Cale de navigare

Schimbările climatice: Comisia prezintă propuneri pentru încheierea la Copenhaga a unui pact mondial privind schimbările climatice

29/01/2009 00:00:00

Comisia Europeană şi-a prezentat astăzi propunerile pentru un nou acord mondial cuprinzător şi ambiţios în vederea soluţionării problemei reprezentate de schimbările climatice şi cu privire la posibilele modalităţi de finanţare în acest sens. Noul pact urmează să fie încheiat la conferinţa ONU privind schimbările climatice organizată la Copenhaga în decembrie. Pentru a limita creşterea temperaturii la mai puţin de 2°C, ţările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de mult mai multă finanţare de la ţările dezvoltate şi de la instituţiile multilaterale pentru a putea fi ajutate să contribuie la combaterea schimbărilor climatice. Propunerile Comisiei includ crearea unei pieţe a emisiilor de carbon la nivelul OCDE până în 2015 şi a unor surse inovatoare de finanţare internaţională, pe baza emisiilor şi capacităţii de plată ale ţărilor.

    Comisarul pentru mediu, Stavros Dimas, a declarat: „Abordarea cauzelor şi efectelor schimbărilor climatice va necesita însemnate investiţii private şi publice în următoarele decenii, însă costul acestor investiţii va fi cu mult mai mic decât dacă permitem climei să se degradeze în continuare. Planul european de redresare economică şi alte măsuri similare luate la nivel mondial pentru a combate criza economică sunt o şansă de a da un impuls investiţiilor necesare în tehnologii cu emisii scăzute de carbon şi de a stimula, în acelaşi timp, creşterea, inovarea şi crearea de locuri de muncă. Pentru a se ajunge la un acord în Copenhaga însă, este vital să se găsească noi soluţii de finanţare. Comunicarea de astăzi a Comisiei are o contribuţie majoră în acest sens, furnizând o serie cuprinzătoare de propuneri în vederea sporirii resurselor financiare şi a investiţiilor.”

    Obiectivul Copenhaga 

    Obiectivul UE este de a limita creşterea temperaturii globale la mai puţin de 2°C faţă de temperatura preindustrială, deoarece există dovezi ştiinţifice solide conform cărora schimbările climatice vor deveni periculoase dacă se depăşeşte acest prag.

    Acordul de la Copenhaga ar trebui deopotrivă să stabilească obiective globale de reducere a emisiilor şi să pună bazele consolidării capacităţii de adaptare la schimbările climatice a ţărilor. Comunicarea[1] prezintă propuneri concrete pentru atingerea acestor obiective.

    Obiective şi acţiuni 

    Pentru a nu se depăşi pragul de 2°C, emisiile globale trebuie să atingă maximul înainte de 2020, pentru a scădea, până în 2050, la mai puţin de 50% din nivelurile înregistrate în 1990. Acest lucru va necesita acţiunea atât a ţărilor dezvoltate, cât şi a celor în curs de dezvoltare.

    Ţările dezvoltate trebuie să preia iniţiativa şi, până în 2020, să îşi reducă emisiile colective cu 30% din nivelurile înregistrate în 1990. UE a dat un exemplu, angajându-se să reducă emisiile cu 30% dacă şi alte ţări dezvoltate îşi asumă reduceri comparabile şi a instituit deja măsuri de reducere cu 20% a emisiilor proprii ( IP/08/1998). Comunicarea propune parametri specifici pentru a se asigura că obiectivele naţionale presupun un nivel comparabil al eforturilor. Toate ţările membre ale OCDE şi statele membre ale UE, ţările candidate şi potenţial candidate la UE ar trebui să îşi asume obiective privind emisiile.

    Ţările în curs de dezvoltare, cu excepţia celor mai sărace dintre ele, ar trebui să îşi limiteze, până în 2020, creşterea emisiilor colective la un nivel cu 15-30% sub nivelul care s-ar înregistra dacă nu se iau măsuri. Această limitare ar trebui să includă o reducere rapidă a emisiilor generate de defrişarea pădurilor tropicale ( IP/08/1543). Aceste ţări ar trebui să se angajeze să adopte strategii de dezvoltare cu emisii scăzute de carbon care să reglementeze toate sectoarele poluatoare cheie până în 2011. Aceste strategii vor fi evaluate de un nou mecanism internaţional, care va găsi sprijinul extern potrivit pentru acţiunile propuse.


     

    [1]Către încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice COM(2009) 39

    Finanţarea dezvoltării bazate pe emisii scăzute de carbon

    Pentru a reduce emisiile, ar putea fi necesară creşterea investiţiilor suplimentare nete globale la aproximativ 175 de miliarde EUR pe an în 2020, conform unor previziuni independente. Mai mult de jumătate din această sumă va fi necesară pentru ţările în curs de dezvoltare. Până în 2020 cea mai mare parte a acţiunilor din aceste ţări vor avea costuri – chiar şi beneficii – reduse şi ar trebui finanţate intern. Sprijinul financiar internaţional pentru acţiunile care depăşesc resursele interne ale unei ţări ar trebui să provină din surse precum fondurile publice şi mecanismele internaţionale de creditare privind emisiile de carbon. 

    Acordul de la Copenhaga ar trebui, de asemenea, să furnizeze ţărilor un cadru de sprijin în vederea adaptării la schimbările climatice inevitabile. Tuturor ţărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare ar trebui să li se impună elaborarea de strategii naţionale de adaptare. Ar trebui să se furnizeze sprijin pentru adaptare ţărilor cel mai puţin dezvoltate care sunt cele mai vulnerabile şi statelor insulare mici în curs de dezvoltare.

    UE ar trebui să exploreze posibilele surse inovatoare de finanţare internaţională pe baza principiului „poluatorul plăteşte” şi a capacităţii de plată. Statele membre UE ar putea folosi totodată o parte din veniturile viitoare generate de comercializarea certificatelor de emisii în cadrul sistemului UE de comercializare a emisiilor (ETS) pentru a sprijini ţările în curs de dezvoltare.

    Piaţa mondială a carbonului

    UE ar trebui să urmărească dezvoltarea, până în 2015, a unei pieţe a carbonului la nivelul OCDE prin conectarea sistemului ETS propriu la alte sisteme de limitare şi comercializare comparabile pentru a diminua schimbările climatice şi pentru a strânge fonduri în scopul combaterii acestora. Piaţa ar trebui extinsă pentru a cuprinde marile economii emergente până în 2020 în vederea creării unei pieţe mondiale a carbonului.

    Ar trebui restructurat Mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN) din cadrul Protocolului de la Kyoto. În cazul ţărilor în curs de dezvoltare avansate şi al sectoarelor economice foarte competitive, MDN ar trebui înlocuit treptat cu un mecanism sectorial de creditare şi cu sisteme de limitare şi comercializare.


    Pagini Utile

    Ultima actualizare: 17/11/2011  |Începutul paginii