Cale de navigare

Piaţa Unică a Uniunii Europene, către un nou orizont

10/12/2010 15:01:37

“In zece ani de acum încolo, 80% din legile privind politica economică şi socială vor fi votate la nivel european, şi nu naţional”, declara Jaques Delors, Preşedintele Comisiei Europene, 1985-1995. Sub auspiciile acestor convingeri, Jaques Delors semna, în februarie 1986, în calitate de Preşedinte al Comisiei Europene, Actul Unic European, ce urma să fie fundaţia unei îndelungate şi complexe construcţii ce se cheamă Piaţa Unică Europeană.

    La mijlocul anilor 80, Comunitatea Europeană numra doisprezece membri (Franţa, Germania de Vest, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Grecia, Spania şi Portugalia). Cu toate că fusese iniţiată o serie numeroasă de directive şi regulamente, comunitatea avea dificultăţi în implementarea acestora, din cauza divergenţelor de consens ce puneau piedică proiectului pieţei unice. În 1985, un raport al comisarului britanic Arthur Cockfield prezenta nu mai puţin de 300 de recomandări privind modalităţile de transformare în realitate a pieţei unice.

     

    Actul Unic European – start către o piaţă unică europeană

    Acest raport urma să stea la baza semnării, un an mai târziu, a Actului Unic European, intrat în vigoare în 1987. Prin intermediul acestui tratat se îndepărtau anumite practici restrictive atât din zona economică privată, cât şi sectorul public, în vederea atingerii unui ţel ambiţios de a avea o piaţă unică funcţională până în 1992. Printre noutăţile aduse se număra creşterea în importanţă a votulului prin majoritate calificată în Consiliul de Miniştri prin creşterea numărului domeniilor de politică unde se aplică procedura de vot prin majoritate calificată. Prin adoptarea Actului Unic European, Comunitatea Europeană a făcut paşi mari către creşterea economică şi a competiţiei, având şi un rol vital în viitoarea expansiune a Uniunii Europene. În acelaşi timp, însă, şi-a atras criticile sale, datorită extinderii puterilor Parlamentului şi a importanţei votului majorităţii calificate, ce permite aprobarea legilor în Consiliul de Miniştri fără acordului tuturor statelor membre.

     

    Ce este şi cum funcţionează Piaţa Unică

    Numită uneori şi Piaţa Internă, aceasta reprezintă proiectul de suflet al Uniunii Europene de a crea schimburi comerciale libere în spaţiul comunitar şi a pune bazele unei economii unice europene. Ea cumulează o varietate extinsă de politici, precum cele privind taxele vamale, moneda unică europeană, Convenţia Schengen şi multe alte reglementări menite a cuprinde economiile naţionale europene într-una singură, comună. Piaţa unică este încă într-un stadiu de dezvoltare, în ciuda faptului că acest concept a luat naştere încă de la fondarea Comunităţii Europene în 1957. Atunci se creau primele premise ale unui comerţ liber, vizându-se prin măsuri legislative libertatea de mişcare a bunurilor, a furnizării de servicii, a capitalului dar mai ales, a cetăţenilor. Au urmat pe rând de-a lungul anilor paşi importanţi precum Uniunea Vamală Europeană (1968), Actul Unic European (1987) şi în special Tratatul de Maastricht (1992), prin care se stabileau pilonii uniunii economice şi monetare.

    Beneficiile unei pieţe interne sunt evidente, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru întreprinderile private. Odată ce barierele de natură fizică şi legală au fost înlăturate, competiţia comercială creşte, iar companiile au acces liber la o piaţă de aproape 500 milioane consumatori. Competiţia mai acerbă rezultă în beneficii pentru consumatori, principalele fiind oferta de servicii mai variată şi scăderea implicită a preţului acestora (cele mai elocvente sunt evoluţiile preţurilor serviciilor de telefonie sau a preţurilor biletelor de avion).  Prin standardizarea reglementărilor naţionale se facilitează schimburile comerciale şi creşterea economică iar produsul intern brut al pieţei unice europene este mai mare decât al oricărui stat din lume.

     

    Însă la fel de evidente precum beneficiile sunt şi dificultăţile pieţei interne, caracterizate prin niveluri inegale de dezvoltare economică. Guvernele naţionale continuă să se opună măsurilor ce vizează piaţa internă, îndeosebi în perioada recentă, de criză economică, în ciuda măsurilor întreprinse de către Comisia Europeană pentru a preveni această tendinţă. (In perioada 1992 – 2000, de pildă, Comisia a lansat 1.500 de actiuni juridice pentru a forta statele membre sa se conformeze regulilor pietei unice).

