Cale de navigare

Interviu cu Directorul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane, domnul Romulus Nicolae Ungureanu

14/12/2011 16:15:06

Una dintre acţiunile Programului de la Stockholm a fost o propunere de directivă privind combaterea traficului de persoane, care a şi fost adoptată. Pe această temă am discutat cu Directorul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane, domnul Romulus Nicolae Ungureanu.

    Interviu cu Directorul Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane, domnul Romulus Nicolae Ungureanu

    1. Pe site-ul agenţiei aţi făcut referire la filmul Loverboy. Cât de întâlnită este în România această modalitate de recrutare în cazul traficului de persoane?

    Romulus Nicolae Ungureanu, director al Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane: Această modalitate nu este o noutate. Este un mod şi un concept definit cu ceva în urmă de teoreticieni şi practicieni din domeniu, atunci când au observat că un număr mare de femei erau recrutate de cunoscuţi care se bazau pe aspectele emoţionale în încercarea lor de a le convinge să accepte anumite oferte, ulterior plasându-le într-un sistem de exploatare. Iniţial nu aveam multe elemente despre această practică, datorită faptului că fetele aflate în astfel de situaţii nu doreau să vorbească, erau reticente, dar ulterior s-au colectat mai multe informaţii. În România există un număr ridicat de victime recrutate prin această metodă, motiv pentru care am încercat să ridicăm nivelul de informare a publicului.

    2. Ce aţi făcut în acest sens?

    În primul rând au existat campanii publice: sesiuni, discuţii, mese rotunde, campanii de prevenire, mesaje transmise prin reţelele de socializare, unde un segment important din traficanţi sunt prezenţi. Informaţiile oferite pe Facebook de unii utilizatori sunt folosite de cel care operează în reţeaua de exploatare.

    3. Adică Facebook este un instrument de recrutare. Cât de folosită este comparativ cu celelalte modalităţi? Aţi tras semnale de alarmă privind riscurile de acest fel pe care le au reţelele sociale?

    Am avut campanii proiectate exclusiv pe această linie. Campaniile pe care le-am derulat în ultimii doi-trei ani au avut în vizor şi reţelele sociale. Utilizatorii trebuie să fie mai atenţi, să nu dea detalii legate de locul unde pleacă, mai ales dacă nu sunt însoţiţi.

    4. Au fost situaţii concrete în care persoanele au fost recrutate prin reţelele sociale?

    Da, au fost situaţii concrete. Dar nu avem cifre exacte. Există date în cadrul Institutului General al Poliţiei Române cu privire la minorii expuşi recrutării pe internet, prin discuţii cu adulţi.

    În raportul publicat în primul semestru al anului 2011, am observat că trendul numărului de persoane traficate din România a scăzut din 2006 până în 2011. Cărui fapt se datorează această tendinţă?

    Trebuie să subliniez faptul că discutăm despre numărul persoanelor identificate care au fost victimele traficului de persoane. Faptul că aceste cifre au scăzut statistic în ultimii ani reflectă şi eficienţa instituţiilor de aplicare a legii în România precum şi nivelului cantitativ şi calitativ din ce în ce mai ridicat de informare şi conştientizare a publicului larg. Campaniile de informare au vizat segmente foarte largi de populaţie. Numărul ridicat al cazurilor instrumentate a dat un semnal de alarmă celor care se ocupau cu acest tip de infracţiune atunci când au observat că cei prinşi sunt şi condamnaţi, pedepsele fiind relativ ridicate. Nu excludem reorientarea reţelelor către alte tipuri de infracţiuni cu profit ridicat şi cu risc scăzut. Dar în continuare s-a observat o activitate pe acest segment de infracţionalitate pentru că generează profit.

    6. Faţă de celelalte state membre UE, cât de mult cooperează victimele traficului de persoane din România cu autorităţile?

