Cale de navigare

Reţeaua trans-europeană de transport (TEN-T) – pregătirea infrastructurii spaţiului comunitar pentru provocările viitoare

30/06/2010

    La începutul anilor 90, majoritatea statelor membre beneficiau de reţele de transport şi infrastructură avansate, în bună parte datorită procesului pre-aderare, dezvoltarea acestor reţele fiind  o prioritate a acestuia. În cadrul spaţiului comunitar, infrastructura de transport este fundamentală pentru mobilitatea persoanelor şi a bunurilor, deci pentru piaţa internă, cât şi pentru asigurarea  coeziunii teritoriale a Uniunii Europene.

    Cele 27 de state membre beneficiază în momentul de faţă de 5 milioane de kilometri de drumuri asfaltate, dintre care 61.600 kilometri sunt autostrăzi, precum şi 215.000 kilometri de cale ferată şi 41.000 de kilometri de căi navigabile. Majoritatea acestor elemente de infrastructură au fost dezvoltate de către fiecare stat membru în parte, utilizând instrumente legislative naţionale. Pentru a forma un sistem centralizat, decidenţii europeni au creat programul reţelelor trans-europene (TEN), conectând pe teritoriul Uniunii Europene infrastructura de transport, telecomunicaţii şi energie a statelor membre. Crearea acestor reţele are ca obiectiv, alături de interconectarea reţelelor naţionale, şi stabilirea de legături între punctele periferice ale Uniunii Europene şi zona sa centrală.

    În ansamblu, reţelele trans-europene vor încuraja competitivitatea şi creşterea economică, vor stimula piaţa muncii, vor îmbunătăţi siguranţa şi fiabilitatea transportului, vor reduce impactul negativ asupra mediului prin introducerea de standarde mai stricte de protecţie şi vor consolida cooperarea inter-regionala. Extinderea continuă a Uniunii Europene, precum şi interesele internaţionale ale acesteia, subliniază importanţa conectării reţelelor trans-europene cu cele ale  statelor din estul continentului şi ţărilor de pe coasta mediteraneană, acoperindu-se astfel întreg continentul european, stimulându-se procesul de integrare europeană şi dezvoltarea economică.

    În ceea ce priveşte transportul, stabilirea unei reţele trans-europene (TEN-T) urmăreşte crearea infrastructurii necesare funcţionării optime a pieţei interne comunitare, în strânsă legătură cu realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 privind creşterea economică. Asigurând coeziunea teritorială şi socială, politica reţelelor trans-europene sprijină dreptul fundamental al fiecărui cetăţean al Uniunii Europene de a circula liber în spaţiul comunitar. 

       Cei 400 de miliarde de euro investiţi până acum în reţeaua trans-europeană înfiinţată în 1996 în urma deciziei Parlamentului European şi a Consiliului, cu amendament ulterior în 2004, au dus la finalizarea unui număr mare de proiecte de interes general. Astfel, dezvoltarea TEN-T a permis stabilirea de conexiuni de mare viteză pe calea ferată, reducerea discrepanţelor inter-regionale prin conectarea ţărilor cu niveluri diferite de dezvoltare, încurajarea parteneriatelor public-private şi crearea sistemelor inteligente de transport precum Galileo (sistemul european de navigaţie prin satelit). Aproape o treime dintre fondurile investite până acum provin din surse comunitare, însă uneori cetăţenii acestui spaţiu nu reuşesc să remarce rezultate semnificative ale acestor investiţii. Acest lucru se datorează obiectivelor foarte ambiţioase ale politicii de reţele trans-europene, fapt ce a dus la imposibilitatea atingerii lor în totalitate, la lipsă vizibilităţii rezultatelor imediate sau la concentrarea eforturilor într-o anumită zonă geografică. 

       În 2009, Comisia Europeană a iniţiat un proces complex de revizuire a politicii de reţele trans-europene prin publicarea în 4 februarie a unui document (Carte Verde) ce ia în considerare evoluţiile politicii TEN-T pe parcursul ultimilor 15 ani. Cartea Verde trasează totodată provocările următoarelor decenii, cu un accent deosebit pe contribuţia la atingerea obiectivelor de mediu, propunând opţiuni pentru o viitoare abordare. Această revizuire a politicii TEN-T se desfăşoară simultan cu dezvoltarea politicii comune de transport a Uniunii Europene de după 2010. 

