Current portal location

Website content

Întrebări frecvente

Other linguistic versions available via language menu

Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (denumit în continuare „TTIP”) este denumirea unui acord comercial care este în curs de negociere între Uniunea Europeană și Statele Unite. Negocierile au ca scop înlăturarea barierelor din calea comerțului (tarife vamale, reglementări inutile, restricții privind investițiile etc.) într-o gamă largă de sectoare economice, pentru a facilita cumpărarea și vânzarea de mărfuri și servicii între UE și SUA. UE și SUA doresc, de asemenea, să faciliteze investițiile economice reciproce în beneficiul întreprinderilor lor.

Ideea unui acord comercial între UE și SUA nu este o noutate. De fapt, guvernele, întreprinderile și cercetătorii discută această idee de mult timp. În ultimii ani, UE și SUA au început să simtă că a sosit timpul realizării acestei idei.

Înainte de a decide să lanseze negocieri, în 2011, UE și SUA au instituit un grup de lucru format din experți guvernamentali pentru a vedea ce acord comercial și de investiții ar putea fi realizat între cele două puteri economice. Grupul a fost prezidat în comun de către comisarul UE pentru comerț și reprezentantul pentru comerț al SUA. Grupul la nivel înalt pentru locuri de muncă și creștere economică, astfel cum a fost prezentat, a analizat în profunzime oportunitățile și potențialele dificultăți pe care le-ar putea genera un acord. Grupul a concluzionat că un acord cuprinzător care să acopere toate sectoarele ar fi extrem de pozitiv, facilitând comerțul și aducând un stimulent binevenit pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă de ambele părți ale Atlanticului. Acesta a recomandat lansarea negocierilor.

Decizia de a lansa negocierile a fost în mare parte cauzată de criza economică continuă și de stagnarea negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului – așa-numita Agendă de dezvoltare de la Doha. În plus, reforma politicii agricole comune a UE și prețurile ridicate la produsele de bază au avut ca efect faptul că ambele părți erau pregătite să discute despre agricultură și să negocieze deschiderea piețelor lor.

Un acord comercial și de investiții între primele două economii ale lumii oferă o oportunitate pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă de ambele părți ale Atlanticului.

Ca întotdeauna înainte de a decide negocierea unui acord comercial, UE a efectuat o evaluare de impact privind efectele potențiale ale acordului. Această evaluare examinează nu doar impactul economic potențial, dar de asemenea, posibilul impact social și de mediu. Evaluarea a analizat ceea ce s-ar putea întâmpla ca o consecință a unor grade diferite de liberalizare a comerțului între UE și SUA. În fiecare caz, rezultatul general pentru UE a fost pozitiv, dar ce a reieșit în mod clar a fost că, un grad mai mare de liberalizare ar însemna în mod direct proporțional un rezultat global pozitiv.

Unul din studiile pe care s-a bazat evaluarea de impact a Comisiei a fost un raport independent comandat de UE Centrului de Cercetare a Politicii Economice cu sediul la Londra. Studiul, intitulat „Reducerea obstacolelor transatlantice din calea comerțului și a investițiilor”, descrie efectele economice ale unui TTIP atât pentru UE, cât și pentru SUA.

Acesta sugerează că economia UE ar putea beneficia de 119 miliarde EUR pe an - echivalentul unui bonus de 545 EUR în medie pentru un menaj din UE. Conform studiului, economia SUA putea realiza un câștig suplimentar de 95 miliarde EUR pe an sau 655 EUR per familie americană. Aceste beneficii ar avea costuri foarte mici, deoarece ele ar fi rezultatul eliminării tarifelor vamale și suprimării reglementărilor inutile și complicațiilor birocratice care îngreunează efectuarea de schimburi comerciale transatlantice. Creșterea economică suplimentară care ar trebui să rezulte din TTIP va aduce beneficii tuturor. Stimularea schimburilor comerciale este o bună modalitate de a încuraja economiile noastre prin crearea unei cereri și oferte sporite, fără a fi necesară majorarea cheltuielilor publice sau a împrumuturilor. TTIP ar fi cel mai ieftin pachet de stimulare economică care se poate imagina.

