Cale de navigare

Cum îi “stoarce” UE de bani pe cetăţenii europeni. 13 mituri despre bugetul comunitar (partea I; miturile 1 – 6)

11/09/2012 12:24:18

Bugetul Uniunii Europene e colosal, banii sunt cheltuiţi pentru o administraţie stufoasă şi prea puţin din taxele plătie de europeni  vine înapoi, la oameni. Am sintetizat într-o frază o părere răspândită de-a lungul şi de-a latul Uniunii Europene. Atunci când destul de multă lume gândeşte aşa, desi realitatea este alta, indică faptul că experţii în comunicare ai UE au un cartof fierbinte în mâini, mai ales în vreme de criză, când pentru fiecare eurocent cheltuit se pot isca dezbateri nenumărate.

    Dincolo de limbajul oficial al documentelor UE, circulă sute de mituri, legende şi zvonuri despre Uniunea Europeană: de la imunitatea în faţa legii a oficialilor europeni (exemplul cărămizii: copilul unui funcţionar UE nu păţeşte nimic dacă aruncă în fereastra unui vecin cu o cărămidă), la pericolele pentru sănătate cauzate de moneda Euro (mărunţişul din buzunare poate cauza boli de piele sau impotenţă), problema prăjiturilor de casă (reglementările UE merg până într-acolo încât până şi prăjiturile făcute acasă trebuie însoţite de etichete care să arate toate ingredientele folosite), sau a cardurilor de sănătate (adevărate instrumente prin care suntem controlaţi, verificaţi, spionaţi), interzicerea iaurtului britanic ori obligativitatea de a oferi fiecărui animal din fermele de creştere a porcilor câte o jucărie, pentru a-i asigura condiţiile unei vieţi mai fericite. (Găsiţi aici o listă a miturilor şi zvonurilor care au circulat de-a lungul vremii)

    Miturile despre fondurile comunitare par cele mai serioase, fiindcă sunt însoţite de cifre, care oferă un spor de credibilitate. Comisia Europeană a publicat o listă care conţine 13 dintre cele mai răspândite mituri despre banii  europeni şi explicaţiile necesare.

    Ne propunem să le prezentăm (și să le demontăm, cu argumente), în acest articol și în articolul următor.

    1 « Bugetul UE este enorm! »

    În realitate, bugetul UE a fost, în anul 2011, de aproximativ  140 miliarde de euro, o sumă mică în comparaţie cu totalul bugetelor naţionale ale celor 27 de state membre, care se ridică la peste 6.300 miliarde de euro (de peste 50 de ori mai mult decât bugetul UE). O altă comparaţie:  bugetul UE e mai mic decât al unei ţări mijlocii din UE, cum ar fi Austria, Belgia sau România. Altfel spus, fiecare cetăţean al Uniunii Europene a plătit, în medie, 67 de cenţi/zi pentru a finanţa bugetul UE. Pentru un vest-european, această sumă înseamnă jumătate din preţul unei ceşti cu cafea; pentru un român – două franzele. O altă comparaţie: bugetul UE reprezintă aproximativ 1% din Produsul Intern Brut al tuturor celor 27 state ale Uniunii, în timp ce în Statele Membre bugetele anuale reprezintă aproape jumătate din PIB. Şi încă un detaliu important: bugetul UE este întotdeauna echilibrat, cu alte cuvinte niciun euro nu este cheltuit pe datorie.

    2 « Bugetul UE este în continuă creştere - în timp ce guvernele naţionale îşi reduc cheltuielile »

    În realitate, bugetele naţionale înregistrează cea mai mare creştere. Iată ce spun statisticile:

    • În perioada 2000 - 2010, bugetele naţionale ale statelor membre au crescut cu 62%, în timp ce creşterea bugetului UE a fost de doar 37%.
    • În anul 2011, bugetele naţionale din 23 de State Membre au fost în creştere.
    • În 2012, 24 dintre bugetele naţionale ale țărilor din Uniune sunt mai mari decât în anul precedent, potrivit celor mai recente estimări.

    3 « Bugetul UE e irosit în cea mai mare parte pe cheltuieli administrative »

    În realitate, cheltuielile administrative ale Uniunii Europene se ridică la mai puţin de 6% din bugetul total al UE, salariile reprezentând aproximativ jumătate din cheltuielile administrative. În schimb, circa 94% din bugetul european merge la cetăţeni, regiuni, oraşe, fermieri şi firme, fiindcă bugetul UE se concentrează pe încurajarea creşterii economice şi a locurilor de muncă, pe lupta împotriva schimbărilor climatice sau cea împotriva criminalităţii transfrontaliere, pentru a numi doar câteva dintre problemele care ne afectează pe toţi. Implicarea în rezolvarea acestor provocări înseamnă, de fapt, impulsuri date prosperităţii. Exemplele de direcţii strategice sprijinite cu fonduri comunitare pot continua: interconectarea mai bună prin intermediul energiei, transporturilor şi infrastructurii IT, sprijinirea regiunilor mai puţin dezvoltate în eforturile de avea creştere economică și de a crea noi locuri de muncă, asigurarea securității alimentare sau eforturile comune pentru dezvoltarea unor domenii-cheie, cum ar fi cercetarea. O altă preocupare a Uniunii, reflectată în alocări bugetare semnificative, este aceea de a ajuta persoanele din cele mai sărace ţări ale lumii.

