Cale de navigare

Europa îmbătrânește. Cum procedăm?

28/05/2012 11:33:26

Aflat pe agenda reuniunii miniștrilor de externe ai statelor UE din 15 mai 2012, raportul Eurostat „Îmbătrânirea activă şi solidaritatea între generaţii. Portretul statistic al UE 2012” demonstrează fără rezerve că vremea analizelor și prognozelor a cam trecut, și ne îndreptăm spre ceea ce ar trebui să devină “vremea acțiunii”. Potrivit raportului, în anul 2010 aproape un sfert din numărul persoanelor active din Uniunea Europeană îl reprezentau persoanele din categoria de vârstă 50 - 64 de ani (51,4 milioane de persoane), în vreme ce 4,1 milioane de persoane active împliniseră deja 65 de ani. Sunt cifre care nu pot fi ignorate. Însă pentru a fi mai bine înțelese, datele corespunzătoare anului 2010 trebuie puse în context, fiindcă arată o dublare a numărului persoanelor de peste 65 de ani care lucrează și dovedesc foarte concret amploarea schimbărilor demografice care se petrec sub ochii noştri.

Potrivit estimărilor, rata angajărilor în cazul vârstnicilor va creşte cu aproximativ 16% în Uniunea Europeană. Diferențele, de-a lungul și de-a latul Europei, sunt foarte mari. În România vorbim despre o creștere de doar 4% a ratei de angajare, în vreme ce ţări ca Spania, Malta, Slovenia, Grecia, Italia, Ungaria, Cehia, Franţa vor depăși cu mult media europeană, situându-se în jurul valorii de 25%. De asemenea, România este singura ţară UE la care se estimează o scădere a angajărilor pe palierul 15-64 de ani.

Creșterea speranței de viață, îmbunătățirea condițiilor de trai, ajungerea la vârsta de pensionare a generațiilor baby-boom vor duce la o adevărată „explozie” a numărului de pensionari. În anul 2060 se estimează că vor fi 166 milioane de pensionari (6,5 milioane în România), faţă de 119 milioane câți s-au înregistrat în anul 2010 (5,5 milioane în România). Sunt creșteri importante, care, coroborate cu creșterea speranței de viață, înseamnă implicații bugetare uriașe. Cel mai logic răspuns la această provocare este creșterea vârstei de pensionare (în anul 2009, vârsta medie de pensionare la nivelul UE era 61,5 ani).

În paralel cu reformarea sistemelor de pensii, numeroase state UE au introdus sau introduc sisteme private de pensii ocupaţionale, cu scopul de a prelua o parte din povara sistemului de pensii printr-o varietate de mecanisme (creşterea contribuţiilor, stabilirea pensiei în funcţie de câştigul mediu din timpul perioadei de muncă şi nu în funcţie de ultimul/cel mai mare salariu, limitarea pensionării anticipate, încurajarea sistemului de pensii private). De asemenea, reformarea sistemului de pensii trebuie să se facă în sensul protejării grupurilor vulnerabile, de exemplu prin garantarea unei pensii minime.

Creșterea vârstei de pensionare trebuie să fie însoțită de măsuri suplimentare, care să permită „rate mai mari de ocupare pentru lucrătorii în vârstă". De asemenea, aceste măsuri trebuie să vizeze evitarea pensionărilor anticipate și corelarea vârstei legale de pensionare cu speranța de viață, se arată în raportul Eurostat.

    Europenii sunt dispuși să lucreze mai mulți ani, dar să fie alegerea lor!

    Cei mai mulţi europeni sunt conştienţi de fenomenul îmbătrânirii populaţiei, dar nu par preocupaţi de acest subiect şi mai degrabă resping ideea creşterii vârstei de pensionare în următorii 20 de ani, este una din concluziile Eurobarometrului special 378 . În același timp, peste 40% dintre europeni se arată dispuşi să continue să muncească şi după vârsta de 65 de ani, cei mai mulți dintre ei considerând însă că pensionarea nu trebuie să devină obligatorie la o anumită vârstă. Oamenilor trebuie să li se permită să lucreze până când vor, apreciază majoritatea europenilor. Varianta preferată de două treimi: dintre locuitorii statelor UE: pensie parţială şi job part time. Altfel spus, sunt dispuşi să muncească mai mulți ani, în anumite condiţii, dar să fie alegerea lor!

    Mai mult de un sfert dintre persoanele din categoria peste 55 de ani sunt implicate în activităţi de voluntariat (14 ore lunar). O treime au ajutat persoane din afara familiei, 15% au avut grijă în ultimul an de membri ai familiei mai vârstnici şi aproape jumătate au făcut-o în trecut. În principiu,l europenii sunt dispuși să deruleze astfel de activități, dar cer ajutor financiar, program flexibil, concedii şi alte drepturi.

    Nu există diferenţe majore de percepţie a problemelor legate de îmbătrânire la persoane de vârste diferite – europenii privesc mai degrabă pozitiv vârstnicii şi contribuţia lor la binele societăţii -, dar există diferenţe mari de atitudine între diferite regiuni ale UE sau chiar în interiorul unor ţări.