Deși tarifele vamale între UE și SUA sunt deja mici (în medie 4 %), dimensiunea combinată a economiilor UE și ale Statelor Unite și a schimburilor dintre acestea înseamnă că eliminarea tarifelor va fi benefică pentru crearea de locuri de muncă și creșterea economică. Domeniul în care aceste negocieri ar putea aduce economii reale pentru întreprinderi, ar crea locuri de muncă și ar putea aduce o valoare mai bună consumatorilor este acela al eliminării normelor și reglementărilor inutile - așa-numitele „bariere netarifare” (BNT). Barierele netarifare sunt rezultatul unor diferențe privind reglementările și standardele. Eliminarea acestora poate fi complicată, deoarece, cu toate că atât UE, cât și SUA, au sisteme bine dezvoltate de garantare a siguranței și protecției consumatorului, acestea adoptă adesea abordări diferite pentru a atinge același obiectiv. Obligația de a respecta două ansambluri separate de norme poate costa timp și bani.

Costul suportării unei birocrații inutile poate adăuga echivalentul unor tarife în valoare de 10-20 % la prețul mărfurilor, o cheltuială suplimentară plătită de consumator. Într‑adevăr, un studiu independent realizat de Centrul de Cercetare a Politicii Economice cu sediul la Londra intitulat "Reducing barriers to Transatlantic Trade" (Reducerea barierelor din calea comerțului transatlantic) a calculat că până la 80% din beneficiile economice ale TTIP ar proveni din reducerea costurilor impuse de birocrație și reglementări și din liberalizarea comerțului cu servicii și licitații publice. Exemple practice în acest sens ar fi:

  • Atât UE, cât și SUA au standarde înalte privind siguranța autovehiculelor. Parteneriatul ar putea permite UE și SUA să-și recunoască reciproc standardele, astfel încât autovehiculele care s-au dovedit sigure pentru vânzare de o parte a Atlanticului ar putea fi vândute de cealaltă parte fără a trebui să treacă teste suplimentare sau să fie adaptate pentru a îndeplini specificații suplimentare;
  • Accesul întreprinderilor europene de construcții la ofertele de licitații publice din SUA ar putea însemna că acestea ar putea concura pentru proiecte de amploare din domeniile construcțiilor și transportului public din SUA.

Întreprinderile europene, lucrătorii și cetățenii ar beneficia enorm de o deschidere mai mare pe piața din SUA. UE are multe întreprinderi extrem de competitive, care produc produse de înaltă calitate și servicii, inclusiv multe sectoare de vârf la nivel mondial și mărci de renume. În sectorul agriculturii, de exemplu, regulamentele fitosanitare din SUA interzic importul merelor europene, în timp ce normele privind siguranța alimentelor declară ilegal importul mai multor brânzeturi din Europa. Înlăturarea tarifelor și a altor bariere în calea comerțului va permite producătorilor europeni să vândă mai mult americanilor ceea ce va fi benefic pentru mediul de afaceri și pentru crearea de locuri de muncă. Eliminarea barierelor din calea produselor și investițiilor americane va însemna mai multe posibilități de alegere și prețuri mai mici pentru cetățenii din Europa. Este clar că ambele părți vor avea de câștigat de pe urma unei mai mari deschideri a piețelor lor comerciale și de investiții. Va fi o situație avantajoasă pentru ambele părți.

Chiar și în situația actuală, când zona euro se reface după o criză economică, schimburile comerciale cu Europa oferă posibilități enorme pentru partenerii noștri din SUA. UE este cea mai mare economie din lume: cei 500 de milioane de cetățeni ai săi au un venit mediu pe cap de locuitor de 25 000 de euro.

Aceasta înseamnă, de asemenea, că UE este cea mai mare piață din lume. UE este cel mai mare importator de produse finite și de servicii, are cele mai mari stoc de investiții în străinătate și este cel mai mare beneficiar de investiții realizate de întreprinderi străine.

UE este cel mai mare investitor în Statele Unite (în 2011), a doua destinație a exporturilor americane de mărfuri (în 2012) și cea mai mare piață pentru exporturile de servicii din SUA (în 2010).

