Cale de navigare

Mediu: România la tribunal pentru neocrotirea păsărilor sălbatice

08/10/2009 00:00:00

Comisia Europeană a dat în judecată România la Curtea Europeană de Justiţie pentru omisiuni repetate de a se conforma legislaţiei comunitare de protecţie a păsărilor sălbatice.În urma aderării sale la Uniunea Europeană în 2007, România avea obligaţia de a desemna mai multe zone de protecţie a păsărilor, însă procesul legislativ a fost lent şi, deşi s-au făcut unele progrese, ţara nu şi-a onorat încă toate angajamentele asumate în domeniul conservării naturii.În România, unde trăiesc 12 specii ameninţate cu dispariţia la nivel mondial,o suprafaţă totală de peste un milion de hectare aşteaptă încă să primească statutul juridic de protecţie prevăzut iniţial.Deoarece scrisorile de avertizare adresate României nu au avut efectul dorit, Comisia a decis să ia măsuri mai energice şi a chemat ţara în instanţă.

    „Păsările sunt un barometru al biodiversităţii. Protejarea habitatelor lor are deci o importanţă vitală”,a declarat comisarul european pentru mediu Stavros Dimas. „Biodiversitatea este o resursă preţioasă iar irosirea ei este în detrimentul nostru.De aceea cer cu insistenţă României să corecteze aceste deficienţe şi să instituie imediat protecţia necesară.”

    Avertismentele nu au fost luate în seamă

    Teritoriul României adăposteşte numeroase specii de păsări, dintre care numai în Delta Dunării trăiesc peste 320.Ţara nu şi-a îndeplinit însă obligaţia de a desemna, pentru păsările sălbatice, un număr suficient de zone protejate (aşa-numitele „arii de protecţie specială”, „APS”), obligaţie prevăzută în Directiva Păsări, una din pietrele de temelie ale legislaţiei europene în domeniul ocrotirii naturii.Conform tratatului european, statele membre pot ajunge în instanţă pentru omisiuni repetate de a se conforma legislaţiei comunitare.

    Bucureştiul a primit un prim avertisment scris în octombrie 2007, moment până la care nu fusese desemnată nicio arie de protecţie specială.Ulterior, România a desemnat 108 APS, dar alte 21 au fost omise, deşi fuseseră iniţial prevăzute pentru acordarea acestui statut.În plus, unele APS desemnate sunt mult mai mici decât ar trebui să fie şi o suprafaţă de peste un milion de hectare, reprezentând circa 30% din zonele identificate iniţial ca arii importante pentru păsări, nu beneficiază de protecţie la ora actuală.

    În septembrie 2008, Comisia a transmis României un al doilea şi ultim avertisment scris.România nu a răspuns prin niciun angajament oficial şi nici nu a terminat de desemnat zonele protejate,motiv pentru care este acum citată în faţa Curţii Europene de Justiţie.

    Arii de protecţie specială şi arii speciale de conservare

    Natura Europei este ocrotită prin două acte legislative fundamentale – Directiva Păsări şi Directiva Habitate.Prima obligă statele membre să desemneze o serie de  situri adecvate ca „arii de protecţie specială” (APS) pentru conservarea păsărilor sălbatice.Desemnarea APS trebuie să se bazeze pe criterii ştiinţifice obiective şi verificabile.

    Conform Directivei Habitate, fiecare stat membru trebuie să întocmească o listă a siturilor de importanţă comunitară (SIC) de pe teritoriul său, siturile care pot contribui semnificativ la conservarea speciilor şi a tipurilor de habitate valoroase ale continentului.Din momentul includerii acestor situri pe lista Comunităţii, statele membre au la dispoziţie şase ani pentru a introduce legislaţia internă necesară transformării lor în arii speciale de conservare (ASC), administrate corespunzător.La un loc, APS şi ASC alcătuiesc reţeaua de zone protejate Natura 2000, cel mai important instrument al UE pentru conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi de animale care trăiesc în perimetrul acestora.

    Procedura juridică

    În temeiul articolului 226 din tratat, Comisia are competenţa de a intenta acţiuni în justiţie împotriva statelor membre care nu-şi respectă obligaţiile.

    Atunci când consideră că s-a produs o încălcare a legislaţiei UE care justifică iniţierea procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, Comisia transmite statului membru respectiv o scrisoare de somare (primul avertisment scris), solicitându-i să-şi prezinte observaţiile într-un anumit termen, de obicei de două luni.

    În funcţie de răspunsul sau lipsa unui răspuns din partea statului membru, Comisia poate hotărî să-i transmită acestuia un aviz motivat (ultimul avertisment scris),în care se enunţă clar şi definitiv motivele care au condus la concluzia unei încălcări a legislaţiei UE şi se solicită statului membru să se conformeze într-o anumită perioadă de timp – de regulă, două luni.

    Dacă statul membru nu se conformează avizului motivat, Comisia poate decide să înainteze cazul Curţii Europene de Justiţie, iar dacă aceasta stabileşte că a avut loc o încălcare a tratatului, statul membru în culpă trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma.

    Articolul 228 din tratat conferă Comisiei competenţa de a lua măsuri împotriva unui stat membru care nu respectă o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie.Conform aceluiaşi articol, Comisia poate cere Curţii să sancţioneze financiar statul membru în cauză.

    Pagini Utile

    Ultima actualizare: 17/11/2011  |Începutul paginii