Skip to main content
European Anti-Fraud Office
Semnalați cazuri de fraudă

Contextul juridic

Lupta împotriva fraudei își are temeiul juridic în articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (care înlocuiește articolul 280 din Tratatul CE).

1. Înființarea OLAF

Modificări:

2. Rolul OLAF – investigații administrative și cooperarea cu Parchetul European (EPPO) 

Următoarele regulamente și acorduri definesc rolul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) și stabilesc mandatul acestuia pentru efectuarea de investigații administrative. Este vorba de investigații efectuate în statele membre care privesc interesele financiare ale UE și de investigații care vizează personalul instituțiilor europene.

Cele mai recente modificări prevăd o cooperare strânsă cu EPPO bazată pe complementaritate, pe schimbul de informații și pe evitarea dublării eforturilor. Regulamentul revizuit privind OLAF consolidează, de asemenea, modul în care OLAF își poate desfășura propriile investigații prin norme raționalizate pentru verificările și inspecțiile la fața locului, prevăzând norme referitoare la accesul la informațiile privind conturile bancare și asigurând garanții mai solide pentru persoanele vizate de investigațiile OLAF.

3. Legislația europeană orizontală privind verificările/inspecțiile efectuate la fața locului în statele membre

4. Legislația europeană sectorială

 Următoarele regulamente conțin prevederi referitoare la prevenirea și identificarea neregulilor:

5. Notificarea neregulilor și recuperarea fondurilor incorect utilizate

Finanțarea PAC:

Fondurile structurale europene, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime:

Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane:

Finanțarea în domeniul afacerilor interne:

6. Armonizarea legislațiilor UE în materie penală

Convenții privind armonizarea legislațiilor europene în materie penală

  • Protejarea intereselor financiare ale UE: Convenția UE din 26 iulie 1995 și cele trei protocoale aferente („Convenția PIF și protocoalele sale”):

1) Primul protocol
2) Al doilea protocol și nota explicativă
3) Protocolul privind competențele Curții de Justiție

Rapoartele Comisiei privind punerea în aplicare de către statele membre a Convenției UE din 26 iulie 1995 și a protocoalelor anexe:

a) raportul din 2004 și anexa
b) raportul din 2008 și anexa

Notă: pentru toate statele membre, cu excepția Danemarcei, Convenția PIF va fi înlocuită de directiva PIF (a se vedea mai jos). Convenția PIF va rămâne aplicabilă doar în cazul Danemarcei. Termenul-limită pentru implementarea directivei PIF este iulie 2019.

Directiva privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal („directiva PIF”)

Statele membre care fac obiectul directivei (toate, cu excepția Danemarcei) au la dispoziție doi ani pentru a o transpune în legislația națională (până la sfârșitul lui iulie 2019). După aceea, directiva va înlocui Convenția PIF și protocoalele sale pentru statele membre care fac obiectul directivei, în timp ce Convenția PIF va rămâne în vigoare în Danemarca.

7. Modalități de lucru

8. Acordurile cu terții

Acorduri cu părți terțe în care sunt prevăzute dispoziții referitoare la asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal

9. Măsuri vamale antifraudă în cadrul regimurilor tarifare preferențiale

Preferințele tarifare pentru mărfuri pot fi suspendate în temeiul clauzelor antifraudă dacă:

  • există o fraudă pe scară largă sau o neregulă majoră ori
  • cooperarea dintre părțile implicate nu este suficient de eficace pentru a combate cu succes o încălcare a legislației vamale.

Clauzele antifraudă sunt concepute pentru a combate comerțul ilicit prin prevenirea utilizării abuzive a preferințelor tarifare. Acestea sprijină comercianții legitimi prin eliminarea concurenței neloiale și necorespunzătoare.

Uniunea Europeană acordă preferințe tarifare țărilor din afara UE, cu condiția ca aceste preferințe să fie însoțite de măsuri antifraudă adecvate. Acest principiu este prevăzut în documentele de politică adoptate de Comisie, de Consiliu, de Parlamentul European și de Curtea Europeană de Conturi.

Prin urmare, următoarele elemente sunt dotate cu clauze antifraudă:

  • toate regimurile autonome, cum ar fi sistemul generalizat de preferințe (SGP), care acoperă aproximativ 76 de țări (în 2018)
  • regimurile tarifare preferențiale convenționale, și anume acordurile de liber schimb (ALS) sau acordurile de parteneriat economic (APE), care acoperă peste 45 de țări suplimentare.

Clauzele antifraudă pot apărea sub denumiri diferite, de exemplu:

  • Dispoziții speciale privind cooperarea administrativă (ALS cu Columbia, Peru și Ecuador; și, în așteptarea intrării în vigoare, cu Mexic)
  • Aplicarea tratamentului preferențial (Chile)
  • Lipsa cooperării administrative (Muntenegru)
  • Măsuri specifice privind gestionarea tratamentului preferențial (Vietnam și, în așteptarea intrării în vigoare, Japonia).

Lista clauzelor antifraudă

10. Jurisprudență

Lista hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene cu relevanță pentru OLAF