Cale de navigare

Carmen Podgorean: „Strategia Dunării nu este un alt fond, ci un alt mod de acces la fonduri”

22/11/2013

Ce este această Strategie a Dunării?

Carmen Podgorean: Este o formă nouă a politicii de coeziune a Uniunii Europene, dezvoltată ca răspuns la realitatea de după extinderea cu acest ultim val de 12 membri care au şi decalaje mai mari faţă de membri mai vechi. Vechea politică de coeziune, care a funcţionat în 6-7-12-15 membri, s-a demonstrat că este inoperantă. Strategia Dunării este un mecanism comunitar de cooperare a statelor din bazinul Dunării, creat pe constatarea că există provocări comune care nu pot fi rezolvate doar la nivel naţional şi, dacă tot mulţi dintre noi suntem membri ai Uniunii, trebuie să valorificăm modul de abordare integrată transnaţională, transfrontalieră, a problemelor pentru a le rezolva mai eficient şi cu costuri mai mici.

    Care sunt avantajele concrete oferite de Strategia Dunării. De pildă pentru un cercetător sau pentru un proprietar de pensiune turistică de pe Dunăre?

    Carmen Podgorean: Un astfel de cercetător este dintr-o dată un cercetător într-o reţea de cercetare şi inovare dunăreană care valorifică formate de cooperare deja existente anterior Strategiei Dunării, dar valorifică şi diverse mecanisme ale Uniunii Europene menite să faciliteze conectarea dintre ce produc cercetătorii şi ceea ce cere viaţa, producţia, industria.

    Şi mai concret...?

    Carmen Podgorean: Cercetătorii au coborât din turnul de fildeş al laboratoarelor izolate şi au intrat în reţele şi clustere de cercetare, inovare şi afaceri. Ideea clusterelor este unul dintre cele mai atractive produse ale Strategiei Dunării pentru că dezvoltă un model de societate a cunoaşterii spre bunăstarea cetăţeanului. Cu asta se ocupă aria prioritară competitivitate a Strategiei: stimularea constituirii de clustere în care unităţile de cercetare funcţionează şi interacţionează cu unităţile care pot pune în producţie aceste inovaţii şi cu alte structuri care formează personalul calificat pentru a le pune în practică şi pentru a le transforma în produse economic viabile. Proprietarul de pensiune turistică beneficiază deja de un brand turistic: Dunărea. Asta îi asigură un bazin de potenţiali turişti mult mai larg şi divers şi în acelaşi timp mult mai pretenţios.

    Se oferă acestui proprietar de pensiune turistică accesul la fonduri europene la care altfel nu ar fi avut acces?

    Carmen Podgorean: I se oferă accesul la fonduri europene în măsura în care are proiecte viabile pentru fondurile europene. Nu ştiu să vă spun cum poate face singur acest lucru un proprietar de pensiune turistică. Mai logic este să o facă într-un format asociativ în care există o reţea de pensiuni. Dar pot să vă spun calea pe care merge pentru a-şi promova ideea de proiect. Dezvoltă proiectul pentru care cere sprijin de la structurile specializate ale programelor de cooperare teritorială  sau programelor operaţionale sectoriale. Strategia Dunării este o strategie a Uniunii Europene chiar dacă ea include şi state ne-membre. Accesul la finanţări se realizează prin aceleaşi mecanisme, doar că prin noile regulamente UE vor fi favorizate acele proiecte care arată că au un impact macroregional şi o abordare integrată a noţiunii de cooperare, fie transfrontalier[, transnaţională, fie transsectorială. De exemplu facem turism-cultură dar şi conexiunea la o cale de acces, la un punct internodal. Aceste proiecte se promovează prin secretariatele tehnice sau autorităţile de management ale programelor. La nivelul Strategiei Dunării calea de selectare a lor, în funcţie de criteriul relevanţei macroregionale, îl reprezintă ariile prioritare. Proprietarul de pensiune are o arie prioritară care se ocupă de turism, cultură, conexiuni între oameni, şi trebuie să canalizeze proiectele către acest centru care le filtrează, le analizează, le recomandă, le îndrumă spre anumite programe concrete în care ele se pot realiza.

    Unul dintre participanţii la Forumul de la Bucureşti, Gunter Horcher, şeful strategiei de cercetare a Institutului Fraunhofer pentru Inginerie de Producţie şi Automatizări din Stuttgart, a declarat că: "Se discută de cinci ani pe această temă, avem strategia de doi ani, dar nu se întâmplă nimic. Finanţarea a fost amânată. Mai întâi s-a spus că banii vor fi disponibili din perioada de finanţare 2014-2020, dar acum se spune că trebuie să mai amânăm până în 2015”. Cum comentaţi această critică?

