Cale de navigare

Daniel Dăianu: “Tratatul fiscal trebuie să încerce să repare designul uniunii monetare”

13/03/2012 11:25:34

1. E noul tratat fiscal un moment de cotitura? E un moment foarte important pentru viitorul Uniunii Europene sau e doar încă un document produs de oamenii politici?

Daniel Dăianu: În opinia mea,  tratatul vorbeşte şi despre ameliorarea coordonării politicilor economice, deci încearcă să împingă structura de guvernanţă a Uniunii către mai multă integrare, nu e doar un tratat fiscal. El exprimă o realitate. Preia prevederi de bază, care existau şi în alte acte normative ale Uniunii Europene. Ce aduce el nou e această realizare, şi anume că o uniune monetară, dacă nu se bizuie pe disciplinarea execuţiilor bugetare efective, care ar include şi sancţiuni, are o funcţionare extrem de precară.

    Daniel Dăianu: “Tratatul fiscal trebuie să încerce să repare designul uniunii monetare”

    Tratatul, în opinia mea, e încă o citire unilaterală a cauzelor crizei. Viabilizarea uniunii monetare reclamă, alaturi de o disciplinare a execuțiilor bugetare, şi instrumente proprii uniunilor monetare care s-au dovedit viabile în istoria modernă. Am în vedere instrumentele care permit amortizarea şocurilor asimetrice, inclusiv transferuri fiscale, un buget federal la nivelul zonei euro, care nu există, dar care ar fi necesar. Eu înţeleg eficienţa Germaniei din acest punct de vedere, mai ales că, aşa cum s-a construit uniunea monetara, ea s-a bazat pe no exist, no bail out, no default, dar acest generic de principii şi de reguli nu era însoţit de mecanismele adecvate de funcţionare. Ar mai trebui să existe şi o împărţire a poverii, burden sharing, în legătură cu ceea ce se întâmplă cu grupuri bancare mari care ar intra într-un impas ce ar putea sa conducă chiar la un faliment. Nu există nici aceste prevederi. Toate acestea au şi forţat Banca Centrală Europeană să fie împrumutator de ultimă instanţă, de facto. BCE şi-a lungit foarte mult mandatul în fapt, de aceea şi caută tot felul de stratageme pentru a concilia constituţia sa cu presiunile ce există asupra BCE-ului de a opera ca împrumutator de ultimă instanţă.

    Ca să trag linie, mai este cale lungă până la o nouă arhitectură a instituţionalului şi de politici ale zonei euro care să o viabilizeze. Până atunci ne vom lupta cu cazul Grecia, cu cazul Portugalia, care este considerabil mai uşor de operat (dar şi acela rămâne complicat).

    2. Putem considera totuşi că s-a făcut măcar un prim pas prin acest tratat?

    S-a facut un pas, dar este, în opinia mea, insuficient. Daca BCE n-ar fi intervenit în decembrie cu liniile de finanţare pe 3 ani la dobânzi insignifiante pentru sectorul bancar, eu cred c-am fi asistat în ianuarie la tensiuni foarte puternice în sectorul bancar, la o reîngheţare a pieţelor, cu consecinţe dramatice.

     

    “Nu trebuie să fim mai catolici decât papa”

     

    3. Care vor fi efectele asupra României o dată cu intrarea în vigoare a acestui pact?

    România intenţioneaza să semneze acest pact, însă există o anumita flexibilitate a României, care nu este ţară membră a zonei euro. România nu va fi obligată să ajungă la un deficit structural  de 0,5% instantaneu, după semnarea tratatului.  Nici sancţiunile, în caz că se depăşesc limitele impuse deficitului structural şi limita impusă deficitului efectiv, nu vor opera în cazul României. România însă este o ţară cu un nivel de dezvoltare mult inferior celor mai multe ţări din UE, este o ţară care are de surmontat, prin urmare, decalaje foarte mari. Cei care construiesc politica economică din România trebuie să interpreteze mult mai nuanţat prevederile tratatului fiscal, citit în termeni foarte restrictivi în combinaţie cu o politica noastră monetară, care e sub incindenţa gradului înalt de euroizare, ce nu perminte băncii naţionale spaţiu de manevră adecvat, adica să recurgă uneori la o depreciere a leului care să nu perecliteze bilanţurile băncilor şi ale familiilor şi corporaţiilor. Trebuie să se înţeleagă care e gradul de restrictivitate al tratatului în corelaţie cu limitele obiective impuse politicii monetare autonome a băncii naţionale.

