Cale de navigare

Întrebări frecvente - Şomaj

Aţi consultat deja pagina referitoare la şomaj?

Calcularea indemnizaţiilor


Fiecare ţară decide cine are dreptul la indemnizaţii de şomaj, ce sume primesc persoanele vizate şi pe ce perioadă. UE vă garantează că:

  1. aveţi dreptul la indemnizaţie de şomaj în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii ţării care v-o plăteşte. Aceasta este, în general, ţara în care aţi lucrat ultima dată (cu condiţia să nu locuiţi în altă ţară).
  2. instituţiile trebuie să ţină cont de perioadele în care aţi beneficiat de asigurare sau în care aţi lucrat în alte ţări, dacă acest lucru este necesar în vederea stabilirii dreptului dumneavoastră la indemnizaţie.
  3. dacă valoarea indemnizaţiei depinde de venitul anterior, se va lua în calcul doar venitul obţinut în ţara în care aţi lucrat ultima dată.
  4. dacă membrii familiei dumneavoastră locuiesc în altă ţară din UE, în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia, iar cuantumul indemnizaţiei depinde de numărul membrilor de familie, aceştia vor fi luaţi în considerare ca şi cum ar locui în ţara care vă plăteşte indemnizaţia.

Întrebările dumneavoastră

Puteţi cere instituţiilor din ţările în care aţi lucrat formularul U1. Acesta îi va permite instituţiei care se ocupă de cazul dumneavoastră să ia în calcul perioadele în care aţi lucrat sau în care aţi beneficiat de asigurare în alte ţări. >> Căutaţi aici o instituţie de contact


Dacă nu înaintaţi documentul respectiv instituţiei competente, aceasta va obţine, pe cale electronică, informaţiile de care are nevoie din partea altor ţări.

Dacă lucraţi într-o ţară din UE, în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia şi locuiţi tot într-una dintre aceste ţări (dar alta decât cea în care lucraţi) şi mergeţi în ţara de reşedinţă zilnic sau cel puţin o dată pe săptămână, sunteţi lucrător transfrontalier, conform definiţiei de la Articolul 1, litera (f) din Regulamentul 883/2004.

Aceasta înseamnă că, în situaţia în care deveniţi şomer, ar trebui să vă înregistraţi pe lângă serviciile de ocupare a forţei de muncă şi să solicitaţi indemnizaţie de şomaj în ţara de reşedinţă.

Schimbul de informaţii cu privire la ultima activitate profesională pe care aţi desfăşurat-o se va face pe cale electronică, între instituţii. De asemenea, puteţi cere instituţiilor din ţările în care aţi lucrat formularul U1, care cuprinde aceste informaţii. Înaintarea acestui document către serviciile de ocupare a forţei de muncă din ţara de reşedinţă poate grăbi luarea unei decizii cu privire la solicitarea dumneavoastră.

Legislaţia europeană pleacă de la principiul că aveţi mai multe şanse de a vă găsi un loc de muncă în ţara în care locuiţi. De aceea, le permite lucrătorilor transfrontalieri aflaţi în şomaj să se întoarcă în ţara de reşedinţă şi să evite înregistrarea pe lângă serviciile de ocupare a forţei de muncă din alte ţări.

Chiar dacă nu aţi plătit contribuţii la instituţia din ţara de origine pe durata ultimei perioade în care aţi lucrat, veţi primi indemnizaţie ca şi în cazul în care aţi fi fost asigurat în ţara respectivă.

Dacă nivelul indemnizaţiei depinde de venitul dobândit anterior, instituţia care vă acordă indemnizaţia va face calculele plecând de la venitul pe care l-aţi obţinut în ţara în care aţi lucrat ultima dată.

Dacă sunteţi lucrător transfrontalier, singura ţară care vă poate acorda indemnizaţie de şomaj este ţara de reşedinţă. Prin urmare, trebuie să vă înregistraţi pe lângă serviciile de ocupare a forţei de muncă din ţara respectivă. Dacă doriţi să căutaţi un loc de muncă în ţara în care aţi lucrat ultima dată, puteţi, ca măsură suplimentară, să vă înregistraţi pe lângă serviciile de ocupare a forţei de muncă de acolo.

Va trebui apoi să vă conformaţi procedurilor de control şi obligaţiilor din ambele ţări. Totuşi, întrucât indemnizaţiile sunt întotdeauna plătite de ţara de origine, activităţile de căutare a unui loc de muncă şi obligaţiile pe care le aveţi de îndeplinit aici au prioritate.

Dacă locuiţi într-o ţară diferită de cea în care lucraţi şi vă întoarceţi acolo mai rar de o dată pe săptămână (ceea ce înseamnă că nu sunteţi lucrător transfrontalier), aveţi două opţiuni: fie vă înregistraţi pe lângă serviciile de ocupare a forţei de muncă şi solicitaţi indemnizaţii de şomaj în ţara în care aţi lucrat ultima dată, fie reveniţi în ţara în care locuiţi pentru a vă căuta un loc de muncă şi pentru a beneficia de indemnizaţie de şomaj acolo.

În orice caz, calcularea indemnizaţiei de şomaj se bazează pe venitul pe care l-aţi obţinut pe durata desfăşurării ultimei activităţi profesionale în ţara în care aţi lucrat.

De asemenea, aveţi posibilitatea de a vă înregistra ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă şi de a solicita indemnizaţii în ţara în care aţi lucrat ultima dată şi apoi de a reveni în ţara de reşedinţă transferându-vă indemnizaţia de şomaj (detalii mai jos).

