Cale de navigare

Directiva serviciilor – o provocare a pieţei unice europene

20/12/2010

Directiva UE a serviciilor (Directiva 2006/123/EC privind serviciile din piaţa internă) reprezintă una dintre piesele principale ale procesului de reformă economică lansat în cadrul Consiliului de la Lisabona (Agenda Lisabona). Intrată în vigoare la 28 decembrie 2009, ea are ca scop transformarea Uniunii Europene în cea mai dinamică şi competitivă economie din lume. Directiva Serviciilor joacă un rol cheie în deschiderea pieţei interne a UE furnizorilor de servicii, indiferent de ţara membră în care sunt stabiliţi. Directiva este parte integrantă a Zonei Economice Europene (EEA), astfel că Islanda, Norvegia şi Lichtenstein intră sub incidenţa sa, iar la bazele sale stă o propunere lansată în 2006. 

    Ce urmăreşte Directiva

    Libera circulaţie a oamenilor, bunurilor şi serviciilor reprezintă unul dintre beneficiile principale pentru cetăţeni şi companii în Uniunea Europeană, crescându-se astfel gama ofertelor şi competiţia pe piaţă. Serviciile în mod particular, reprezintă în majoritatea statelor membre peste 70% din PIB şi totalul forţei de muncă, însă doar un sfert din schimburile comerciale dintre statele membre. În vreme ce comerţul cu bunuri în cadrul UE a crescut considerabil de la punerea bazelor pieţei unice în anii 90, schimburile comerciale cu servicii a crescut mult mai lent. Aceasta se datorează în mare parte barierelor multiple cu care se confruntă furnizorii de servicii dintr-un stat membru ce îşi înfiinţează o filială într-un alt stat membru. Probleme privind reglementările în vigoare, practici neconcurenţiale şi lipsa de informaţie, toate converg către a împiedică dezvoltarea furnizorilor de servicii la nivel trans-frontalier. 

    Scopul Directivei Serviciilor este de a furniza cadrul legal necesar eliminării obstacolelor din calea furnizorilor de servicii, permiţând atât acestora cât şi beneficiarilor libera circulaţie a serviciilor între statele membre. Unele stipulări ale directivei sunt legate strict de libertatea de înfiinţare a unei companii, altele vizează strict libera circulaţie a serviciilor, iar altele ambele situaţii.

    Cui se aplică

    Directiva se aplică tuturor serviciilor comerciale furnizate de companii stabilite în state membre, cu excepţia serviciilor financiare, comunicaţii electronice şi transport. Serviciile publice sunt excluse, precum şi cele de sănătate, audio-vizuale, activităţi conexe autorităţilor oficiale, servicii de securitate, jocuri de noroc şi taxare. În plus, directiva nu se aplică manufacturii sau vânzării de bunuri, acestea fiind parte a pieţei unice deja. Nu se aplică nici serviciilor clasificate de către UE ca fiind de interes economic general, precum utilităţile. În cadrul serviciilor excluse, pot fi excepţii ce intră sub incidenţa directivei. De pildă, în vreme ce transporturile terestre şi maritime sunte excluse, se aplică pentru servicii conexe precum închirierea de autoturisme sau cursurile de şofat.

    Cum funcţionează

    Fiecare dintre statele membre, precum şi trei state din zona economică europeană, respectiv Islanda, Norvegia şi Lichtenstein, trebuie să aplice directiva în cadrul legislaţiei naţionale. Aceasta a necesitat o serie de modificări semnificative ale legislaţiei în multe dintre state. Odată ce acestea au avut loc, orice furnizor de servicii poate opera în acel stat membru. În urma aplicării directivei, statele membre trebuie să pună la punct „puncte de contact unic”, prin intermediul cărora furnizorii de servicii pot obţine informaţia relevantă şi să gestioneze toate formalităţile administrative fără a contacta mai multe autorităţi locale. Aceste puncte de contact trebuie să fie accesibile şi prin mijloace electronice. Astfel, punctele online de contact unic permit cuiva care doreşte să deschidă o afacere într-un alt stat membru să identifice procedurile necesare şi să contacteze autorităţile avizate în acest sens. Sistemul de Informaţii al Pieţei Interne permite schimbul de informaţii pentru câteva mii de autorităţi locale din 30 de state. Acest fapt permite verificarea rapidă a istoricului unei companii dintr-un alt stat membru când aceasta doreşte să îşi deschidă o a afacere într-o altă ţară membră.

    Obstacolele pentru stabilirea unei companii într-un alt stat membru vor fi eliminate printr-o serie de măsuri precum: 

     -           măsuri de simplificare administrativă pentru facilitarea stabilirii unui furnizor de servicii dintr-un stat membru în altul

     -           măsuri antidiscriminatorii privind naţionalitatea furnizorului şi urmărirea interesului public în autorizarea acestuia

     -           interzicerea măsurilor legale restrictive

    Pentru eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a serviciilor directiva asigură:

     -           respectarea de către statele membre a dreptului furnizorilor de a oferi servicii într-un alt stat membru decât cel în care compania e stabilită

     -           respectarea dreptului beneficiarilor de servicii, inclusiv ale consumatorilor, de a fi deserviţi de furnizori din alte state membre. Va creşte astfel competiţia pe piaţa serviciilor, în beneficiul consumatorilor

     -           cooperare între autorităţile naţionale în vederea unei supravegheri mai atente a furnizorilor şi a serviciilor prestate

     -           armonizarea unor categorii legislative 

     -           măsuri de promovare a calităţii serviciilor

    Implementarea – un „exerciţiu vast”

    Până la finele lunii mai a anului 2010, 20 de state membre, inclusiv România, implementaseră legislaţia necesară incorporării directivei serviciilor în cadrul legal naţional; potrivit autorităţilor române, respectiv Departamentul guvernamental de Afaceri Europene, însărcinat cu implementarea şi monitorizarea legislaţiei europene, principiile generale ale directivei serviciilor au fost introduse înainte de termen. Potrivit oficialilor, s-a creat cadrul legal propice amendării legislaţiei, adoptându-se măsurile necesare stabilirii punctelor de contact unic şi deschizându-se calea către cooperarea cu alte state membre. Însă această situaţie nu este una generală, făcând implementarea directivei o sarcină dificilă. În Irlanda şi Portugalia, de pildă, legislaţia necesară nu fusese încă propusă în parlament. În multe alte state membre există o necesitate pentru legi specifice anumitor sectoare, Marea Britanie fiind una din ţările în care acest proces este încă în derulare. Puncte de contact unic au fost stabilite în puţin peste 20 de state din cele 30 vizate. Începând cu anul 2010, după trei ani de eforturi de implementare a directivei serviciilor, statele membre au demarat un proces de evaluare reciprocă, o metodă de lucru ce implică evaluarea măsurilor naţionale revizuite în vederea implementării directivei. 

    Devine din ce în ce mai clar că va fi necesară o perioadă mai lungă de timp până când beneficiile acestei iniţiative vor putea fi cuantificate. Va dura până când companiile vor înţelege mecanismul directivei şi îl vor folosi în avantajul lor, cât şi al beneficiarilor de servicii. Cu toate că este un proces ce necesită timp, implementarea directivei serviciilor este o oportunitate foarte bună de relansare a anumitor sectoare economice europene, ce necesită aceasta cu atât mai mult datorită crizei financiare recente.
    Ultima actualizare: 25/08/2011  |Începutul paginii