    Vreau să spun că nu trebuie să fim mai catolici decât papa. Trebuie să fim foarte atenţi şi nu trebuie să ne propunem neapărat să avem un deficit structural de 0.5%. Dacă putem să avem un deficit structural de 1%, foarte bine! Putem chiar să şi depăşim, în opinia mea putem să trăim şi cu un deficit structural de 1.3% sau chiar 1,5%, dacă am avea o creştere economică apropiată de potenţial, adică între 2,5 - 3%. Spun asta având în vedere ca în România să se înregistreze o ameliorare dramatică a utilizării banului public. Dacă noi am cheltui mult mai bine banul public, şi nu mă refer doar  la absorbţia fondurilor europene, ci şi la banii din bugetul public, o asemenea ameliorare ar echivala cu o suplimentare, în termeni absoluţi, a bugetului public. Deci, dacă am combina creşterea eficienţei utilizării banului public cu consolidarea fiscală, am depăşi această restrictivitate a tratatului.

    4. Practic, o cifră e pe hârtie, la cheltuirea banului public, şi alta este realitatea.

    Nu, că nu se văd. Noi am cheltuit anual 5% din PIB pentru investiţii publice, iar ceea ce s-a văzut de fapt în economia noastra eu zic că e între 2 si 3%. Alte ţări, care au intrat în UE în 2004, au cheltuit mai puţin decât noi.

    5. Dar banii s-au dus unde trebuia.

    Da, s-au dus unde trebuia. În România, banii se pierd. E o depreciere a banului public.

    6. Revenind la Tratat, poate România să nu-l semneze, să nu “meargă cu turma”? Sau Tratatul e cea mai bună variantă?

    România nu e Cehia, nu e Marea Britanie. Cehia e într-o situaţie superioară României atât macroeconomic cât şi din punct de vedere al structurii industriale, al competitivităţii, iar România nu e nici Marea Britanie, din foarte multe puncte de vedere.

    7. Din prea multe.

    Da, şi asta chiar dacă tabloul macroeconomic al Marii Britanii ne spune că arată mult mai rău decât cel al României. Aceasta este o citire înşelătoare a realităţii şi a spaţiului de manevră.

    8. Deci România nu are încotro decât să meargă cu acest trend.

    Da, va merge. A fost şi un efect de turmă, însă România trebuie să-şi pledeze cauza alături de alte ţări care se află într-o situaţie analogă. Nu trebuie să fim mai catolici decât papa.

    9. Domnul Lazea spunea că, macroeconomic, România se compară, iar pe alocuri chiar şi întrece, ţări foarte performante din Europa. Dumneavoastră aţi atras atenţia că există şi alţi indicatori care ne apropie de ţări din sudul Europei, care sunt foarte vulnerabile în acest moment.

    Ce a spus Valentin Lazea este o fotografiere interesantă, care îţi poate arăta unde am ajuns pornind de la o situaţie extrem de gravă, când aveam deficite de cont curent de două cifre 12-13%, cu îndatorare externă masivă, cu creştere economică extrem de fragilă. Acum  ai spune că, din punct de vedere macroeconomic, situaţia este mult mai bună. Avem o stare care nu pune în discuţie stabilitatea financiară a ţării, din perspectivă internă (avem alte ameninţări din exterior). Din perspectivă internă ai zice că nu am avea probleme cu stabilitatea financiară a ţării, chiar cu stabilitatea economică. Dar noi avem vulnerabilităţi structurale pornind de la nivelul foarte scăzut al încasărilor fiscale, risipa despre care vorbeam a banului public, valoarea adaugată în exporturile noastre, care e scăzută, dependența excesivă de pieţele zonei euro. Noi avem o vulnerabilitate aici, de aceea avem nevoie de o diversificare. Avem capital autohton foarte firav, fie în domeniul bancar, fie în sectoare industriale importante pentru economia noastra. De aceea, interpretarea asta a lui Lazea are o relevanţă, dar una limitată.

     

    “Noi suntem o ţară-mozaic”

     

    10. Am putea să traducem că avem o formă dar ar trebui să fie şi fondul bun? E o traducere corectă?

    Aici nu pot să vorbesc de formă fără fond. Noi am asistat la o consolidare fiscală, avem o ameliorare a ceea ce era un dezechilibru extern obsedant, însă avem probleme structurale, unele dintre ele seculare. Chestiunea rurală în România o avem de 100 de ani. La ea făceau referire şi lideri politici, intelectuali, în perioada interbelică. Fiind în străinătate, în anii 60, a făcut referire la ea Nicholas Georgescu Roigen. Astăzi, noi redescoperim chestiunea rurală în România. S-a perpetuat şi n-a fost rezolvată. Avem o infrastructură extrem de precară. Degeaba avem inflaţie de 3% şi deficit de cont curent de 4%. Trebuie să fim realişti, nu trebuie să decolăm. Acum ne măsurăm cu performanţe stelare din UE. Să nu fim totuşi naivi.