UE are multă experiență la negocierea acordurilor de liber schimb. De exemplu, acordurile complexe și cuprinzătoare de liber schimb ale UE cu Coreea de Sud și Singapore au fost finalizate relativ rapid, în doar patru ani. UE face eforturi pentru a deschide piețele prin negocieri cu alte țări, precum India, Japonia, Vietnam și Malaysia. Fiind una dintre cele mai liberale economii din lume, UE își menține angajamentul față de comerțul liber.

În politica comercială, Comisia Europeană negociază în numele UE și a celor 27 state membre: o singură voce, care reprezintă 500 de milioane de persoane, este mai eficientă decât dacă fiecare stat membru al UE ar încerca să negocieze separat. TTIP nu face excepție, și, prin urmare, Comisia, condusă de Comisarul UE pentru comerț, Karel De Gucht, va reprezenta UE la masa negocierilor. Comisia negociază pe baza orientărilor aprobate de Consiliu, în care guvernele tuturor statelor membre ale UE sunt reprezentate. Direcția Generală Comerț a Comisiei a preluat această sarcină. Direcția Generală Comerț a Comisiei a preluat această sarcină, lucrând în strânsă colaborare cu alte servicii ale Comisiei, în special cele care se ocupă de domenii care vor fi principalul obiectiv al negocierilor. Lista principalilor negociatori din partea UE este disponibilă pentru public.

Pentru SUA, Reprezentantul comercial al Statelor Unite (USTR) este principalul negociator.

Pe durata negocierilor, Comisia Europeană informează statele membre ale UE în cadrul Consiliului și Parlamentul European cu privire la evoluția situației. La sfârșit, odată ce negociatorii au ajuns la un acord, Consiliul, împreună cu Parlamentul European, vor fi cei care vor examina și aproba sau respinge acordul final. În SUA, Congresul SUA va avea acest rol.

Prima rundă de negocieri a avut loc în iulie, noi runde desfășurându-se o dată la câteva săptămâni.

Atât UE, cât și SUA vor să evite ani de discuții. Ideea de bază este că ar trebui să fie posibil să se obțină un acord în termen de doi ani, dar, bineînțeles, cel mai important lucru este să se ajungă la un rezultat corect.

Grupul la nivel înalt creat de UE și SUA pentru a analiza efectele potențiale ale unui acord comercial și de investiții a prezentat un raport care stabilește o serie de recomandări.

Aceste recomandări oferi negociatorilor o bună bază de plecare.

Negocierile pentru TTIP vor acoperi multe sectoare ale economiei, inclusiv industria prelucrătoare, serviciile și agricultura. Prin eliminarea obstacolelor din calea comerțului, TTIP va oferi un impuls pentru creșterea economică, pentru crearea de locuri de muncă și prețuri mai mici. Un studiu independent realizat de Centrul de Cercetare a Politicii Economice cu sediul la Londra sugerează că economia UE ar putea beneficia de 119 miliarde EUR pe an – echivalentul a 545 EUR pentru o gospodărie medie din UE – în timp ce pentru economia SUA beneficiul ar fi de 95 miliarde EUR pe an.

Exporturile din toate sectoarele economiei sunt așteptate să crească, ceea ce este benefic pentru crearea de locuri de muncă. Unele sectoare probabil că își vor crește exporturile mai mult decât altele. Se preconizează că exporturile de autovehicule către SUA, de exemplu, vor crește cu 149 %. Acest fapt reflectă, în parte, importanța comerțului bilateral cu piese și componente și preconizează o și mai bună integrare a celor două industrii de o parte și alta a Atlanticului.

Nu doar schimburile comerciale dintre UE și SUA ar trebui să crească: ca urmare a cererii sporite de materii prime, componente și alte resurse, se așteaptă de asemenea o creștere a exporturilor UE către alte țări. Se estimează că exporturile către restul lumii vor crește cu mai mult de 12 % pentru produsele din metal, cu mai mult de 9 % pentru alimentele procesate, cu mai mult de 9 % pentru produsele chimice, cu mai mult de 6 % pentru alte produse finite și cu mai mult de 6 % pentru alte echipamente de transport. TTIP va fi un acord comercial, în pas cu secolul 21 - numărului sporit de tranzacții va fi avantajos nu numai pentru companiile multinaționale, ci și pentru întreprinderile mici și mijlocii, fie prin export direct, sau în calitate de furnizori pentru societăți mai mari.

