Cale de navigare

Interviu cu Cristian Ghinea, director al Centrului Român de Politici Europene (CRPE)

08/12/2010 17:02:40

Cristian Ghinea, director al Centrului Român de Politici Europene (CRPE), a acordat un interviu pentru websitul Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Centrul Român pentru Politici Europene a fost înființat în 2009 de un grup de experți, având ca obiectiv sprijinirea rolului României în Europa prin furnizarea de expertizã în domeniu politicilor publice. Misiunea CRPE este promovarea României drept un actor coerent și influent în stabilirea agendei publice și în formularea de politici în cadrul UE, și continuarea procesului de europenizare a României, prin bunã guvernare, expertizã și dezbateri publice informate.

    Interviu cu Cristian Ghinea, director al Centrului Român de Politici Europene (CRPE)


    1. Care este data aniversară a CRPE, Centrul Român de Politici Europene ?
    Februarie 2009, mai avem puţin şi împlinim 2 ani. Suntem în creştere, în etapa în care ne ridicăm în picioare, CRPE ca organizaţie. Însă oamenii care o formează au o experienţă vastă în domeniul non-guvernamental, presă, administraţie publică. Avem cam 30 de ani de experienţă de presă, 14 ani de experienţă în administraţia publică şi 6 masterate la instituţii prestigioase. Ne-am adunat mai mulţi oameni care reunesc educaţia şi experienţa, pentru a crea o organizaţie care ea însăşi este nouă, dar cu oameni vechi.


    2. De ce este nevoie de astfel de organizaţii precum CRPE ?
    Misiunea CRPE este promovarea României drept un actor coerent şi influent în stabilirea agendei publice şi în formularea de politici în cadrul UE, şi continuarea procesului de europenizare a României, prin bună guvernare, expertiză şi dezbateri publice informate. Ne dorim ca şi prin activitatea noastră, România să fie furnizor de politici europene.


    3. CRPE are un program ambiţios de cercetare: instituţii europene, bugetul comunitar, politică externă şi extindere, piaţa comună şi zona euro, Europa socială, mediu şi energie, transport şi infrastructură, democratizare şi europenizare. De ce aţi ales aceste domenii, care au fost criteriile ?
    Sunt temele prezente în dezbaterile politice europene, de obicei. Avem pe de o parte politicile comunitare, cum este Politica Agricolă Comună. Este o politică sectorială, comunitarizata. Deciziile se iau în comun de către Statele Membre. Sunt apoi politicile europene în dezvoltare, cum ar fi zona de afaceri şi justiţie sau de infrastructură sau de energie. În aceste domenii europenii se străduie să construiască politici comune şi deocamdată au doar parţial. La acestea se adaugă Uniunea Europeană prin instituţiile sale în evoluţie, ca sistem instituţional, plus bugetul comunitar. Am încercat să acordăm atenţie şi acestui ansamblu. Am luat în considerare, pe de o parte cele două laţuri menţionate, chestiunile în dezbatere şi de cealaltă parte resursa umană care poate acoperi domeniile respective, experţii. CRPE este compus din două părţi. Nucleul dur, dacă vreţi, staff-ul nostru, angajaţii permanenţi. Şi mai este o reţea de experţi afiliaţi cu care lucrăm pe bază de proiect, pe bază de idei atunci când ei au idei, încercăm să fim o platformă pentru ideile lor. În acest sens avem în atenţie domenii precum infrastructura, energia, agricultura, ş.a. Mai sunt zone ale politicilor europene pe care nu am reuşit să le acoperim, dar facem eforturi. De pildă pentru politicile de competiţie nu am găsit experţi în România.


