Cale de navigare

Interviu cu domnul Ovidiu Măjină, Coordonator al proiectului Sigur.Info, despre siguranţa copiilor în mediul digital

18/10/2011 11:25:16

1. Cine a avut această inițiativă? Cum s-a format consorțiul dintre Salvați Copiii România, FOCUS – Centrul Român pentru Copii Disparuți și Exploatați Sexual și Positive Media?

Domnul Ovidiu Măjină: Acum trei ani, la licitația de proiecte din 2008 a Comisiei Europene, Salvații Copiii România a luat legătura cu firma din Iași, Positive Media, și au discutat posibilitatea unei intrări în proiect împreună. Atunci, această întâlnire dintre cele două părți a fost inițiată de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI). În fiecare țară unde nu este deja prezent centrul Safer Internet, ministerul comunicațiilor are obligația de a prezenta programul. Între timp au fost contactați și cei de la FOCUS, deoarece ei aveau experiență mare pe liniile de raportate a copiilor dispăruți, având și un protocol încheiat cu Poliția Română. Ei au acceptat propunerea venită din partea noastră. În 2008, am aplicat în această formulă. Acum ne aflăm în a doua perioadă contractuală. Prima a fost 2008-2010, urmează 2010-2012 și, sperăm noi, 2012-2014. Deja suntem în negociere pentru următorul contract.

    2. Ce activități în cadrul proiectului au fost derulate in 2011?

    Practic, activitățile începute în 2008-2010 au fost continuate, dar la o scară mai mare. Am mărit numărul de copii informați în mod direct, precum și numărul voluntarilor implicați.

    3. Adică informarea directă a copiilor se face prin intermediul voluntarilor?

    Noi avem un coordonator național de voluntari. Acesta selectează, în urma interviurilor, în anumite zone, coordonatori voluntari – copii activi, cu inițiativă. Acești copii beneficiază de un training de una sau două zile, urmând ca la rândul lor să atragă alți voluntari din județul respectiv. Responsabilitatea lor este ca, în timp de un an de zile, să atragă minim 20 de voluntari cu care să lucreze.

    4. Există un plafon superior de vârstă? Se pot implica doar elevii?

    Nu, avem și profesori voluntari. În urma campaniei de conștientizare, mulți profesori au aflat de program și au venit ei către noi pentru a se implica. Profesorii primesc materialele noastre, primesc un kit de resurse cu joculețe, video, site-uri. Ei au de ales: pot organiza conferințe de prezentare, așa cum au făcut profesorii din Brașov sau pot prezenta materialele și discuta cu elevii la clasele lor. Am continuat discuțiile cu MCSI despre un ghid școlar, pe care noi îl aveam în plan de mai mult timp. Am stabilit capitolele, am strâns conținut teoretic împreună cu profesori din școlile cu care noi am colaborat. Acum trebuie să le punem pe toate cap la cap și sperăm ca în ianuarie 2012 să lansăm ghidul. Ghidul va fi recomandat de Ministerul Educației și din următorul proiect vom vedea dacă sunt dispuși să introducă acest capitol în curricula școlară. Au fost continuate și afișate spoturile campaniei, pe care le vom proiecta și la metrou, în autobuzele RATB. Am organizat evenimentul Ziua Siguranței pe Internet, care este un eveniment internațional. Copiii participă cu lucrări multimedia.

    5. Câți copii au participat anul acesta?

    Au fost depuse 900 de lucrări, dar participanți au fost peste 1 500. Este o creștere față de anul trecut, când au concurat 400 de lucrări. Am observat că, în România, copiii sunt mult mai deschiși la astfel de concursuri față de copiii din restul Europei.

    6. Când va fi publicat raportul activităților pe 2011?

    Raportul va fi publicat undeva în februarie-martie 2012.

    7. Există o linie de consiliere - Helpline. Cât de multe cazuri sunt relatate pe zi? Care sunt cele mai mari probleme raportate?

    Cele mai des raportate cazuri sunt cele de cyber-bulling (hărțuire virtuală). Problemele pornesc de la datele personale. În general, victimele sunt fete, nu neapărat minore, ceea ce ne-a suprins și pe noi. Au fost victime fete de la 17 chiar până la 30 de ani. Poze publicate, date extrase. Numărul cazurilor variază foarte mult, de la trei-patru cazuri pe săptămână până la șapte-opt cazuri pe săptămână. Anual, avem undeva până la 400-500 de cazuri. Ceea ce este atipic, deoarece atunci când am lansat Helpline-ul și nu era o promovare atât de intensă, numărul de cazuri raportate pe forum, prin telefon era foarte mare. Pe măsură ce am intensificat promovarea, numărul de cazuri a scăzut. Vrem să realizăm un studiu care să ne spună ce stă în spatele acestui fenomen.