       Consultarea publică ce a urmat lansării Cărţii Verzi a reţelei de transport trans-europene a generat un nivel ridicat de interes din partea părţilor implicate: reprezentanţii statelor membre, autorităţile locale, industria de profil, instituţii financiare, organizaţii non-profit, precum şi simpli cetăţeni, utilizatori ai reţelei de infrastructură europeană.

    Politica TEN-T trebuie să asigure o bază solidă ce va garanta un transport eficient şi sigur, în concordanţă cu cerinţele viitoare ale cetăţenilor şi operatorilor economici. În baza acestor provocări, precum şi a rezultatelor  implementării politicii TEN-T de până acum, Comisia Europeană a prezentat opiniei publice prin intermediul Cărţii Verzi obiective şi soluţii, propunând trei potenţiale direcţii pentru dezvoltarea viitoare a reţelei de transport trans-europene. 

    Prima opţiune - păstrarea actualei structuri, reţeaua TEN-T funcţionând în momentul de faţă pe două niveluri:

    1. o reţea globală - ce cuprinde în totalitate peste 95.000 de kilometri de drumuri, peste 100.000 de kilometri de cale ferată, 13.000 de kilometri de cale navigabilă, 411 aeroporturi şi 404 porturi fluviale. Majoritatea acestor drumuri de legătură şi noduri de transport sunt date deja spre exploatare, însă aproximativ 20.000 de kilometri de şosele, 20.000 kilometri de cale ferată (majoritatea de mare viteză) şi 600 kilometri de canal navigabil necesită încă a fi construite sau reabilitate semnificativ. Costul acestor lucrări este estimat de către statele membre la aproximativ 500 de miliarde euro.
    2.  proiecte prioritare neconectate - există în momentul de faţă un număr de 30 de proiecte prioritare ce necesită a fi definitivate până în 2020. Selectate în 2004 datorită relevanţei lor în decongestionarea traficului trans-naţional, acestea acoperă reţele majore de cale ferată, şosele şi căi navigabile interne ce traversează teritoriul statelor membre. 

           Dintre aceste 30 de proiecte prioritare, 18 vizează calea ferată, 3 combină calea ferată cu şoselele, 2 privesc transportul naval pe căi navigabile interne, iar unul se referă la transportul naval pe mare. Aşadar majoritatea acestor proiecte sunt cele care implică mijloace de transport cu impact redus asupra mediului înconjurător. 

    Celelalte două opţiuni pentru derularea viitoare a proiectelor TEN-T au fost cea a unei structuri duale (reţea globală şi reţea centrală) şi reducerea la o structură unică de tip reţea prioritară (formată din proiecte prioritare interconectate).În concordanţă cu opţiunea părţilor implicate, Comisia Europeană va urma o planificare dublu-nivel, constând în reţeaua centrală ce conectează principalele noduri de transport europene, şi reţeaua globală, ce conectează infrastructurile de nivel mai mic.

    "Urmare a reacţiilor din partea majorităţii clare a părţilor interesate şi a instituţiilor UE la această carte verde, Comisia va examina în continuare cum poate fi dezvoltată o 'reţea centrală' a celor mai importante noduri şi legături din punct de vedere strategic care să acopere 'reţeaua globala' relativ densă", arată Comisia Europeană în urma analizării consultării publice la Cartea Verde privind revizuirea politicii de transport trans-europene.

    Strategia viitoare a reţelei de transport trans-european va trebui să ţină cont de mai multe aspecte precum dezvoltarea infrastructurii portuare pe fondul creşterii importanţei transportului maritim, integrarea coridoarelor de transport feroviar, aplicarea sistemelor inteligente de transport în toate ariile de transport, dezvoltarea conexiunilor inter-modale. În acest sens un rol important îl va prezenta în viitor infrastructura necesară serviciilor inter-modale pentru transportul pasagerilor, în special conexiunile dintre serviciile de transport aerian şi cel feroviar, precum şi sistemele integrate de vânzare a biletelor de călătorie. 

    În decursul următoarelor luni, Comisia Europeană, alături de statele membre, vor defini reţeaua centrală viitoare TEN-T, precum şi nodurile de interconectare cu reţeaua de transport a statelor ce se învecinează cu Uniunea Europeană. Dezvoltarea TEN-T va facilita exploatarea potenţialului economic şi social al spaţiului european, asigurând o dezvoltare sustenabilă a transportului în condiţii de integrare a unor standarde ridicate privind protecţia mediului înconjurător.  

    Ultima actualizare: 25/08/2011  |Începutul paginii