    Relansarea prin Actul Pieţei Unice

    Două decenii mai târziu de la punerea bazelor sale prin Actul Unic European, şi ulterior Tratatul Maastricht, piaţa unică rămâne una dintre cele mai complicate şi ambiţioase politici europene. În 2009, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a reiterat-o ca prioritate principală a mandatului său şi a Europei. Mario Monti, profesor al Universităţii Bocconi din Milano şi fost comisar european (portofoliul Pieţei Unice, 1999-2004) a fost însărcinat cu realizarea unui raport detaliat în vederea identificării provocărilor şi paşilor viitori în vederea relansării Pieţei Unice. Raportul, publicat în mai 2010, propune o strategie detaliată şi recomandări specifice în acest sens. Potrivit acestuia, una dintre piedicile majore în funcţionarea pieţei unice o reprezintă riscul unui naţionalism de natură economică, amplificat de criză economică recentă ce a afectat Europa şi întreaga lume.

     

    În scrisoarea să din 2009 de încredinţare a raportului pieţei unice către Mario Monti, preşedintele Comisiei Europene preciză: „Inca nu am ajuns la potenţialul real al Pieţei Unice. În multe zone, această este departe de a fi instaurată. Mai mult, există verigi lipsă ce împiedică o piaţă încă fragmentată să se manifeste că un motor puternic în vedrea creşterii economice şi a beneficiilor pentru consumatori”. Urmând această viziune, Comisia Europeană a propus în octombrie 2010 o serie de măsuri cumulate sub titulatură Actul Pieţei Unice (Single Market Act), ce încorporează multe dintre recomandările raportului Monti.

     

    Propunerea vine pe fondul unor efecte negative ale crizei financiare precum scăderea vertiginoasă a locurilor de muncă (cu o rată a şomajului aproape de 10%), a producţiei industriale şi provocările crescânde pentru piaţă eruopeana din cauza procesului de globalizare a comerţului şi a evoluţiilor tehnologice. Prin intermediul acestui act, Comisia Europeană răspunde necesităţii de a exploata potenţialul maxim al pieţei interne, în vederea impulsionării economice a Europei. Mai mult, abordează piaţă internă având în prim plan cetăţenii şi beneficiile pe care aceştia le pot avea că parte integrantă a unei pieţe libere, din punct de vedere social şi economic.

     

    Actul Pieţei Unice propune 50 de măsuri concrete pentru relansarea pieţei interne. Acestea pot fi structurate în trei mari categorii. Prima o reprezintă creşterea economică echitabilă şi sustenabilă, reprezentând pilonul de bază al măsurilor propuse, astfel că multe dintre măsuri vizează în particular întreprinderile mici şi mijlocii, nu mai puţin de 2o milioane dintre acestea în total, fiind responsabile pentru crearea a 175 milioane locuri de muncă în spaţiul comunitar. Se va urmări reducerea formalităţilor birocratice şi facilitarea accesului la finanţare. A doua serie de măsuri propuse vizează direct cetăţenii şi drepturile acestora. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, două treimi dintre europeni se consideră prost informaţi privind propriile drepturi, şi doresc accesul mai facil la informaţie. În acest sens, Comisia propune crearea unei linii telefonice şi a portalului Europa Ta, dedicate oferirii de informaţii clare şi practice privind drepturile asociate statutului de cetăţean european. Iniţiativele cu impact pozitiv direct asupra vieţii cetăţenilor includ de pildă simplificarea procedurilor de înmatriculare a vehiculelor dintr-un stat membru  în altul şi evitarea dublei taxări, întărirea drepturilor pasagerilor şi protejarea acestora de la falimentul agenţiilor de turism, protejarea consumatorilor prin prevederea de despăgubiri, facilitarea transferului drepturilor de asigurare socială pentru cei ce muncesc în altă ţară comunitară decât cea de origine sau simplificarea procedurilor juridice privind căsătoriile transfrontaliere. Cea de-a treia categorie dintre măsurile propuse vizează o mai bună guvernanţă a pieţei unice, prin implicarea societăţii civile, către care Comisia îşi deschide acum grupurile sale de experţi.

    Pentru a sublinia şi mai mult implicarea europenilor în relansarea pieţei interne, Comisia Europeană supune Actul Pieţei Unice unui amplu proces de dezbatere publică. Pe parcursul acesteia se va analiza fezabilitatea măsurilor propuse, urmărindu-se totodată generarea de dezbatere pe teme de interes general şi întărirea încrederii cetăţenilor în spaţiul unic european. Ulterior consultării publice, Comisia Europeană va selecta măsurile prioritare ce urmează a fi implementate în primăvara anului 2011.

    Ultima actualizare: 25/08/2011  |Începutul paginii