Creșterea economică și sporirea productivității create prin acest acord vor aduce avantaje pentru lucrătorii din UE și din SUA, atât în ceea ce privește salariile, cât și noile oportunități de locuri de muncă pentru lucrătorii cu înaltă calificare și pentru cei cu un nivel scăzut de calificare.

Discuțiile propriu-zise vor dura în jur de doi ani. După aceea, acordul va trebui să fie aprobat în ceea ce privește partea UE, de către Parlamentul European și toate statele membre ale UE, iar în ceea ce privește partea SUA, de către Congresul SUA. Am dori să vedem eliminate cât mai multe tarife posibile, precum și alte bariere din calea comerțului în momentul în care acordul este aprobat și intră în vigoare. Cu cât se întâmplă mai curând acest lucru, cu atât mai devreme vom beneficia cu toții de pe urma acordului. Unele modificări ar putea fi, totuși, puse în aplicare în mod progresiv.

În general, fiecare persoană din UE ar trebui să beneficieze de pe urma parteneriatului transatlantic — cu aproximativ 545 EUR în medie pentru un menaj din UE. Acest câștig se va prezenta sub formă de produse și servicii mai ieftine. Prețurile vor scădea deoarece taxele de import asupra mărfurilor din SUA vor fi eliminate, iar reglementările inutile, care impun costuri asupra vânzării și cumpărării între UE și SUA, vor fi abrogate. Dar vom beneficia, de asemenea, de acordul acceptării reciproce de către UE și SUA a standardelor tehnice în multe domenii, astfel încât, în locul obligației de a produce bunuri în conformitate cu două ansambluri separate de specificații, producătorii vor putea urmări același ansamblu de norme atât pentru UE, cât și pentru SUA. Această reducere a birocrației va reduce costurile și, împreună cu aceasta, prețurile.

Nu vom negocia nivelurile de protecție existente pentru a parveni la un acord. Nivelul nostru de protecție ridicat de aici, din Europa, nu este negociabil. Dar să nu uităm că SUA ia, de asemenea, foarte în serios protecția cetățenilor săi. Atât UE, cât și SUA depun eforturi pentru a asigura cele mai înalte niveluri de protecție a cetățenilor noștri, dar modalitățile de acțiune diferă. Uneori, UE se bazează mai mult pe reglementări, iar SUA mai mult pe soluționarea litigiilor. Ambele abordări pot fi eficace, dar niciuna nu este perfectă. Putem învăța unii de la ceilalți.

Nu este vorba despre o uniformizare la un nivel inferior. Stabilirea unei compatibilități între reglementările noastre nu înseamnă că țintim spre cel mai mic numitor comun, ci că încercăm să ne dăm seama în ce cazuri avem divergențe inutile. Nu va exista nici cel mai mic compromis în ceea ce privește securitatea, protecția consumatorilor sau mediul. Dar va exista voința de a analiza în mod pragmatic dacă există vreun mijloc de a face lucrurile mai bine și într-un mod mai coordonat. Este evident că fiecare parte își va păstra dreptul de a reglementa în materie de mediu, securitate și de sănătate la nivelul pe care fiecare parte îl consideră adecvat.

Negocierile din cadrul TTIP includ agricultura. Deschiderea piețelor agricole va presupune eforturi egale din partea ambelor părți, cu beneficii atât pentru UE, cât și pentru SUA. SUA sunt interesate să-și mărească vânzările de produse agricole de bază, cum ar fi porumbul și soia. Exporturile UE către SUA sunt alcătuite în cea mai mare parte din produse alimentare de valoare superioară (cum ar fi băuturile spirtoase, vinul și berea) și din produse alimentare prelucrate (precum brânzeturile, jambonul și ciocolata). UE este clar interesată să poată vinde către SUA mai multe produse alimentare de calitate superioară de proveniență europeană, fără bariere inutile de ordin tarifar sau netarifar. Unele produse alimentare europene, printre care se numără, de exemplu, diferite brânzeturi și produse lactate, dar și fructe precum merele și perele, se confruntă cu bariere netarifare semnificative, care le limitează accesul la piața SUA. Alte produse sunt supuse și ele unor tarife ridicate în SUA: pentru conservele de caise, taxele urcă până la 30 %, pentru brânzeturile cu mucegai, precum Gorgonzola și Roquefort, ele sunt de peste 25 %, iar pentru ciocolată, de peste 20 %. Înlăturarea acestor taxe și a altor bariere ar contribui la stimularea exporturilor UE către SUA.