    4. Recentul Consiliu european a fost, conform media, scena unei incleştări politice în jurul modificării Tratatului de la Lisabona, ce s-a întâmplat, care au fost rezultatele ?
    Economiile din Uniunea Europeană sunt interconectate. Anumite ţări, cele din Zona euro, sunt, dacă vreţi, într-o situaţie de gemeni siamezi, legaţi prin monedă. Dar membrele acestui trup comun acţionează de sine stătătoare: politicile fiscale, de investiţii, s.a. Atunci când s-a construit Zona euro a fost realizat şi Pactul de stabilitate, care fixa nişte parametri economico-financiari care nu trebuiau depăşiţi. Acest pact nu a funcţionat politic şi de aici s-a ajuns la nişte derapaje majore, ca de exemplu în cazul Greciei. De aceea, unele State Membre sunt preocupate de stabilitate, mai ales Germania, şi de găsirea unui mecanism mai constrângător decât Pactul de stabilitate. Vorbim de două paliere. Palierul Consiliu European, Comisie, care au creat nişte mecanisme. Comisia supraveghează ţările, supraveghează deficitele şi vrea să intervină înainte să se întâmple derapajele. Doar că anumite state, în special Germania, nu sunt mulţumite de aceste mecanisme. Germanii doresc să se asigure, prin Tratat, că nu se va mai întâmpla ce se întâmplă acum cu Grecia. Este destul un Tratat ca să fie prevenite derapajele economico-financiare ? După părerea mea, nu, mai importantă este voinţa politică a unui Stat Membru de a respecta Pactul de stabilitate sau orice alt mecanism de constrângere.

    5. Centrul Român de Politici Europene a monitorizat timp de 6 luni (aprilie-septembrie 2010) activitatea autorităților române cu privire la pregătirea aderării României la Spațiul Schengen în martie 2011. Intrebarea cheie a fost “Cât de pregătiţi suntem de fapt pentru Schengen ?” Ne puteţi spune ce anume a identificat CRPE ca probleme cheie  ?
    Am monitorizat probleme precum securizarea graniţelor, despărţirea fluxurilor de pasageri aerieni şi sistemul informatic. Acestea sunt cele mai importante. Pentru noi, pe ultima sută de metri, înaintea aderării la Spaţiul Schengen, a fost mai important să vedem ce anume nu s-a făcut, nu ce s-a făcut, pentru ca eforturile să fie concentrate pe acele chestiuni sensibile. Monitorizarea noastră a identificat un stadiu de pregătire al autorităţilor publice, ce ar putea fi notat, într-un sistem alternativ, cu 9 din 10. România este într-un context politic nefavorabil şi de aceea europenii nu au nici un interes să închidă ochii ci să caute probleme. România este pregătită, dacă este tratată cu indulgenţă. Evaluarea tehnică ia în considerare pregătirea tehnică şi capacitatea de a funcţiona. Cele două laţuri ale problemei sunt ilustrate de un exemplu şi anume terminalul de la Otopeni. Trebuie finalizat dar trebuie să fie şi funcţional pînă la data aderării la Spaţiul Schengen. Însă funcţionalitatea nu va putea fi demonstrată pînă la acel moment, va fi o promisiune ce va fi verificată în condiţii reale. Pe de altă parte ar fi fost de dorit ca MAI să fi comunicat mult  bine cu opinia , cu privire la derularea procesului de pregătire a aderării la Spaţiul Schengen.


    6. Guvernanţa economică este sintagma care apare din ce în ce mai frecvent în discuţiile despre afaceri europene. De ce se întâmplă aşa şi dacă poate fi vorba de o rescriere a regulilor în ce priveşte coordonarea politicilor economice naţionale ale Statelor Membre?Guvernantă economică este un mod de a recupera deficitul despre care vorbeam mai devreme. Ţările din Zona euro au politici monetare comune, şi nu doar comune ci controlate ferm de BCE. În schimb, celelalte laţuri ale politicilor economice, politicile fiscale, de investiţii, bugetare sunt gestionate la nivel naţional. În vremuri de criză, cele două se pot bate cap în cap. Şi atunci se caută o soluţie, nu un control centralizat cum se întâmplă în politica monetară prin BCE, ci măcar o coordonare. Cum va funcţiona această coordonare ? Aceasta este problema de guvernanţă economică. Comisia Europeană se gândeşte la instituirea unui mecanism preventiv de supraveghere a bugetelor naţionale, care să preîntâmpine derapajele bugetare. Germania consideră că este prea puţin, şi doreşte să introducă în Tratat un mecanism de guvernanţă economică. Pentru România, nu este clar încă cum ne va afecta. Dacă va fi aşa cum a propus Franţa, aplicarea unui mecanism doar la zona euro, atunci România mai are câţiva ani în care va rămâne în afara viitorului mecanism de guvernanţă economică, cu efecte proaste din punctul meu de vedere. Avem nevoie de aplicarea guvernanţei economice. Dacă se va decide ca toate Statele Membre să fie supuse guvernanţei economice, cum a propus Germania, atunci România intră automat.

    Ultima actualizare: 25/08/2011  |Începutul paginii