    11. Cu cine trebuie să ne măsurăm ca să rămânem cu picioarele pe pământ?

    Noi avem o situaţie macroeconomică, pe un indicator, mult mai bună decât ţările din flancul sudic din zona euro. Beneficiem şi de autonomia politicii monetare, de flexibilitatea cursului de schimb, cu limitările pe care le-am evocat, din cauza gradului înalt de euroizare. Pe de alta parte, avem un nivel de dezvoltare foarte scăzut, materializat în venituri foarte scăzute ale populaţiei. Dacă întinzi prea mult frânghia austerităţii, poţi să induci tulburări sociale. S-a cheltuit foarte puţin pentru sănătate şi asistenţă medicală într-o ţară unde procesul educaţional s-a deteriorat copios. Avem liceeni care nu citesc bine, nu ştiu să scrie, copii care nu mai citesc. Avem infrastructura despre care am vorbit, care nu este europeană. Avem internet, într-adevăr, dar n-avem autostrăzi, n-avem bunuri de calitate, n-am produs acele îmbunătăţiri funciare, n-avem sisteme de irigaţii. Aţi văzut, când avem inundaţii, ce se întmplă cu România. Avem o agricultură care este…, hai să spun nu de secolul  XIX… Am vobit deja despre chestiunea rurală, pornind de la dimensiunea bucăţilor de pământ, faptul că fermierii săraci nu au sisteme de colectare şi depozitare a producţiei. Ar trebui să fie încurajată asocierea, statul ar trebui să se implice mai mult. Noi suntem o ţară-mozaic. Avem o bază industrială interesantă. Avem fabrici în ţară, în Bacău, de pildă, care produc tehnică utilizată de armata unor ţări puternice. Folosim tehnologii de vârf şi producem echipament industrial, militar, producem şi avioane, elicoptere. Ţara aceasta este foarte mozaicată. Nu e precum Portugalia, care nu are o bază industrială. România are baza industrială, are şi un corp ingineresc de bună calitate, care este încă în ţară. Drama României e că am avut o hemoragie, care nu s-a terminat. Au plecat mulţi din ceea ce numim crème de la crème. Important este să reuşim să stopăm această hemoragie, să avem o politică de reindustrializare inteligentă în condiţiile UE, care delimitează. Există o logică a pieţei unice, dar orice ţară responsabilă din UE face aşa ceva. Încearcă să-şi protejeze crenelurile.

    12. Ce ne lipseşte, de ce nu facem lucrurile astea?

    Pentru că n-am avut strategie. Când spui că dezvoltarea economică a ţării se rezumă la consolidare fiscala şi la acordurile cu Fondul Monetar, să mă ierte Domnul, aceasta nu e strategie de dezvoltare!

    13. De ce nu ajung la butoane, şi să şi stea o vreme acolo, oameni care să pună la cale o strategie?

    Acum intraţi într-o discuţie profundă, nu ştiu daca putem acum să tratăm aici. Este de discutat. Există un anumit tip de filozofie ţărănească, un anume primitivism de genul “suntem în NATO, suntem în UE, am rezolvat, beneficiem de un deus ex machina care ne asigură surmontarea decalajelor, ne rezolva problemele seculare”. O naivitate. Oricine cunoştea realitatea UE trebuia să înţeleagă că sunt discrepanţe foarte mari, că UE este mozaicată, că intrarea unei ţări ca România nu înseamnă automat că îţi rezolvi problemele structurale şi surmontezi decalajele. În plus, România are o mecanică politică internă, un proces politic cotropit de relaţiile clientelare, de metabolismul adesea cu multe insuficienţe ale partidelor politice, care creează legături nu numai vinovate între privat şi public, dar care face ca dezvoltarea efectivă a ţării să fie încetinită, şi iar fac referire la acei bani publici care se risipesc. Nu se materializează. Cheltuim, dar nu se materializează.

     

    “UE are defecte de design. Important este ca acum să repare acest design pentru a viabiliza uniunea monetară”

     

    14. Există şi teoria că e bine că am intrat în UE, că exista nişte reguli care ne forţează, cât de cât, să facem ceea ce trebuie.