Nu. Legislația de bază, cum ar fi legislația referitoare la OMG-uri sau care vizează protejarea vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, sau a mediului și a intereselor consumatorilor, nu va face parte din negocieri.

În conformitate cu normele UE, organismele modificate genetic, a căror utilizare în scopuri de alimentație umană, ca hrană pentru animale sau pentru însămânțarea culturilor a fost autorizată pot fi vândute deja pe piața UE. Cererile de autorizare sunt evaluate de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și sunt trimise apoi statelor membre ale UE pentru a obține avizul acestora. Până în prezent, 52 de OMG-uri au fost autorizate. Negocierile nu vor afecta evaluarea siguranței OMG-urilor realizată de EFSA înainte de introducerea lor pe piață și nici procedurile de gestionare a riscurilor.

UE și SUA fac deja schimb de informații privind politicile, reglementările și aspectele tehnice privind OMG-urile. Cooperarea de acest tip contribuie la reducerea la minimum a efectelor sistemelor noastre de aprobare a OMG-urilor asupra comerțului. Considerăm acest parteneriat o oportunitate de a încuraja această cooperare.

e.

Nu. Scopul negocierilor nu va fi acela de a realiza un câștig comercial în detrimentul sănătății consumatorilor. Actele legislative de bază ale UE, cum ar fi legislația legată de hormoni sau care vizează protejarea vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, sau a mediului și a intereselor consumatorilor, nu vor face parte din negocieri.

Nu.

În primul rând, cinematografele și canalele de televiziune din Europa prezintă deja multe producții americane. Europa nu este închisă pentru filmele americane.

În al doilea rând, industria cinematografică europeană, un sector dinamic, nu va fi inundată de un potop de noi filme și seriale de televiziune americane. UE dispune de norme pentru a proteja diversitatea culturală a Europei, în special bogăția pe care o constituie pluralitatea lingvistică a continentului nostru. UE și statele membre au legi pentru a proteja și promova diversitatea culturală, de exemplu în producția de filme și programe de televiziune — așa-numitul „sector audiovizual”. UE nu va compromite acest drept și nici capacitatea de a proteja patrimoniul cultural al Europei.

În orientările de negociere, state membre au indicat în mod clar Comisiei că sectorul audiovizual ar trebui exclus din negocierile care tratează sectorul serviciilor și dreptul de stabilire.

Nu. Parteneriatul nu implică în mod automat anularea, abrogarea sau modificarea legislației și reglementărilor UE. Orice modificare a legislației, a normelor sau a reglementărilor UE pentru a liberaliza comerțul va trebui să fie aprobată de statele membre ale UE în cadrul Consiliului, cât și de către Parlamentul European.

Un acord comercial între UE și SUA va avea repercusiuni asupra economiei mondiale. De exemplu, creșterea schimburilor comerciale între cei doi giganți economici va duce la creșterea cererii de materii prime, de componente și de alte resurse produse de către alte țări. Se estimează un aport de 100 miliarde EUR la economia mondială, fără a ține cont de creșterea volumului schimburilor comerciale între UE și SUA. Cu cât va fi mai extins acordul încheiat între UE și SUA, cu atât mai mari vor fi beneficiile pentru restul lumii.

Armonizarea standardelor tehnice europene și americane ar putea foarte bine să servească drept bază pentru stabilirea de standarde mondiale: dimensiunea pieței transatlantice este atât de mare încât, în cazul în care aceasta ar avea un ansamblu unic de standarde, celelalte țări ar avea tot interesul să le adopte la rândul lor. Astfel, produsele lor nu ar trebui să se conformeze decât unui singur ansamblu de specificații, ceea ce ar avea ca efect facilitarea comerțului internațional și reducerea costurilor.

