Cale de navigare

Spaţiul Schengen: noile reguli ale unui vis frumos

25/06/2013 13:00:00

Încă înainte de începutul primului război mondial, scriitorul Stefan Zweig, împreună cu alţi tineri intelectuali vienezi, visau la proiectul unei Europe unite, fără graniţe interioare şi cu instituţii comune. A urmat apoi un secol de coşmar totalitar pentru Europa, atât de departe de ideile sale din tinereţe încât celebrul scriitor şi-a luat viaţa în 1942.

    Au trecut şapte decenii de la dispariţia lui Stefan Zweig şi visul său a devenit realitate. Se întâmplă atât de rar să poţi spune, susţinut fiind de fapte, că un „vis a devenit realitate”, încât simpla scriere a acestei propoziţii e însoţită de o senzaţie stranie. Aceeaşi senzaţie pe care ai simţit-o atunci când ai trecut întâia oară graniţa dintre Franţa şi Germania fără a fi împiedicat de niciun control vamal, de nicio gheretă plină cu soldaţi. E straniu tocmai pentru că pare incredibil. Aproape ca o minune...

    Această „aproape minune” nu se datorează unei puteri invizibile şi supranaturale, ci unei structuri politice şi instituţionale foarte concrete: spaţiul Schengen. Tratatul cu acelaşi nume a fost semnat în 1985, iniţial doar de Germania, Franţa şi ţările Benelux, dar în prezent, pe lângă 22 state membre ale UE, în spaţiul Schengen sunt incluse şi Elveţia, Norvegia şi Islanda. Din 1995, graniţele în interiorul spaţiului Schengen au fost practic desfiinţate şi, astăzi, 400 milioane de oameni trăiesc aievea visul unuia dintre cei mai mari scriitori europeni ai secolului 20. A apărut însă şi o problemă: s-au obişnuit atât de mult cu această realitate încât par să fi uitat cât de preţioasă este.

    2011 a fost anul în care mai multe ţări europene au încercat să reinstaureze controlul la frontiere în interiorul spaţiului Schengen, din alte motive decât o vizită importantă de stat, un eveniment sportiv sau o ameninţare teroristă. Danemarca, în urma unor presiuni politice interne, a decis să înăsprească controlul la graniţa cu Suedia şi Germania ca urmare a „creşterii infracţionalităţii transfrontaliere”. Reacţia Comisiei Europene a fost atunci foarte fermă, nefiind acceptată nicio interferenţă în principiul liberei circulaţii a oamenilor şi bunurilor în interiorul Uniunii Europene. În acelaşi an, Franţa a oprit un tren venind din Italia printre ai cărui pasageri se aflau mai mulţi imigranţi tunisieni care primiseră vize temporare emise de autorităţile din peninsulă.

    Ulterior, liderii politici de atunci ai Franţei şi Italiei, Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi, au solicitat Uniunii Europene revizuirea tratatului Schengen pentru a include printre situaţiile excepţionale şi un influx masiv de imigranţi nord-africani. „Dorim ca Schengen să supravieţuiască, dar pentru a supravieţui Schengen trebuie să fie reformat”, spunea Nicolas Sarkozy. Alte state membre UE s-au declarat îngrijorate de incapacitatea Greciei de a securiza graniţa externă a spaţiului Schengen, ministrul german de Interne, Hans-Peter Friedrich, declarând presei germane că „trebuie să prevenim eficient venirea aici a celor care doresc doar să colecteze beneficiile şi să abuzeze de libertatea de mişcare”. Dar la acel moment, Comisia Europeană programase deja anunţarea propunerii sale de reformare a spaţiului Schengen. 

    În septembrie 2011, Comisia Europeană a făcut publice propuneri pentru întărirea eficienţei mecanismului Schengen. În aprilie 2012, miniştrii de interne francez şi german au trimis o scrisoare către Uniunea Europeană prin care solicitau ca ţărilor membre Schengen să le fie acordată posibilitatea de a reintroduce controlul la graniţă atunci când ţările sudice şi est-europene nu reuşesc să prevină imigraţia ilegală. Ministrul de interne german, Hans-Peter Friedrich, spunea atunci că „avem nevoie de control la graniţele interne nu doar în timpul evenimentelor mari, precum meciuri de fotbal şi congrese, dar şi atunci când statele membre nu-şi îndeplinesc datoria”.

    La sfârşitul lui mai 2013 s-a ajuns la un acord la nivelul COREPER pe tema noilor reguli din spaţiul Schengen. Statele membre nu vor mai putea reintroduce unilateral controale la graniţe fără o verificare europeană prealabilă. Rolul Comisiei Europene devine unul central, având competenţa de a verifica şi evalua respectarea regulilor Schengen alături de experţi din statele membre. Un stat membru va putea decide reintroducerea controlului temporar la graniţa cu un stat membru evaluat, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene (urmată de o recomandare a Consiliului), pe o durată limitată de timp până ce neajunsurile constatate vor fi remediate. Parlamentul European va trebui informat în privinţa oricărei reintroduceri a controlului la graniţele interne.

    În prezent, statele membre pot decide unilateral această reintroducere a controlului în condiţii excepţionale, dar în viitor o vor putea face doar după notificarea prealabilă a Comisiei. În caz de urgenţă (un atac terorist), un stat membru poate imediat reintroduce controlul la graniţe, dar pe o perioadă de maxim 2 luni. Dacă în timpul evaluării unui stat membru se constată deficienţe serioase şi persistente care pun în pericol funcţionarea întregului spaţiu Schengen, Comisia Europeană poate recomanda reintroducerea controlului la graniţa internă cu statul respectiv pe o perioadă totală de maxim doi ani. Chiar şi într-o astfel de situaţie, cetăţenii europeni vor putea circula în această zonă doar pe baza unui paşaport sau a unei cărţi de identitate.

    În ultimul trimestru al anului 2012 a fost detectat un număr de 13600 treceri ilegale ale frontierelor, o reducere masivă cu 52% faţă de aceeaşi perioadă din 2011. Cele mai multe treceri ilegale au fost raportate în Italia (31%) şi Grecia (30%). Ţările preferate ca destinaţie finală pentru imigranţii ilegali sunt Germania, Suedia şi Belgia, cei mai mulţi imigranţi provenind din Afganistan.

    În noua arhitectură a spaţiului Schengen, Comisia Europeană va deveni nu doar garantul respectării literei legii, dar şi a spiritului ei. În prezent, deşi îndeplinesc toate criteriile tehnice pentru a deveni parte din spaţiul Schengen, României şi Bulgariei (state membre UE) li se refuză intrarea. „E foarte dificil pentru noi să promitem ceva legat de asta”, a declarat reprezentantul permanent la Bruxelles al Lituaniei, ţara care va deţine începând cu 1 iulie 2013 preşedinţia UE. Comisia Europeană susţine însă pe deplin intrarea Bulgariei şi României în spaţiul Schengen.

    „Forţele care aţâţâ la ură sunt, potrivit naturii lor inferioare, mai vehemente şi mai agresive decât cele care militează pentru conciliere”, scria Stefan Zweig. Într-o Uniune Europeană în care populismul extremist este tot mai prezent, vocea lui Zweig merită reamintită şi pentru că vine dintr-o epocă în care ceea ce noi trăim astăzi era doar un vis frumos.

    Articol realizat de Vlad Mixich, jurnalist.

    Ultima actualizare: 14/01/2014  |Începutul paginii