    Cât despre cheltuielile cu salariile funcţionarilor UE, acestea sunt plătite unor experti care gestionează politici valoroase ale UE, care au un impact pozitiv direct asupra cetăţenilor. Iată câteva dintre realizarile acestora - cu beneficii imediate pentru cetateni: tarifele de roaming mai ieftine, liberalizarea traficului aerian, drepturile pasagerilor. La fel de utile au fost deciziile Comisiei  în cazurile de antitrust şi de cartel, când consumatorii fusesera inselaţi cu milioane de euro prin preţuri umflate ilegal. În 2010, beneficiul estimat pentru clienţii, rezultat din deciziile Comisiei în cazurile de cartel, au fost de peste 7,2 miliarde de euro.

    Tot personalul Comisiei e responsabil si de negocierea acordurilor comerciale, ceea ce contribuie la scăderea preţurilor la bunurile de consum şi la oferirea unei game mai largi de produse accesibile. Specialiştii plătiţi din fondurile comunitare sunt implicaţi în alcătuirea strategiilor şi politicilor economice de ieşire din criza economică şi financiară. Oricum, costurile administrative au fost stabile pentru o lungă perioadă de timp, iar în ultimii cinci ani au fost făcute eforturi serioase pentru a le menţine scăzute. Iar politica de personal a Comisiei este clară: creştere zero. Altfel spus, personalul existent este redistribuit, primeşte noi competenţe şi atribuţii, adaptate situaţiei concrete severe pe care o traversăm. De asemenea, Comisia a decis să îngheţe cheltuielile administrative în 2012.

    E de menţionat la acest capitol încă un detaliu semnificativ: în urmă cu şapte ani, Comisia Europeană a întreprins o reformă majoră a administraţiei sale. Aceasta a rezultat in salarii mai mici de recrutare, crearea unei categorii de contract (tip agent), cu salarii mai mici, creşterea vârstei de pensionare, pensii mai mici pentru funcţionarii UE şi contribuţii mai mari la fondurile de pensii. Această reformă a adus deja economii de 3 miliarde de euro şi este de aşteptat să genereze economii de alte 5 miliarde de euro până în anul 2020.

    4 « Bugetul UE este fraudat copios »

    Este adevărat că, în anumite domenii politice, Curtea de Conturi, care verifică modul în care sunt cheltuiţi banii europeni, are în continuare o problemă cu verificarea facturilor comunitare. În domeniul politicii de coeziune, de exemplu, rata de eroare este încă puţin peste 5%, ceea ce reprezintă, totuşi, o reducere considerabilă de la nivelurile anterioare. Curtea estimează că rata de eroare se situează undeva între 2% şi 5%, în funcţie de domeniu, pragul rezonabil stabilit de Curte fiind de 2%.

    Totuşi, o rată a erorii de 2-5% nu este mare. Privind jumătatea plină a paharului, înseamnă că cel puţin 95% din plăţi sunt corecte! În plus, e de reţinut că erorile nu înseamnă fraudă. În realitate, suspiciunile de fraudă afectează doar o parte foarte mică a bugetului, respectiv 0,2% din bugetul UE.

    5 « Bugetul UE este decis nedemocratic, de eurocrati »

    În realitate, bugetul UE este decis de politicieni aleşi, în Parlamentul European şi în Consiliu, unde sunt reprezentate toate Statele Membre. Comisia doar propune bugetul, respectând plafoanele stabilite pentru anumite perioade de timp (în prezent, 2007-2013) de către aceşti politicieni aleşi. Practic, Comisia propune un cadru financiar multianual, care e apoi negociat şi adoptat în conformitate cu proceduri transparente şi democratice, cu respectarea deplină a suveranităţii naţionale şi a drepturilor democratice. Decizia privind reglementarea care defineşte noul cadru financiar multianual (MFF), care va demara din 2014, este luată în unanimitate de către Consiliul European, după aprobarea prin vot majoritar a Parlamentului European. În ceea ce priveşte resursele proprii, care finanţează bugetul, Consiliul trebuie să ia o decizie în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Această decizie intră în vigoare numai în momentul în care a fost aprobată de toate Statele Membre, în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.

    Pentru bugetul anual al UE, procesul decizional urmează, de asemenea, proceduri stricte democratice similare cu cele din majoritatea guvernelor naţionale. Propunerea iniţială pentru bugetul anual provine de la Comisie. Bugetul este examinat şi aprobat de către Consiliu şi Parlamentul European. Acordul final este atins, de obicei, în luna decembrie a fiecărui an, pentru anul următor.

    Mai mult, fiecare cetăţean poate urmări procesul de negociere a bugetului UE. Documentele sunt publicate pe site-urile Comisiei, iar discuţii detaliate din comisiile Parlamentului European pot fi vizionate online.

    6. « UE costa prea mult »

    Demontarea acestui mit se face foarte simplu, prin raportarea la cantitatea de timp de pe parcursul anului în care oamenii trebuie să lucreze pentru a-şi plăti taxele şi impozitele; pentru a-şi plăti contribuţia la fondurile comunitare, cetăţenii UE trebuie să lucreze doar în primele patru zile din an.

    Saptamana viitoare, vom analiza impreuna alte 7 mituri.

    - Va urma -

     

    Ultima actualizare: 11/09/2012  |Începutul paginii