Nu. ACTA - "Acordul comercial de combatere a contrafacerii" - a fost destinat să pună capăt comerțului cu mărfuri contrafăcute. Este de la sine înțeles că poziția Parlamentului European - care a votat împotriva ACTA - va fi pe deplin respectată. Nu va exista nicio reintroducere a ACTA pe ușa din dos.

Parteneriatul transatlantic va constitui un acord mult mai larg, care va atinge un număr mare de sectoare economice. Aspectele legate de drepturile de proprietate intelectuală (DPI) - de exemplu, normele privind drepturile de autor și mărcile comerciale - vor reprezenta numai un element al acordului. Atât UE, cât și SUA, dețin deja sisteme eficiente de protejare a DPI, chiar dacă uneori acestea au o abordare diferită pentru a atinge acest obiectiv. Nu avem nici o intenție de a armoniza legislațiile UE și SUA în materie de drepturi de proprietate intelectuală. Permițându-ne să examinăm un număr restrâns de aspecte de interes legate de DPI, de importanță majoră atât pentru UE, cât și pentru SUA, parteneriatul transatlantic ar putea facilita schimburile noastre comerciale, fără a slăbi din acest motiv aceste regimuri de protecție.

Comisia Europeană, statele membre ale UE și Parlamentul European au convingerea că mecanismul de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat constituie un instrument important de protejare a investitorilor UE în străinătate.

Faptul că o țară are un sistem juridic puternic nu garantează întotdeauna că investitorii străini vor fi protejați în mod corespunzător. Un guvern ar putea expropria un investitor (de exemplu prin naționalizare) sau ar putea adopta acte legislative care ar putea reduce la zero investițiile acestora, de exemplu, prin interzicerea bruscă a unui produs fabricat într-o uzină deținută de un investitor străin, fără a-i plăti despăgubiri, în timp ce produsele fabricate de întreprinderi naționale ar continua să fie autorizate. În cazul în care investitorii sunt împiedicați să sesizeze instanțele locale sau dacă instanțele locale nu sunt în măsură să examineze cererea acestora în mod eficient, atunci investitorilor nu le rămâne nicio altă instanță unde să poată introduce o cerere de despăgubire. În astfel de circumstanțe, introducerea, într-un acord de investiții, a unei dispoziții privind soluționarea litigiilor între investitori și stat oferă o securitate suplimentară pentru investitori, deoarece le garantează o instanță în fața căreia pot solicita reparații.

Deși UE și SUA sunt economii dezvoltate, investitorii pot totuși să întâlnească probleme care le afectează investițiile și cărora sistemele lor interne de jurisdicție nu sunt întotdeauna în măsură să le facă față în mod eficient. Acesta este motivul pentru care noi credem că includerea în TTIP a unor dispoziții care protejează investitorii prezintă o reală valoare adăugată. În plus, întrucât reunește primele două mari economii mondiale, acest parteneriat va servi de model pentru viitor.

Introducerea de măsuri pentru a proteja investitorii nu va împiedica guvernele de la adoptarea de legi și nu va duce nici la abrogarea de legi. Cel mult, măsurile pot duce la plata unor compensații. Statele membre ale UE reglementează de ani buni, cu toate că dispun de aproximativ 1 400 de astfel de acorduri aflate deja în vigoare. Opt state membre au încheiat acorduri de investiții cu SUA. Aceste acorduri nu le-au împiedicat să se alinieze pe deplin la acquis-ul UE pe parcursul negocierilor de aderare la UE. În orice caz, UE depune eforturi pentru a stabili o claritate și mai mare în scopul garantării că măsurile de reglementare veritabile nu pot fi contestate.

Comisia Europeană recunoaște că sistemul ar putea fi îmbunătățit și a participat activ la elaborarea de noi norme ale Organizației Națiunilor Unite pentru transparență în soluționarea litigiilor între investitori și stat. În acordurile comerciale bilaterale pe care le negociază în prezent, UE urmărește să obțină reglementări mai bune, de exemplu cu privire la controlul arbitrilor de către autoritatea publică, la elaborarea unui cod de conduită pentru arbitri și altele.