    Dintre persoanele identificate ca fiind victime ale traficului de persoane, aproximativ între 80 şi 90 % dintre ele au ales să coopereze cu autorităţile judiciare. Este un procent foarte ridicat în comparaţie cu celelalte state din Uniunea Europeană.

    7. Care sunt principalele destinaţii de exploatare în Europa, dar şi în lume, pentru cetăţenii români?

    Pentru români, ţările de destinaţie sunt din cadrul Uniunii Europene. Principalele destinaţii sunt Spania, Italia, Marea Britanie, Cehia, Grecia, Cipru. În afara UE au existat puţine cazuri când românii s-au aflat într-o situaţie de exploatare. Dar nu există o ţară anume din afara UE unde să se înregistreze o tendinţă în acest sens.

    8. Traficul de organe intră în categoria traficului de persoane?

    Tehnic, infracţiunea de trafic de organe este distinctă de cea de trafic de persoane. Avem infracţiunea de trafic de organe, prevăzută într-un anumit act normativ şi avem infracţiunea de trafic de persoane care are mai multe modalităţi de exploatare, una dintre ele fiind traficul de persoane cu scopul prelevării de organe, celule sau ţesuturi umane – atunci când o persoană este recrutată, transportată în altă locaţie cu intenţia clară de a-i recolta organe, celule, ţesuturi.

    9. În acelaşi raport reiese că persoanele provenite din mediul urban sunt în aceeaşi măsură vulnerabile la trafic, ca şi cele provenite din mediul rural. De ce se întâmplă acest lucru, având în vedere că persoanele din mediul urban au mai mare acces la informaţii?

    Şi mesajele şi tipurile de reţele care acţionează în această zonă sunt specializate. Cei care recrutează din mediul rural nu ar avea probabil acelaşi succes cu persoane din mediul urban, unde ar primi alte întrebări, unde li s-ar cere un contract. Şi atunci reţelele se specializează pe zone. Faptul că procentele sunt aproximativ egale vine şi din faptul că victimele provin din tipuri de exploatare diferite, prin muncă sau sexuale. Chiar dacă nivelul de informare este mai ridicat, cantitativ şi calitativ, în mediul urban sunt destule persoane care pot cădea în capcana traficanţilor.

    10. 26 de victime au fost repatriate din diferite state europene în România. Ce se întâmplă cu aceste victime în momentul în care acestea ajung în ţară?

    Există un mecanism de identificare şi referire pe plan intern şi unul pe care încercăm să îl promovăm la nivel european. Suntem obligaţi ca în cazul în care un cetăţean român este identificat în alt stat, în urma traficului de persoane, să beneficieze de toate condiţiile conform convenţiei de la Varşovia şi, mai mult de atât, trebuie să ne asigurăm că persoana în cauză se întoarce în siguranţă în ţară şi apoi este dată în grija unor organizaţii abilitate, care să ofere servicii de asistenţă – medicală, psihologică, pentru reintegrarea în familie, pregătire profesională, continuarea studiilor. Există situaţii în care o persoană care a fost victimă a traficului de persoane, din lipsă de alte oportunităţi, poate ajunge să fie din nou recrutată şi inclusă în acest cerc. Există şi varianta în care victimele optează pentru astfel de programe în ţările unde au fost identificate. Dar dacă în trecut se mergea pe stabilirea în statul în care victima fusese identificată, în prezent foarte multe doresc ca acestea să rămână în ţările de origine şi să acceseze aceste programe acolo.

    11. Cărui fapt se datorează acest lucru?

    În ultimii ani, în România s-au pus la punct foarte multe elemente în această zonă şi în prezent beneficiem de aceste condiţii. Poate mobilierul nu arată la fel de frumos ca în alt stat european, dar sistemul există şi funcţionează pentru foarte mulţi dintre aceşti cetăţeni. Au ales să se întoarcă în ţară pentru că se apropie mai mult de familie, iar şansele de reintegrare sunt relativ mai mari.

    Vă mulţumim!

    Ultima actualizare: 14/12/2011  |Începutul paginii