    Carmen Podgorean: Una dintre cele mai impresionante realităţi de care m-am bucurat să mă izbesc în Strategia Dunării este coborârea cercetătorilor din turnul de fildeş în societatea reală. Nu-mi dau seama cât timp a durat acest proces şi sunt convinsă că nu a fost egal pentru toată lumea. Domnul Horcher spune că finanţarea a fost amânată. Nu e adevărat. Strategia UE pentru regiunea Dunării a fost adoptată, pe un fond de criză economică, cu o condiţionare foarte apăsătoare: cei trei nu. Şi anume fără noi fonduri, fără noi instituţii şi fără o nouă legislaţie. De la bun început s-a spus foarte clar că nu e vorba de bani noi. Amânarea finanţării este doar un wishful thinking care nu are nicio bază reală. Nimeni nu a spus că vor fi bani şi că ei vor veni în 2014 sau în 2015. Amânarea până în 2015 se referă la un aspect tehnic al timing-ului intrării în vigoare a unor regulamente. Strategia a fost adoptată într-un cadru de finanţare a UE unde banii erau deja planificaţi, iar Strategia Dunării a trebuit să se grefeze prin proiectele pe care le-a promovat pe marile linii de finanţare din fonduri de dezvoltare regională sau rurală sau alte fonduri deja existente şi deja împărţite între protagonişti. Strategia Dunării nu aduce bani noi. Banii Uniunii Europene sunt constituiţi din contribuţiile statelor membre şi împărţiţi într-o serie de fonduri alocate tematic. Strategia Dunării nu este un al fond, ci un alt mod de acces la fonduri care îşi propune ca state care au în comun trăsături geografice, care generează provocări comune, acced în comun fonduri. În macrostrategii, nu numai în cea a Dunării, se insistă pe implicarea mai activă a sectorului privat ca motor de creştere. Încercăm să stratificăm mai multe surse de finanţare pe nişte obiective comune, cu impact pentru cetăţenii acestei zone.

    Există state membre care, în anumite arii, nu au trimis încă reprezentanţi la niciuna dintre întâlnirile grupurilor de lucru. De ce se întâmpla asta?

    Carmen Podgorean: E o întrebare sensibilă şi o preocupare constantă a celor implicaţi în Strategia Dunării. Ne străduim să găsim soluţii mai bune pentru consolidarea structurilor de guvernanţă şi despre care foarte mult s-a vorbit la forumul anual. Pe de altă parte nu cred că trebuie să dramatizăm. Statele participante la Strategia Dunării sunt foarte diferite ca nivel de dezvoltare: unele sunt state membre, altele ne-membre şi acestea au un acces mult mai limitat la anumite fonduri ceea ce nu le permite să intre în proiecte comune pe acelaşi tip de obiective mari cum ar fi infrastructura. Este logic ca aceste state să nu îşi vadă interesele foarte concret servite de participarea la anumite grupuri. Lecţia strategiei baltice ne-a învăţat că există un trend de a concentra resursele pe mai puţine obiective şi ca fiecare să-şi prioritizeze obiectivele. Participarea la reuniunile grupurilor directoare ale ariilor prioritare este o operaţiune care, în ultimă instanţă, implică şi anumite costuri, iar dacă aceste costuri nu se traduc în proiecte care să justifice această investiţie financiară putem înţelege de ce nu participă. Faptul că nu participă nu înseamnă că nu sunt interesaţi, ci că au stabilit că plapuma este atâta şi se pot întinde doar pe patru priorităţi din douăsprezece. Nu e cazul să dramatizăm. Coordonatorul naţional are o reţea de legături cu reprezentanţii din ministere care la rândul lor reprezintă ţara în aceste grupuri directoare. De obicei un coordonator naţional se implică să sprijine coordonatorii de domenii prioritare de acţiune din ţara lui.     

    Pentru România care este principala prioritate în 2014 în cadrul Strategiei Dunării?

    Carmen Podgorean: O prioritate majoră este consolidarea guvernanţei strategiei. Asta înseamnă nu doar legătura noastră mai bună cu reprezentanţii din ministerele de linie dar şi la nivel înalt, a conducerii respectivelor ministere. O înţelegere mai bună a sprijinului de care un reprezentant într-un grup, dar mai ales un coordonator într-o arie, are nevoie pentru a-şi exercita rolul de coordonator la scara întregii macroregiuni. Majoritatea ţărilor coordonează două arii prioritare. România, ca stat iniţiator, este printre puţinele care coordonează trei arii prioritare. Aceşti coordonatori nu au structuri separate. Ei sunt experţi în ministere la nivel de directori sau directori generali. Sunt oameni care au propria fişă a postului pe care o îndeplinesc zilnic şi, în plus faţă de asta, asigură coordonarea unui domeniu la scară macroregională. Trebuie să facem mai mult pentru ca acest lucru să fie înţeles la nivelul guvernului şi a conducerii ministerelor. Aceşti oameni au nevoie de resurse, de înţelegere şi de sprijinul celorlalte structuri administrative din ministerele lor. Şi în plan macroregional este nevoie de o consolidare a guvernanţei şi Forumul anual desfăşurat la sfârşitul lui octombrie la Bucureşti a stabilit nişte linii de evoluţie în această direcţie, de mai bună coordonare între coordonatorii naţionali. Beneficii mai mari cu aceiaşi bani nu pot fi obţinute decât economisind prin coordonare astfel încât să nu dublăm acţiuni. O orientare devenită foarte vizibilă la Forum a fost interesul de a capitaliza, în consolidarea cooperării în Strategia Dunării, experienţa pe care o avem în zonă prin vechi formate de cooperare regională, cum ar fi Iniţiativa Central-Europeană sau Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est. În aceste formate, ţări care astăzi sunt membre UE, altele nu, conlucrează la nivel politic, şi nu doar politic, de 20 de ani.

    Carmen Podgorean este director general în cadrul Ministerului de Externe şi coordonatorul naţional pentru Strategia UE a Regiunii Dunării.

    Interviu realizat de Vlad Mixich, jurnalist.

    Ultima actualizare: 14/01/2014  |Începutul paginii