    8. Cum monitorizați eficiența acțiunilor întreprinse în cadrul programului. Există statistici în acest sens?

    Statisticile sunt publicate frecvent pe site cu privire la Helpline.

    9. Au fost cazuri cu adevărat grave în urma interacţiunii copiilor cu netul? V-aţi confruntat cu situaţii de abuzuri sexuale sau furturi?

    Nu, aceasta este încă o dilemă a noastră. Nu am avut raportate pe Helpline astfel de cazuri. Dar au fost cazuri de ademenire prin intermediul internetului. Helpline-ul este prin excelență un serviciu anonim. În cadrul discuției, operatorul Helpline încearcă să îl facă pe cel care sună să se destăinuie, dar un insistă prea mult. Interesul nostru este să consiliem, nu să aflăm identități. Problema în acest sens este că nu mai putem afla ce se întămplă după relatarea problemei.

    Un caz grav a fost o intenție de suicid, dar nu era legat de internet. Cineva a intrat pe linia noastră, ne-a zis că este foarte supărat deoarece părinții lui sunt plecați din țară, el stă cu bunica și că are problema din cauza asta. Deși nu intra în sfera noastră, operatorul a preluat cazul, a intrat în legătură cu Direcția Generală de Protecție a Copilului din județul respectiv. Direcția Generală a luat legătrura cu Consiliul Școlar, iar Consiliul Școlar a intrat în contact cu elevul, trimițând ulterior o scrisoare prin care ne anunța că elevul era în regulă.

    10. Ce anume se înțelege prin conținut ilegal și dăunător pe internet?

    Este vorba, în primul rând, de conținutul pornografic neparolat, apoi de conținutul pornografic care înfățișează minori.

    11. Despre ce fel de parolare este vorba?

    Aici este o întreagă discuție. MCSI a inițiat în primăvară o discuție pe acest aspect și a fost luată în considerare confirmarea că utilizatorul are peste 18 ani ca mijloc de parolare pentru protejarea minorilor.

    12. Nu este o parolare eficientă, însă.

    Nu. Este o luptă între noi, ONG-urile, Comisia Europeană, pe de o parte și industrie, pe de altă parte, care încearcă să păstreze piața cât mai liberă, din motive de trafic, publicitate etc. În ultimul timp, sunt foarte vocali cei care susțin libertatea de exprimare. A existat o dezbatere pe tema aceasta: ce înseamnă parolare, cine se ocupă de acest lucru, se poate introduce un sistem de plată cu cardul pentru a accesa un astfel de site? Dar au intervenit furnizorii de internet care au spus că fiecare site trebuie să implementeze acest sistem, dar acesta costă, cum vor fi suportate costurile? Partea proastă este că multe dintre site-urile neparolate sunt stocate pe serverele din afara României. Și atunci devine mai dificilă intervenția de aici. Trebuie direcționat cazul prin intermediul Hotline-ului sau al poliției la celelalte hotline-uri și poliții din statele respective.

    13. Practic ce măsuri se iau când sunt relatate cazurile de conținut ilegal și dăunător?

    Conținuturile ilegale intră în sfera Hotline-ului. După ce un raport este primit, există trei cazuri: rapoarte care intră în sfera de lucru a Hotline-ului, rapoarte care au conținut legalizat în România și rapoarte care nu au conținut localizat în țară. Dacă rapoartele nu intră în sfera Hotline-ului, ele sunt redirecționate către autoritățile competente. Dacă un copil este abuzat fizic la școală, Hotline-ul anunță Direcția Generală de Protecție a Copilului din județul respectiv. Dacă este vorba de un caz care privește Autoritatea de Supraveghere a Datelor Personale, cazul va fi redirecționat către această instituție. Dacă vorbim de site-uri pornografice neparolate sau cu imagini care conțin minori, conținutul lor poate fi sau nu localizat pe servere din România. Dacă nu este localizat pe serverul din România, se direcționează către INHOPE – rețea internațională a Hotline-urilor – și către Poliția Română. Dacă conținutul este legal și localizat în România, el poate fi direcționat către Poliția Română (cazuri de fraude bancare) sau către ANCOM și Consiliile pentru combaterea discriminării (conținut care îndeamnă la ură rasială, xenofobie etc). Dacă vorbim de conținut dăunător (mesaje care îndeamnă la anorexie, de exemplu) raportul este direcționat către Protecția Copilului.

