Cale de navigare

Mediu: Multe dintre cele mai vulnerabile specii şi habitate ale Europei se află în pericol

13/07/2009 00:00:00

Comisia a publicat astăzi un raport pe tema stării de conservare a peste 1 150 de specii şi 200 de tipuri de habitate protejate prin legislaţia comunitară. Întrucât doar o mică parte a acestor specii şi habitate vulnerabile a atins o stare de conservare favorabilă, statele membre trebuie să îşi intensifice eforturile dacă se doreşte o îmbunătăţire a situaţiei. Raportul, care vizează perioada 2001-2006 şi reprezintă cea mai complexă analiză a biodiversităţii din Uniunea Europeană întreprinsă vreodată, constituie un etalon cu o valoare inestimabilă pentru cuantificarea tendinţelor care se vor înregistra în viitor. Păşunile, zonele umede şi habitatele costiere sunt cele mai ameninţate. Cauzele acestei situaţii sunt declinul practicilor agricole tradiţionale, dezvoltarea turismului şi schimbările climatice. Totuşi, imaginea de ansamblu nu este în totalitate sumbră. Unele specii mai mari şi reprezentative, precum lupul, râsul eurasiatic, castorul şi vidra au început să repopuleze anumite arii din teritoriile lor tradiţionale. Multe state membre au investit masiv în realizarea monitorizării amănunţite şi, în ciuda existenţei unor lacune, exerciţiul de raportare a fost un succes de proporţii.

    Comisarul UE pentru Mediu, Stavros Dimas, a declarat: „Ne-am angajat să oprim diminuarea biodiversităţii în Europa. Pasivitatea nu îşi are locul în situaţia conturată de raportul de astăzi. Recăpătarea stării favorabile a habitatelor şi speciilor vulnerabile necesită timp şi eforturi susţinute. Legislaţia comunitară în domeniul protecţiei naturii şi reţeaua Natura 2000 sunt elementele esenţiale în realizarea obiectivelor noastre de protejare a biodiversităţii în UE. Acum, aflându-ne aproape de finalizarea etapei terestre a reţelei, putem să ne aşteptăm la îmbunătăţiri importante în următorii 10-20 de ani”.

    "Biodiversitatea Europei încă este supusă unor presiuni importante şi expusă unor riscuri mari. Deşi nu vom reuşi să realizăm obiectivul de oprire a diminuării biodiversităţii în Europa până în 2010, putem spune că s-au înregistrat progrese. După cum a afirmat recent la Atena Comisarul Dimas, obiectivul post-2010 trebuie să fie ambiţios, comensurabil şi clar. El trebuie să menţină accentul plasat pe valoarea intrinsecă a biodiversităţii, recunoscând totodată valoarea ecosistemelor sănătoase şi rezistente, precum şi a serviciilor pe care acestea le furnizează", a declarat Prof. Jacqueline McGlade, directorul executiv al Agenţiei Europene de Mediu.

    Succese importante, dar limitate

    Raportul tratează 216 tipuri de habitate şi conţine informaţii despre aproximativ 1 182 de specii. Deşi din mesajul general reiese că multe specii şi tipuri de habitate nu au atins încă o stare favorabilă de conservare, există elemente care indică faptul că măsurile de protecţie dau roade şi că unele specii şi tipuri de habitate încep să se refacă. Specii precum ursul brun, lupul şi castorul îşi revin şi încep să se restabilească în anumite teritorii, ceea ce înseamnă că sunt disponibile habitate adecvate  şi că presiunile negative exercitate, printre altele, de vânătoare şi poluare s-au diminuat.

    Păşunile, zonele umede şi zonele costiere sunt puternic ameninţate

    Starea generală a păşunilor, a zonelor umede şi a tipurilor de habitate costiere este deosebit de nefavorabilă. Păşunile sunt legate în principal de practicile agricole tradiţionale, care dispar pe întregul teritoriu al UE, iar starea de conservare a tuturor tipurilor de habitate asociate agriculturii este mult mai proastă decât a altor tipuri de habitate: numai 7% din evaluări sunt favorabile, faţă de 21% în cazul habitatelor neinfluenţate de agricultură. Această situaţie este generată de trecerea către o agricultură mai intensivă, de abandonarea terenurilor şi de gestionarea deficitară a acestora. Zonelor umede li se dă o altă utilitate şi au de suferit la rândul lor de pe urma efectelor schimbărilor climatice, ca şi habitatele asociate gheţarilor alpini. Habitatele costiere sunt supuse unei presiuni din ce în ce mai mari din cauza turismului.

    Informaţii lipsă

    În ansamblu, aproximativ 13% din evaluările stării de conservare a habitatelor regionale şi 27% din evaluările stării de conservare a speciilor regionale au fost clasificate în categoria „necunoscută”. Această clasificare a fost foarte frecvent utilizată în cazul speciilor prezente în sudul Europei, respectiv Cipru, Grecia, Spania şi Portugalia, unde starea de conservare a peste 50% din speciile declarate pe teritoriul lor a fost clasificată drept „necunoscută”.

    Mediul marin reprezintă o problemă aparte, 57% din evaluările stării de conservare a speciilor marine şi aproximativ 40% din evaluările stării de conservare a habitatelor marine fiind clasificate în categoria „necunoscută”.

    Context: Raportul în temeiul articolului 17

    În conformitate cu articolul 17 din Directiva Habitate, statelor membre le revine obligaţia de a furniza, la fiecare şase ani, informaţii referitoare la implementarea directivei. În premieră, rapoartele pentru perioada de raportare 2001-2006 au conţinut evaluări ale stării speciilor şi habitatelor care fac obiectul directivei şi care se află pe teritoriul fiecărei ţări. Agenţia Europeană de Mediu a folosit rapoartele pentru a produce o evaluare integrată pentru fiecare regiune geografică, tip de habitat şi specie. Apoi, Comisia a pornit de la aceste evaluări pentru a redacta un raport de sinteză în temeiul directivei.

    Directiva Habitate

    Natura Europei este protejată de două texte de lege esenţiale, şi anume Directiva Păsări şi Directiva Habitate. Aceasta din urmă prevede obligaţia statelor membre de a menţine într-o stare favorabilă un anumit număr de specii şi tipuri de habitate desemnate, în ariile stabilite împreună cu Comisia. Împreună cu siturile din Directiva Păsări, aceste situri urmează să fie integrate în Natura 2000, cea mai mare reţea ecologică din lume. Există aproape 22 000 de situri desemnate în temeiul Directivei Habitate, acoperind aproximativ 13,3% din teritoriul UE. În total, reţeaua Natura 2000 numără peste 25 000 de situri (din Directivele Habitate şi Păsări) şi ocupă 17% din teritoriul UE.

    Pagini Utile

    Ultima actualizare: 17/11/2011  |Începutul paginii