    V-am şi răspuns. În fond, Italia e formată din două ţări, Nordul şi Sudul. Ce este sudul? În Sud, sigur, s-au cheltuit mulţi bani, arată bine, sunt autostrăzi, dar asta nu înseamna că Sudul s-a dezvoltat.

    15. Ca să ne întoarcem la Tratatul fiscal, vă mai întreb un lucru. Se spune că Tratatul merge către salvarea statului, a structurilor statului şi nu încurajează suficient afacerile private, nu duce către liberalizare. E corectă această apreciere?

    Eu nu-l citesc aşa, cred că e o interpretare eronată. Tratatul trebuie să încerce sa repare designul uniunii monetare şi designul UE. Cine neagă că avem un design defectuos înseamnă că nici nu cunoaşte Uniunea Europeană şi nici nu înţelege care sunt cauzele acestei crize. Este ca şi cum ai spune că a încerca să reglementezi acum industria financiară, pentru care eu am pledat şi în Parlamentul European şi pentru care pledez în continuare, este împotriva libertăţii economice. Este aceeaşi eroare pe care o fac unii, între a echivala liberatatea economică, economia liberă, cu lipsa de reglementări, ceea ce este o prostie. Lipsa de reguli şi reglementări conduce la un capitalism urât, indecent, care poate de fapt să distrugă ţesutul de care are nevoie o economie liberă pentru a permite procesului politic democratic să aibă vână, o economie, care nu asigură un trai decent majorităţii participanţilor la jocul economic, una ameninţată de încordare socială, politică. Poate să conducă la extremisme, ce pot să omoare procesul democratic. Aşa s-a întâmplat în perioada interbelică, cu venirea naziştilor.

    Să ne înţelegem, economia liberă implică o anume decenţă a vieţii economice, o civilizare a ei, implică valori morale, respectarea contractului social între stat şi cetăţean, implică respectarea unui contract de moralitate, de fiducie, de încredere între industrii. Când asemenea contracte de încredere sunt încălcate în mod flagrant, ceva este foarte strâmb şi este subminată buna funcţionare a economiei libere, este corodată însăşi democraţia, sunt corodate bazele sociale ale democraţiei. Democraţia nu este dată de la Dumnezeu, democraţia trebuie îngrijită, aşa cum economia liberă trebuie îngrijită, ceea ce înseamnă să ai şi regelmentări, şi reguli.

    Revenind la întrebarea dumneavoastră, UE are defecte de design. Important este ca acum să repare acest design pentru a viabiliza uniunea monetară, UE, pentru a opri forţele centrifuge cu o flexibilizare a unor pieţe, cu a face piaţa unică sa funcţioneze mai bine. Este un efort migălos. E foarte dificil, pentru că avem foarte multe variabile şi nu avem răspunsuri la toate întrebările, iar această operaţiune pe cord viu, ai spune, se desfăşoară într-o perioadă istorică în care Europa a fost prinsă pe picior greşit, în sensul că Vestul îşi vede erodată supremaţia economicţ tehnologică în spaţiul global. Una era să faci o asemenea operaţiune acum 20-30 de ani sau imediat după căderea zidului Berlinului, alta e s-o faci astăzi, când nu mai ai suflu. Asta s-a vazut cu mulţi ani înainte de izbucnirea crizei financiare, agenda Lisabona era acest prix de conscience al unei erodări a competitivităţii. Şi nici nu poţi miza numai pe Germania. Dacă Germania e stelară în performanţă şi mai mult de jumătate din zona euro se prabuşeşte, ce faci? Aceasta nu mai este uniune. O asemenea situaţie conduce de fapt la plecarea Germaniei din zona euro sau din uniune, sau la plecarea celorlalţi din zona euro. Şi cu asta s-a terminat cu Uniunea Europeana.

    România trebuie să-şi pună asemenea întrebări, trebuie să înţeleagă ce nu funcţioneaza astăzi, trebuie să aibă puncte de vedere în Consiliul European, trebuie să înţeleagă că semnarea acestui tratat nu-i rezolvă decalajele de competitivitate şi trebuie să facă acasă ceea ce trebuie să fac orice ţară, fie că e aproape de Europa sau nu. Problemele noastre de acasă nu sunt legate neapărat de faptul că noi suntem în geografia Europei, că suntem în Europa.

    Ultima actualizare: 13/03/2012  |Începutul paginii