Cale de navigare

Reforma politicii comune în domeniul pescuitului

31/05/2010 00:00:00

    Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) a fost stabilită în mod oficial în anul 1983, însă originile sale datează încă din anii 70, atunci când pescuitul era reglementat prin intermediul Politicii Agricole Comune. Flotele de pescuit europene aveau un caracter internaţional încă de la acea vreme, multe nave pescuind departe de ţările de origine. Pentru a evita disfuncţionalităţile potenţiale, statele membre ale Comunităţilor Europene au decis de comun acord să îşi acorde reciproc acces liber pentru pescuit în apele teritoriale. Astfel se puneau bazele unei politici comune a pescuitului în spaţiul comunitar, nu ca o reglementare asupra politicilor naţionale, ci mai degrabă vizând conservarea diversităţii ce caracterizează industria europeană, inclusiv cea a pescuitului. În momentul de faţă multe dintre flotele europene pescuiesc departe de ţările de origine, însă în apele teritoriale ale UE. Accesul nerestricţionat al flotelor de pescuit europene în apele teritoriale ale statelor membre este principiul fundamental al politicii comune în domeniul pescuitului. Reforma politicii comune în domeniul pescuitului trebuie să găsească echilibrul perfect al unei industrii care să fie, în acelaşi timp, profitabilă şi durabilă.

    Necesitatea unui pescuit durabil, cât şi lucrativ

    Durabilitatea este o problemă din ce în ce mai actuală, pe parcursul ultimului deceniu luând amploare temerile privind scăderea resurselor naturale piscicole, nu doar în zonele maritime europene, ci în toată lumea. Drept consecinţă, în prezent reglementările Uniunii Europeane privind capturile totale admisibile (TAC) pentru principalele specii de peşti nu mai reprezintă doar un simplu mecanism pentru împărţirea unor resurse comune între statele membre. Ele sunt acum şi un set de reguli ce veghează asupra conservării unor specii vulnerabile în faţa supra-exploatării. Aceasta este o realitate, în condiţiile în care industria pescuitului a evoluat în ultimele decenii într-o direcţie în care atât investiţiile de capital, cât şi evoluţiile tehnologice, au crescut capacitatea flotelor de pescuit, în vreme ce stocurile de peşte nu au timp să se refacă în urma exploatării.

    Aceste schimbări în industrie au impus o abordare nouă, care să adapteze politica comună a pescuitului în UE la realităţile actuale, oferind noi instrumente pentru un pescuit durabil pe termen lung. Un prim pas în această direcţie a fost întreprins în 2003, când Uniunea Europeană a implementat o primă reformă a politicii comune a pescuitului. Acest proces de reformare a început prin diagnosticarea unor probleme specifice industriei. Flota europeană atinsese o capacitate mult prea mare, în condiţiile unei scăderi clare a stocului de peşte existent. Foarte multe decizii în industrie, atât la nivel local cât şi european, erau orientate către măsuri pe termen scurt, nefiind susţinute de o strategie durabilă pe termen lung. Mai mult de atât, de multe ori reglementările în vigoare nu erau respectate, fie datorită dificultăţilor întâmpinate la implementare, fie datorită simplei lipse de voinţă din partea părţilor implicate.

    Reforma din 2003 a constat în următoarele direcţii de abordare:

    -         a promovat o implicare sporită a părţilor vizate din industrie în dezvoltarea politicii de pescuit, atât prin canale deja existente, cât şi prin crearea unor noi instituţii dedicate consultării permanente - Consiliile Consultative Regionale;

    -         canalizarea subvenţiilor către sprijinirea comunităţilor de coastă şi către crearea de noi surse de dezvoltare economică, în timp ce industria pescuitului era restructurată prin reducerea capacităţii flotelor. S-au eliminat subvenţiile pentru mărirea capacităţii flotelor, în vreme ce responsabilitatea privind gestionarea capacităţii de pescuit a revenit în sarcina statelor membre;

    -         cadrul legal a fost simplificat pentru a reduce sarcinile administrative care cădeau în responsabilitatea pescarilor şi instituţiilor însărcinate cu implementarea politicii comune în domeniul pescuitului şi cu efectuarea de controale;

    -         deciziile anuale privind capturile totale admisibile (TAC) au devenit parte a unei strategii pe termen lung, odată cu stabilirea unor planuri multi-anuale.

    Aceste noi principii au dus la o serie de schimbări importante în gestionarea pescuitului european, multe dintre resursele halieutice fiind subiectul unor planuri de regenerare pe termen lung, în vreme ce o serie de state membre şi-au redus substanţial capacitatea flotelor. Totuşi, industria pescuitului european continuă să fie dominată de decizii strategice pe termen scurt, cotele maxime sunt în continuare fixate cu mult peste nivelul recomandat de către experţii din domeniu, supraexploatarea şi pescuitul ilegal rămân probleme majore, iar multe flote sunt supradimensionate comparativ cu resursele de pescuit existente. În ciuda îmbunătăţirilor aduse industriei pescuitului, reforma politicii comune de pescuit din 2003 nu şi-a atins obiectivul major de a garanta durabilitatea activităţilor de pescuit. Acest obiectiv rămâne principalul punct de pe agenda Comisiei Europene în ce priveşte reforma politicii comune în domeniul pescuitului.

    Consultarea publică – la baza noii reforme

    În 2009, Comisia Europeană a lansat o consultare publică, publicând Cartea Verde privind reforma politicii de pescuit a UE. În acest document sunt stipulate principalele cinci probleme structurale, în viziunea Comisiei, ale actualei politici comune în domeniul pescuitului:

    1. supra-capacitatea flotelor de pescuit
    2. obiectivele de politică neclare
    3. abordarea pe termen scurt a sistemului decizional
    4. lipsa de responsabilitate în cadrul industriei, generată şi de cadrul existent
    5. lipsa voinţei politice pentru implementarea legislaţiei şi ignorarea legislaţiei de către industrie

    Necesitatea rezolvării acestor deficienţe majore menţionate în Cartea Verde din 2009 s-a confirmat ulterior, odată cu prezentarea rezultatelor consultării publice la începutul anului 2010. Raportul ce a urmat consultării publice, precum şi o ulterioară evaluare a impactului, vor fi esenţiale în redactarea de către Comisia Europeană a unor propuneri pentru un nou regulament ce va fi prezentat Consiliului şi Parlamentului European. Propunerile de reformă sunt estimate a fi adoptate de către colegiul comisarilor la începutul lui 2011.

    Ultima actualizare: 25/08/2011  |Începutul paginii