Cale de navigare

Solidaritatea europenilor şi gazoductul Iaşi-Ungheni

23/09/2013 10:00:00

„Rezervele energetice sunt importante în iarna ce vine. Sper că nu veţi îngheţa”. Declaraţia vice-premierului rus, Dmitri Rogozin, făcută la începutul lui septembrie 2013 este suficientă pentru a înţelege precis de ce comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, a apreciat ca „istorică” ziua de august în care au fost începute lucrările la gazoductul Iaşi-Ungheni, cel care va face legătura dintre Republica Moldova şi piaţa de gaze europeană.

    Republica Moldova este una dintre ţările europene dependente exclusiv de gazul rusesc, concernul Gazprom fiind acţionarul principal al Moldova Gaz şi cel care deţine jumătate dintre conductele care tranzitează Republica Moldova. În plus, autorităţile de la Chişinău au acumulat datorii consistente faţă de Moscova pentru consumul său de gaze din care o bună parte aparţin Transnistriei, teritoriul separatist asupra căruia Chişinăul nu are control. Contractul în baza căruia Rusia furnizează gaze Republicii Moldova a expirat în 2011 şi, de atunci, importul se face pe baza prelungirii vechiului contract. Principala dorinţă a Chişinăului este semnarea unui contract cu Gazprom pe o perioadă de maxim cinci ani, tocmai pentru a profita de noua şansa energetică oferită de accesul la piaţa europeană de energie, ceea ce duce automat la dispariţia monopolului Gazprom asupra preţurilor.

    Debutul construcţiilor la gazoductul Iaşi-Ungheni oferă, în cuvintele comisarului european Günther Oettinger, o „sporită securitate energetică Republicii Moldova și va fi redusă şi dependența actuală față de un singur furnizor”. Şi mai clară este formularea raportului Centrului Român de Politici Europene, ai căror autori (R. Albişteanu, D. Dinu, C. Ghinea, februarie 2013) constată că acest gazoduct „poate reprezenta o declarație de independență energetică a Republicii Moldova”. Gazoductul va avea o lungime de 43 de kilometri, dintre care zece pe teritoriul Republicii Moldova. Capacitatea maximă de transport va fi de 1,5 mld.mc/an, iar posibilităţile ca Uniunea Europeană să exporte gaz către Republica Moldova sunt semnificative prin darea în folosinţă a depozitului din platforma Neptun din Marea Neagră până în 2018. Rezervele din acest depozit ar putea acoperi consumul de gaze al Republicii Moldova pe o perioadă de 42 de ani.

    Construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni a fost deja întârziată şi, deşi premierul român Victor Ponta a afirmat că acesta va fi finalizat până în decembrie 2012, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat recent că termenul nu va putea fi respectat. Dacă obstacolul tehnic va fi depăşit şi, ulterior, şi reticenţele autorităţilor române de a permite exportul de gaze, atunci România poate spera că va „exporta gaze către Republica Moldova mai devreme de 2018”, consideră experţii Centrului Român de Politici Europene.

    Rusia se opune însă acestor intenţii, Alexander Novak, ministrul rus al Energiei, declarând anul trecut că Republica Moldova ar trebui „să renunţe la protocolul cu Comunitatea Energetică Europeană”. Tot în 2012, comisarul european pentru energie, Günther Oettinger, făcea referire la presiunile pe care Rusia le exercită asupra Republicii Moldova: ”Întrebarea mea către UE este: acceptăm această presiune sau nu? Le putem spune partenerilor noştri ruşi: dacă mai lucraţi cu astfel de măsuri atunci nu mai putem avea încredere în voi pentru siguranţa aprovizionării pe termen lung”.

    Rusia a continuat însă să aplice şi în acest an presiuni pe autorităţile de la Chişinău. După vizita lui Dmitri Rogozin în Republica Moldova, în septembrie 2013, un diplomat de la Chişinău declara sub anonimat: „Nu aveţi idee ce presiune a încercat să pună pe noi. A spus că ar fi o mare şi costisitoare greşeală dacă vom încheia un acord cu Uniunea Europeană” (sursa: Carnegie Europe). Greşeala despre care vorbeşte diplomatul moldovean este parafarea, în noiembrie 2013 la Vilnius, a acordurilor de liber schimb şi asociere cu UE de către Republica Moldova. Însă Peter Stano, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru extindere şi politică de vecinătate Stefan Füle, a afirmat recent că „nu există niciun motiv pentru care să credem că aplicarea acordului de asociere va duce prin el însuşi la deteriorarea relaţiilor comerciale dintre Republica Moldova şi Rusia”.

    Doar perspectiva parafării peste două luni a acordurilor a dus la deteriorarea relaţiilor comerciale dintre Rusia şi Republica Moldova, dar la iniţiativa exclusivă a Moscovei care a decis stoparea exporturilor de vin din Republica Moldova. Preşedintele rus, Vladimir Putin, se întreba pe 19 septembrie „Unde îşi va vinde vinul Moldova? Poate în Franţa? Nu. Francezii cred că nu vor permite să se vândă pe teritoriul lor nicio sticlă de vin moldovenesc. Nici în Italia nu este posibil acest lucru. Aici nu este nimic ce ar putea fi numit tentativă de a exercita presiuni asupra dreptului suveran de a adopta decizii. Pur şi simplu, noi îi îndemnăm să privească şi să calculeze. Iar dacă argumentele noastre vor fi considerate drept inconsistente, atunci să nu se supere că vom fi nevoiţi, apărând propriile noastre interese, să introducem anumite restricţii”.

    Reacţia europenilor a fost promptă. Ministrul român de externe, Titus Corlăţean, a promis că vor fi discutate „posibilităţile de a mări cotele de importuri din Republica Moldova”. Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a afirmat că în condiţiile unui blocaj rusesc, vinul şi coniacul moldovenesc vor avea „gustul libertăţii şi ar trebui să fim solidari la modul personal, cumpărând şi consumând mai mult”. În 19 septembrie, Stefan Füle, comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate, a declarat pentru ziarul Kommersant că „dacă partenerii noștri sunt supuși unor presiuni nejustificate a oricărei părți, inclusiv din partea Rusiei, și în cazul în care presiunile sunt legate de semnarea sau parafarea Acordului de Asociere, Uniunea Europeană trebuie să găsească o modalitate de a compensa pierderile. Un exemplu este Republica Moldova: UE deja a inițiat procedura de majorare a cotei asupra importurilor de vinuri moldovenești”.

    Nu ar fi pentru întâia oară dacă Rusia ar alege, eventual în iarna lui 2013, stoparea fluxului de gaze către Republica Moldova. Dar dacă în privinţa vinurilor solidaritatea europenilor, atât de prompt manifestată, îşi poate face efectul imediat, în domeniul mult mai important al securităţii energetice solidaritatea este o vorbă în vânt fără existenţa gazoductului Iaşi-Ungheni.      

    Articol realizat de Vlad Mixich, jurnalist.

    Ultima actualizare: 14/01/2014  |Începutul paginii