Nu, nici într-un caz. Faptul că UE și SUA au decis să lanseze o negociere bilaterală nu implică abandonarea unei abordări multilaterale, care să implice cât mai multe țări. Din contră, am depus eforturi pentru a ajunge la un acord în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) cu ocazia reuniunii de la Bali, unde 159 de state membre s-au pus de acord asupra unor măsuri care vor aduce beneficii uriașe economiei mondiale, în special țărilor în curs de dezvoltare. Este important de spus că acordul de la Bali reprezintă un impuls pentru OMC și pentru sistemul multilateral și va contribui la relansarea negocierilor comerciale multilaterale ale OMC, așa-numita Rundă de la Doha. De asemenea, parteneriatul transatlantic ar putea, de asemenea, încuraja alte țări să relanseze negocierile în cadrul OMC. În plus, în cazul în care UE și SUA sunt în măsură să armonizeze multe dintre reglementările și standardele lor, rezultatul ar putea servi drept bază pentru crearea de norme internaționale, cu toate economiile de costuri și alte avantaje economice care ar decurge de aici.

Pentru funcționarea și reușita negocierilor comerciale, este nevoie de un anumit grad de confidențialitate, în caz contrar, ar fi cam ca și cum ți-ai arăta setul de cărți celuilalt jucător în cursul unei partide.

Comisia Europeană va continua însă, pe toată durata negocierilor, să comunice cu întreprinderile, cu asociațiile profesionale, cu organizațiile consumatorilor, cu industria și cu alți reprezentanți ai societății civile.

Comisia Europeană va informa statele membre ale UE în cadrul Consiliului și al Parlamentului European cu privire la evoluția situației. La sfârșitul negocierilor, aceste două instituții - Consiliul, compus din reprezentanți ai guvernelor statelor membre și Parlamentul European, ales prin vot direct - vor aproba sau respinge acordul.

Evaluarea de impact a Comisiei Europene a constatat că impactul global asupra mediului al unui parteneriat cu SUA va fi probabil modest. Chiar în ipoteza unei puternice liberalizări, evaluarea prognozează doar o foarte mică creștere a emisiilor globale de CO2. De asemenea, evaluarea sugerează că alte posibile efecte secundare negative ale unui TTIP – cum ar fi creșterea nivelului de deșeuri, reducerea biodiversității și utilizarea mai frecventă a resurselor naturale – ar trebui să fie contrabalansate în mare măsură de avantajele creșterii comerțului cu produse și servicii ecologice.

Acum că negocierile au început, Comisia Europeană va lansa o evaluare a impactului comerțului asupra dezvoltării durabile. Evaluarea impactului comerțului asupra dezvoltării durabile va analiza în special potențialul impact de mediu și social al TTIP. Această evaluare va fi efectuată de un contractant independent și va include un proces de consultare reprezentativă cu implicarea părților interesate și a societății civile din UE și SUA. Procesul va oferi oportunități reale pentru consultare, colectare de informații, precum și pentru diseminarea rezultatelor.

Nu. UE și SUA au recunoscut de mult timp că fiecare reglementează în mod diferit protecția datelor. Totuși, negocierile TTIP nu constituie cadrul potrivit pentru abordarea acestor diferențe. Am dezvoltat deja modalități adecvate de gestionare a fluxurilor de date transatlantice – de exemplu, prin Acordul privind sfera de securitate. În plus, discutăm acum cu SUA în legătură cu accesul la date al autorităților de aplicare a legii. Scopul este de a ajunge la un acord cadru privind protecția datelor, pentru a consolida eforturile comune de combatere a terorismului și a infracțiunilor grave. Aceste discuții nu vor fi afectate de TTIP

Nu, armonizarea nu este pe ordinea de zi. Atât UE, cât și SUA au numeroase standarde și reglementări. Atunci când diferă, acestea pot genera costuri suplimentare pentru producători, impunând, de exemplu, utilizarea unor linii de producție separate. Până la urmă, aceste costuri sunt transferate în prețul plătit de consumator.

Scopul TTPI nu este încercarea de a ne convinge reciproc să ne schimbăm sistemele în cauză, este vorba doar de a găsi modalități de a face ca sistemele noastre să funcționeze mai bine. Vehiculele, dispozitivele medicale și produsele farmaceutice reprezintă domeniile în care există, în mod special, o marjă pentru convergența reglementărilor.