Cale de navigare

Reforma protecţiei datelor: o poveste cu suspans

27/05/2013 12:00:00

Un scenarist talentat ar putea folosi istoria reformei Directivei pentru Protecţia Datelor ca bază pentru un viitor film hollywoodian de succes. Pentru că atunci când interesul unei singure persoane se intersectează cu interesele unei pieţe în valoare de 315 miliarde de Euro anual, există toate ingredientele unei poveşti pline de tensiune şi suspans.

    Până în ianuarie 2012, protecţia datelor private ale cetăţenilor Uniunii Europene era reglementată de o Directivă provenind din anul precedent inventării Google, atunci când existenţa Facebook ar fi fost încă imposibil de prevăzut: anul 1995. Asta deşi tratatul de la Lisabona prevede limpede că „orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc” şi, în prezent, cea mai mare cantitate de date private pot fi găsite în mediul online. Tocmai de aceea, Comisia Europeană a publicat la începutul lui 2012 un pachet de reformă a protecţiei datelor.

    Salutată de marile companii din zona online, propunerile Comisiei au ajuns în prezent în Parlamentul European, unde s-au depus peste 3000 de amendamente la textul original. Tendinţa principală: înăsprirea regulilor de protecţie a datelor private.

    Fiecare cetăţean european foloseşte o mulţime de instrumente electronice prin care pune altora la dispoziţie datele sale personale. Cardurile electronice, conturile de reţele sociale, cumpărăturile online, toate reprezintă surse nelimitate prin care companiile de date adună informaţii despre clienţi şi le corelează pentru a alcătui profile de consumatori pe baza cărora, ulterior, se dezvoltă strategii întregi de marketing.

    E o industrie din care se fac bani frumoşi şi în centrul căreia stau cei doi mari titani online, Google şi Facebook. Peter Hustinx, de la European Data Protection Supervisor, afirmă că „în faţa unei tehnologii atât de complexe, întotdeauna în funcţiune, cetăţenii UE ar trebui să poată controla modul în care informaţiile lor personale sunt folosite”.

    Noile reguli pentru protecţia datelor, propuse de Comisia Europeană, au iscat controverse aprinse în mai multe puncte. Sub incidenţa acestei Directive ar trebui să intre toate datele personale, dar nu şi cele anonimizate. Pentru astfel de date este teoretic imposibil să se stabilească o identitate individuală. Există şi o a doua categorie de date, cele pseudonime, în care deşi detaliile personale au fost înlocuite cu coduri numerice unice, identitatea unui unui individ poate fi stabilită prin combinarea cu o altă baze similară de date. Această specie de informaţie se va supune regulilor de protecţie a datelor, dar întrebarea pe care o ridică asociaţiile care apară drepturile consumatorilor este: „Cum decidem dacă o bază de date este într-adevăr anonimă atunci când proprietarul ei deţine şi sursa brută din care această bază de date a fost construită?”

    Tocmai de aceea, unul dintre articolele propunerii Comisiei impune companiilor care procesează astfel de date să solicite un consimţământ explicit din partea oamenilor ale căror date personale sunt folosite. Nemulţumirile nu au întârziat să apară, în special din industria publicităţii care va trebui să investească cantităţi uriaşe de timp pentru a obţine acordul explicit al utilizatorilor.

    „Dreptul de a fi uitat” va permite fiecărui cetăţean european să solicite unei companii precum Facebook sau Google ştergerea întregului conţinut online direct legat de el. Această obligaţie impusă marilor companii online va fi dificil de aplicat atunci când este vorba de informaţii care s-au împrăştiat viral pe Internet.

    Însă o altă prevedere este cea care a trezit cele mai viguroase critici din partea titanilor Internetului. Setul de reguli aplicat uniform în întreaga Uniune Europeană va permite fiecărei autorităţi de supraveghere naţională să amendeze companiile care nu respectă Directiva cu până la 2% din cifra lor de afaceri. Pentru companiile mari asta poate însemna sute de milioane de dolari.

    Şi firmele mici au de cârcotit, de această dată în faţa prevederii care impune existenţa unui ofiţer însărcinat cu protecţia datelor private în fiecare companie care operează cu astfel de date.

    Cum noul pachet de reformă va îngreuna viaţa unor foarte puternice companii, la Bruxelles nu au întârziat să-şi facă apariţia firmele de lobby angajate de acestea. La începutul lui februarie 2013, Comisarul European pentru Justiţie, Viviane Reding, a declarat pentru Financial Times că Uniunea Europeană va rezista în faţa eforturilor de lobby care solicită îmblânzirea regulilor de protecţie a datelor personale. Dar şi oficialii de la Washington au avertizat Uniunea Europeană că proiectul propus ar putea sufoca inovaţia în mediul online. „Exceptarea companiilor ne-europene de la regulamentul pentru protecţia datelor este exclusă. Ar însemna să aplicăm un standard dublu”, a afirmat comisarul Reding.

    Utilizatorii români, cel puţin, nu sunt însă foarte precauţi în activitatea online. Doar 24% dintre ei citesc politicile site-urilor cu privire la prelucrarea datelor personale, constată studiul european Consent, dar 54% dintre români sunt îngrijoraţi că vor devenit victimele fraudelor online. Românii sunt însă mai toleranţi decât alţi europeni, considerând acceptabilă partajarea informațiilor lor personale dacă şi-au dat acordul pentru asta.

    În România, o poziţie referitoare la reforma regulamentelor protecţiei datelor a adoptat Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet care solicită „clarificarea situaţiilor în care datele cu caracter personal pot fi prelucrate în interesul legitim al operatorului, astfel încât să se evite situaţia în care acesta decide în mod unilateral, în funcţie de propriile interese; reglementarea dreptului de a fi uitat, pentru a se evita posibilitatea utilizării acestuia în vederea impunerii unor măsuri de cenzură”.

    Negocierile pentru definitivarea acestui regulament vor continua probabil de-a lungul anului, crescând suspansul si dramatismul situaţiei. Însă toată această bătălie îl are în centru pe utilizatorul de Internet. Poate chiar tu, cel care stai acum în faţa ecranului, citind această propoziţie.

    Articol realizat de Vlad Mixich, jurnalist.

    Ultima actualizare: 14/01/2014  |Începutul paginii