    Concluzia care se desprinde de aici: promovarea îmbătrânirii active trebuie să ţină cont atât de  realităţile economice şi sociale, cât și de mentaliăţile diferite.

    Unde ar trebui să activeze persoanele în vârstă? La nivel european există aproape un consens: domeniile în care vârstnicii ar face cel mai mult bine sunt organizaţiile care au grijă de bătrâni/alte ONG-uri, biserica/organizaţii religioase, media/jurnalism, sindicate, autorităţi locale şi regionale. În același timp, cei mai mulți europeni nu-și doresc implicarea persoanelor în vârstă în afaceri, instituţii UE, guverne, administrații centrale, regionale, locale. Totuși, 80% dintre europeni cred în instituții de tipul Sfatul Bătrânilor, care să fie consultate de autorităţi înainte de luarea deciziilor.

    Cei mai deschişi faţă de vârstnici sunt studenţii sau cei cu studii superioare. Românii sunt mai permisivi decât media europeană atunci când vine vorba de implicarea vârstnicilor în instituțiile UE, biserică/organizaţii religioase, dar mai puţin încrezători în rolul acestora în guvernare naţională, regională sau locală şi în sindicate.

    Solidaritatea între generații începe cu educarea copiilor

    Pentru a micșora presiunea pe bugetele publice pentru sănătate și îngrijire pe termen lung este nevoie de reforme ample în sistemele de securitate socială şi a pieţelor forţei de muncă, pentru  a promova îmbătrânirea activă şi sănătoasă. Dar reformarea sistemelor de pensii și a piețelor muncii nu sunt singurele lucruri de făcut.

    Cheia constă în menţinerea sănătăţii şi bunăstării persoanelor vârstnice, iar aici este esențial rolul familiei şi al instituţiilor implicate în îngrijirea bătrânilor. Tratatul de la Lisabona a ridicat ideea solidarității între generaţii la rang de scop explicit al bunei funcţionări a UE. A fost stabilită o „Zi europeană a solidarității între generaţii” (29 aprilie), în care populația UE este sensibilizată în legătură cu problemele „generației a treia”. Pentru ca ideea de „solidaritate între generații” să fie mai mult decât o noțiune teoretică, e nevoie de implicarea întregii populații. Solidaritatea între generaţii începe cu educația copiilor.

    Mai mult, anul 2012 a devenit „An european al îmbătrânirii active”, cu scopul de a atrage atenția la modul cel mai direct asupra problemelor pe care le implică îmbătrânirea populației și a posibilelor căi de rezolvare a lor. UE solicită participarea diferitelor organizații din statele membre la găsirea unor soluții pentru această problemă. 

    Strategiile la care se lucrează în prezent iau în calcul existența, la nivelul anului 2020, a cel puţin 20 de milioane de persoane cu risc de sărăcie sau de excluziune socială.

    De aceea, este esențială găsirea unor metode prin care vârstnicii să fie încurajați să rămână activi în cadrul comunităţii, pentru a nu se simți inutili, pentru a le crește respectul de sine și pentru a le permite să aducă, prin experiența lor, un plus comunității din care fac parte.

    O problemă care trebuie tratată ca o oportunitate

    O idee importantă este aceea că îmbătrânirea populaţiei trebuie privită inclusiv ca o oportunitate pentru dezvoltarea unor afaceri. Experții se așteaptă la cereri suplimentare pentru o serie de servicii de sănătate şi produse de profil, întrucât oamenii care trăiesc 80 de ani și mai mult au probleme specifice: devin mai vulnerabili şi necesită mai multe servicii sociale, îngrijire la domiciliu sau în centre rezidenţiale pentru bătrâni. De asemenea, este de așteptat că tot mai multe persoane vârstnice vor avea, în viața de zi cu zi, probleme financiare, probleme de autonomie și independență și vor fi persoane singure, cu toate implicațiile ce decurg de aici.

    Ar putea fi dezvoltate produse noi: case mai sigure şi mai confortabile, cu facilități adecvate problemelor pe care le pot avea vârstnicii (de exemplu, instalarea unor „butoane de panică”). Pentru a participa la viața comunității, vârstnicii trebuie încurajați să nu stea tot timpul închiși în casă, să nu cedeze tentației de a se izola fizic sau emoțional. Astfel, se pot imagina programe prin care să fie facilitat accesul mai ușor în clădirile publice (rampe pentru scaunele cu rotile, facilități pentru accesul persoanelor cu deficienţe de vedere), se pot gândi și realiza instalaţii adecvate în zonele de agrement, iar transportul public trebuie să devină mai accesibil pentru persoanele în etate.

    Îmbătrânirea nu este o fatalitate, iar firele care leagă o persoană de vârsta a treia în țesătura socială se pot transforma în inițiative inovatoare și activități de interes pentru diferite grupuri de vârstă din societate, în deschideri către comunitate și toți membrii acesteia.

    Articol realizat de Călin Hera, jurnalist.

    Ultima actualizare: 28/05/2012  |Începutul paginii