Cale de navigare

Aşteptarea unei garanții pentru tinerii europeni

22/03/2013 11:00:00

Rata șomajului în rândul tinerilor europeni este la cote alarmante. În prezent, unul din cinci tineri este șomer în Uniunea Europeană. În sume absolute vorbim despre 5,5 milioane de tineri care nu au loc de muncă. Dacă la acest număr îi adăugăm și pe cei care nu sunt înscriși în nicio formă de învățământ, atunci ajungem la un prag de 7,5 milioane de șomeri tineri cuprinși de acest indicator extins. În contextul crizei economice pe care o traversează Uniunea Europeană și a măsurilor menite să reducă deficitele bugetare, perspectivele de ameliorare a situației tinerilor nu prevestesc tendințe pozitive.

    Deseori, analizele prezentate în mass-media arată numai statistici brute fără a cuantifica efectele indirecte ale indicatorului „șomaj”. Dacă 7,5 milioane de tineri sunt șomeri nu înseamnă numai că aceștia primesc o anumită sumă din bugetul statului sub formă de protecție socială. Lipsa unui loc de muncă la un număr atât de mare de persoane presupune frânarea perspectivei de creștere pentru întreaga economie. Șomajul cauzează, de exemplu, costuri sub forma asigurării medicale ce trebuie finanțată din bugetul statului în condițiile în care beneficiarii nu contribuie prin taxe, impozite și vărsăminte sociale. Șomajul tinerilor echivalează cu o practică iresponsabilă a Europei de irosire a talentului, viitorului, dar și a resurselor financiare supuse presiunii crizei bugetare. Estimările europene arată că tinerii care nu au loc de muncă, nu sunt înscriși în nicio formă de învățământ și nu urmează cursuri de calificare generează costuri de aproximativ 1,2% din Produsul Intern Brut la nivelul întregii Uniuni.

    Situația tinerilor europeni este atât de gravă încât Comisia Europeană a adoptat o propunere de recomandare a Consiliului European care prevede instituirea unei „Garanții pentru Tineret”. În practică, documentul prevede acordarea tinerilor care părăsesc o formă de învățământ formal sau intră în șomaj o posibilitate de angajare, una de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu în termen de maximum patru luni. Cu alte cuvinte, recomandarea urmărește evitarea unui șomaj prelungit (cu toate costurile aferente) și adaptarea politicilor naționale pentru tineri la specificul pieței muncii.

    Nu este primul demers de acest fel. În 2005, Consiliul European convenea că tinerii trebuie să aibă șansa unui nou început în termen de șase luni de la intrarea în șomaj. În 2008, Consiliul a redus perioada la „cel mult patru luni”. În 2010, planul nu fusese implementat în niciun stat european așa că eforturile de recomandare au fost intensificate în 2011 și 2012. Argumentele Consiliului au fost potențate de efectele crizei economice. Instituirea unei garanții pentru tineri ar reprezenta și facilitarea îndeplinirii unor ținte din strategia Europa 2020. Este vorba despre țelul ratei de ocupare a forței de muncă din Europa într-o proporție de 75% (pentru vârste între 20 și 64 de ani), reducerea abandonului școlar timpuriu la sub 10% și scoaterea din statistica sărăciei a unui număr de 20 de milioane de oameni.

    Țelul recomandării Consiliului European este unul nobil, dar pentru îndeplinirea lui sunt necesare mai multe elemente care trebuie puse în practică de fiecare stat membru în parte ținând cont de specificul național al pieței muncii locale. Spre exemplu, Consiliul European recomandă coordonarea politicilor educaționale cu cererea de pe piața muncii. Este o dezbatere care are loc în România de ani buni, dar care deocamdată nu și-a găsit soluționare. Pentru coordonarea politicilor și pentru stabilirea unei oferte educaționale sau de ucenicie, autoritățile naționale trebuie să găsească o formă de dialog cu partenerii sociali și trebuie să elaboreze un cadru legal de colaborare funcțională. În special în domeniul uceniciei lucrurile s-ar putea dovedi complicate în România având în vedere că reforma învățământului profesional este în impas.

    Dialogul social și cooperarea cu patronatele și sindicatele naționale sunt o condiție esențială și pentru oferta unor cursuri de formare profesională pentru ca tinerii să poată reveni pe piața muncii într-un timp cât mai scurt.

    Nu în ultimul rând, recomandarea Consiliului identifică și oportunități de stimulare fiscală a angajării tinerilor europeni. Textul recomandă, de exemplu, scăderea costurilor nesalariale asociate cu forța de muncă și acordarea unor subvenții inteligente acelor angajatori care contribuie la realizarea țelului propus. În România au existat mai multe programe de subvenții, dar efectul lor nu a fost cuantificat încă de autorități, deci nu se poate estima impactul real al acestora.

    „Garanția pentru Tineri” nu este un program care să nu coste nimic, dar este o investiție care aduce beneficii pe termen lung și care face importante economii la bugetul statelor membre – fapt care se înscrie chiar și în direcțiile Pactului Fiscal European. Finanțarea activităților specifice se poate realiza din Fondurile Structurale și Fondurile de Coeziune ale Uniunii Europene, astfel încât impactul imediat bugetar să fie redus la o sumă minimă. Este vorba despre investiții în învățământ, în servicii de informare cu privire la oferta de locuri de muncă și în servicii de reorientare profesională. Statele membre sunt încurajate în acest sens să își consolideze capacitățile de atragere și cheltuire a fondurilor europene cu precădere pentru exercițiul bugetar 2014 – 2020.

    Articol realizat de Vlad Mixich, jurnalist.

    Ultima actualizare: 14/01/2014  |Începutul paginii