    14. Ce face programul sigur.info pentru ca părinții să înțeleagă mai bine riscurile la care se expun copiii pe internet?

    Am observat că există o discrepanță între părerea părinților privind comportamentul copiilor și ceea ce fac de fapt copiii în mediul digital. Asta se întâmpla încă din 2008, când am făcut o cercetare mai restrânsă pe câteva zone din România. Părinții un înțeleg sau un vor să înțeleagă ceea ce face copilul pe internet. Dintr-un studiu EU Kids Online a reieșit că 7% dintre părinți au spus că știu faptul că internetul a provocat supărări copiilor lor, pe când procentul copiilor care au declarat acest lucru a fost de 21%. La fel se întâmplă și cu expunerea copiilor la conținut sexual, la hărțuiri și agresiuni online sau la mesaje sexuale online.

    Discrepanța percepțiilor dintre părinți și copii este o problemă serioasă la nivelul României. Pentru a contracara acest fenomen, am apelat la campanii media. Unul dintre spoturi se adresează părinților. Este vorba de o mamă care are o atitudine deschisă și binevoitoare față de anumite persoane care intră în casă și îl caută pe copil. Mesajul este că, dacă părinții protejează copiii în viața reală, aceștia trebuie protejați și în mediul digital.

    De asemenea, am avut inițiativa de a trimite, prin interemediul copiilor, scrisori părinților. Au fost distribuite 2 500 de scrisori din partea organizației noastre, prin care invitam părinții să acceseze site-ul sigur.info. Au loc campanii de informare directă în spații publice (parcuri) prin intemediul voluntarilor. Ne-am dat seama că oricum este foarte greu să targetezi părinții din România, așa cum este să ajungem la profesori, de exemplu, cărora Ministerul Educației le transmite mesaje prin intermediul inspectoratelor. Am încercat și metoda ședințelor cu părinții, dar nu a avut succes deoarece ședințele cu părinții sunt rare și, mai mult, părinții un prea participă.

    15. Un raport al CE din septembrie 2011 a arătat că măsurile luate până acum în statele membre nu sunt suficiente. Ce va aduce sigur.info în perioada următoare? Ce măsuri ar trebui luate în România în plus față de ceea ce s-a făcut până acum?

    Noi vom intensifica activitățile în școli de formare a copiilor și profesorilor prin publicarea acelui ghid. Vom încerca să facem lobby și să inițiem discuții cât mai detaliate cu autoritățile privind măsurile necesare care trebuie adoptate pentru a aduce nivelul României la media europeană. Și aici vorbim de scoaterea conținutului ilegal de pe internet.

    16. Cum se poate face acest lucru?

    Hotline-ul ca proiect nu are mijloc de intervenție legală. Motiv pentru care are protocol de colaborare cu Poliția Română, departamentul Cyber Crime. Traseul este următorul: dacă un site trebuie scos, raportul este trimis de către Hotline poliției, după care poliția are mai multe posibilități. Dacă site-ul nu implică nicio rețea de crimă organizată, poliția merge către furnizorul de internet sau direct către proprietarul site-ului. De regulă, poliția se duce către furnizor. Acesta, la somația poliției, ar trebui să blocheze accesul la acel site. Dacă există pe site abuzuri ale minorilor, automat trebuie descoperită persoana care a săvârșit abuzurile. Problema identificată și de Comisie este că, în România, durează destul de mult pentru ca acel conținut dăunător să fie scos sau blocat. Explicația primită de la poliție este că ei trebuie să facă verificări suplimentare. Problema e că, fiind un department restrâns în cadrul poliției, verificarea cazurilor de pronografie durează mai mult.

    17. Revenind la măsurile pe care urmează să le implementați….

    Dorim să extindem activitățile pe care le avem și în zona rurală, mai ales că MCSI are ca target creșterea ratei de penetrare a internetului de bandă largă și în această zonă. De asemenea, ne vom îndrepta și către grădinițe. Inițiativa a venit și din partea noatră, deoarece cercetările pe care le-am făcut ne-au indicat că internetul este folosit de copii începând cu vârsta de patru-cinci ani. Dar ne-au scris și educatori care ne-au spus că sunt interesați de program și că vor să le explice copiilor ce înseamnă rețelele sociale înainte de a le descoperi ei singuri.

    Vă mulțumim pentru interviu!

    Ultima actualizare: 18/10/2011  |Începutul paginii