea să fie transpusă adecvat într-un mix de politici naționale și, în egală măsură, să se bazeze pe structuri de guvernare robuste.

Din acest punct de vedere, parlamentele naționale joacă un rol extrem de important, beneficiind de expertiză, dar și de instrumente politice și instituționale de natură să aducă îmbunătățiri continue sistemului de guvernanță publică, dezvoltării capacității administrative și asigurării unui acces echitabil la instrumente de finanțare, în special la cele gestionate la nivel central.

În egală măsură, parlamentele naționale, prin reprezentanții lor, pot contribui la o mai bună informare și conștientizare din partea celorlalte autorități, deopotrivă centrale și locale, dar și a altor potențiali beneficiari, în legătură cu avantajele utilizării unor instrumente sectoriale de finanțare precum cele din domeniul cercetării și inovării (Horizon – Programul-cadru pentru cercetare și inovare al UE; COSME – Programul UE pentru Competitivitatea întreprinderilor și IMM-urilor), al mediului (programul LIFE), al digitalizării și conectivității (mecanismul Conectarea Europei, programul Europa digitală) sau al transportului (programul Connecting Europe Facility - CEF).

Tote aceste instrumente vor deveni cu adevărat funcționale și își vor atinge obiectivele dacă propunerile legislative corespunzătoare vor fi adoptate în timp util.

În timpul Președinției austriece a Consiliului UE s-au înregistrat progrese substanțiale, însă acestea trebuie continuate și concretizate în cadrul noii Președinții române.

Mă bucură faptul că politica de coeziune reprezintă o prioritate pentru Președinția română la Consiliul UE și îmi doresc că aceasta să încheie acordul asupra Cadrului financiar multianual cât mai curând posibil, astfel încât investițiile programate să înceapă a fi realizate încă de la 1 ianuarie 2021.

În mod evident, acest lucru presupune o muncă de echipă și o coordonare eficientă, pentru a asigura coerența între diferitele structuri de negociere.

Din acest punct de vedere, serviciile Comisiei sunt pe deplin angajate și pregătite să sprijine Președinția română la Consiliul UE.

Doamnelor și domnilor,

Am speranța că, împreună, vom putea depăși provocările pe care le avem în față și vom reuși să aducem mai aproape de realitate proiectul unei Europe puternice și echitabile, în care nimeni să nu fie lăsat în urmă.

Vă mulțumesc!