Ţara de reşedinţă este cea în care „locuiţi în mod obişnuit”, altfel spus cea în care se află „centrul dumneavoastră de interes”.

Instituţiile de securitate socială au la dispoziţie o listă de criterii care le ajută să stabilească ce ţară poate fi considerată loc de reşedinţă. Printre acestea se numără: durata prezenţei pe teritoriul ţărilor vizate; starea civilă şi legăturile de familie; situaţia locativă şi caracterul permanent sau temporar al acesteia; locul în care vă desfăşuraţi activitatea profesională sau activităţi nonprofit; caracteristicile activităţii dumneavoastră profesionale; domiciliul fiscal; în cazul studenţilor, sursa veniturilor acestora.

În orice caz, decizia privind stabilirea locului de reşedinţă va fi luată de către instituţiile de securitate socială, nu de către dumneavoastră.

Căutarea unui loc de muncă în străinătate

Dacă doriţi să căutaţi un loc de muncă într-o ţară diferită de cea care vă plăteşte indemnizaţia de şomaj, puteţi transfera această indemnizaţie pentru o perioadă limitată de timp (a se vedea condiţiile mai jos). >> Căutaţi aici o instituţie de contact

În anumite condiţii (detalii mai jos), puteţi primi indemnizaţia de şomaj timp de trei luni începând cu data la care aţi încetat să mai fiţi la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din ţara care vă plăteşte indemnizaţia. Serviciul sau instituţia competentă din ţara respectivă poate prelungi acest termen până la maxim şase luni.

Pentru a fi sigur că nu pierdeţi indemnizaţia, trebuie să solicitaţi această prelungire înainte de încheierea primelor trei luni. Autorităţile naţionale nu sunt obligate să aprobe această prelungire. Decizia lor se va baza pe evaluarea situaţiei dumneavoastră.

  1. Trebuie să fi rămas la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din ţara care plăteşte indemnizaţia de şomaj timp de cel puţin 4 săptămâni din momentul în care aţi devenit şomer. Se pot face şi excepţii de la această regulă.
  2. Trebuie să solicitaţi serviciului de ocupare a forţei de muncă formularul U2. Acest document vă permite să vă înregistraţi pe lângă serviciile similare din străinătate.
  3. Aveţi la dispoziţie şapte zile de la data plecării pentru a vă înregistra pe lângă serviciile de ocupare a forţei de muncă din ţara în care doriţi să căutaţi de lucru. Trebuie să respectaţi obligaţiile şi procedurile de control stabilite de serviciile respective.
  4. Dacă nu puteţi găsi un loc de muncă, trebuie să vă întoarceţi în ţara care plăteşte indemnizaţia înainte de expirarea perioadei înscrise pe formularul U2. Dacă vă întoarceţi mai târziu, fără permisiunea explicită a serviciilor de ocupare a forţei de muncă din ţara care vă plăteşte indemnizaţia, veţi pierde toate sumele restante la care aţi fi avut dreptul în mod normal.

Dacă vă întoarceţi înainte de expirarea perioadei înscrise pe formularul U2, puteţi primi în continuare indemnizaţia care v-a fost acordată. Dacă vă întoarceţi după expirarea perioadei, este posibil să vă pierdeţi drepturile.

Dacă vă întoarceţi înainte de expirarea perioadei înscrise pe formularul U2, puteţi primi în continuare indemnizaţia care v-a fost acordată.

De asemenea, puteţi merge în altă ţară pentru a căuta un loc de muncă şi puteţi primi în continuare indemnizaţia de şomaj, cu condiţia ca perioada totală petrecută în străinătate să nu depăşească trei luni (instituţia competentă poate prelungi acest interval până la şase luni).

Da, aveţi acest drept în mai multe ţări, dar

  • Austria, Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, Islanda, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Norvegia, Olanda şi Regatul Unit încă mai aplică restricţii cetăţenilor români şi bulgari.
  • de asemenea, Austria, Germania, Malta, Elveţia şi Regatul Unit aplică o serie de restricţii şi cetăţenilor provenind din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.

Toate aceste restricţii ar urma să fie eliminate până la:

  • 30 aprilie 2011 pentru cetăţenii provenind din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria -31 mai 2011 în cazul Elveţiei.
  • 31 decembrie 2013 pentru cetăţenii români şi bulgari -31 mai 2016 în cazul Elveţiei.

Alte prestaţii

Dacă vă întoarceţi în ţara de origine (de reşedinţă) după ce aţi lucrat în străinătate, iar această ţară vă plăteşte indemnizaţia de şomaj, celelalte drepturi de securitate socială intră tot în responsabilitatea ţării respective. Chiar dacă aţi fost asigurat în altă ţară din UE, în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia pe durata ultimei perioade în care aţi lucrat, ţara care vă plăteşte indemnizaţia de şomaj este ţara care va fi obligată să se ocupe de cazul dumneavoastră.

Dacă primiţi indemnizaţia de şomaj în ţara în care aţi devenit şomer, asigurarea dumneavoastră de sănătate este valabilă şi în celelalte ţări din UE. Atât dumneavoastră, cât şi membrii familiei aveţi dreptul la tratament, dar trebuie să prezentaţi Cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS). Dacă nu aveţi încă acest card, îl puteţi cere de la instituţia de asigurări de sănătate. >> Consultaţi paginile dedicate CEASS

    Partajează

  • Twitter Facebook Partajează pe Google+