Cale de navigare

Procesul de extindere a Uniunii Europene

07/04/2011 12:00:38

Uniunea Europeană are 27 de state membre și o populație de aproximativ jumătate de miliard de locuitori, devenind un jucător-cheie la nivel global. Acest lucru a fost posibil datorită politicii de extindere a Uniunii, o politică bine structurată care a permis și permite relații mai strânse cu statele care nu fac parte din UE, dar se bucură de perspectiva de a deveni membri în viitor. Prin intermediul unui mix de instrumente politice, financiare și tehnice, politica de extindere a condus la transformarea țărilor est-europene, determinând unificarea continentului Europa și extinderea pieței unice.

    Procesul de extindere

    Procesul de extindere a început în anul 1951 când şase ţări – Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos – au întemeiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, ulterior, în 1957, punând bazele Comunități Economice Europene şi Comunității Europene a Energiei Atomice.

    Au urmat cinci valuri de extindere succesive: în 1973 – Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit; în 1981 – Grecia; în 1986 – Spania şi Portugalia; în 1995 – Austria, Finlanda şi Suedia. În 2004 a urmat o extindere istorică, e adevărată reunificare a Europei, când zece state au întregit Uniunea Europeană: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia. 1 ianuarie 2007 este momentul în care România, alături de Bulgaria, devin cele mai noi state membre ale Uniunii.

    Procesul de extindere implică toate instituțiile majore ale UE: Comisia Europeană, Consiliul și Parlamentul European. Deciziile privind cadrul de extindere depind de unanimitatea în Consiliu și de acordul Parlamentului European, acordat cu majoritatea absolută a voturilor.

    Reunite în cadrul Consiliului European, guvernele statelor membre ale UE au convenit ca perspectiva aderării la UE să existe şi pentru ţările din Europa de sud-est – Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Kosovo şi Turcia, precum şi pentru Islanda, stat care face parte din Spaţiul Economic European (SEE). Aderarea va fi posibilă numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile necesare, aşa cum au fost ele definite la reuniunea la nivel înalt de la Copenhaga, în iunie 1993.

    Criterii de aderare

    Orice stat european poate, teoretic, să aplice pentru aderarea la UE. Punctul de start îl reprezintă depunerea cererii de aderare care va fi transmisă Consiliului European. Comisia Europeană va transmite o opinie oficială privind ţara solicitantă, iar Consiliul va decide dacă acceptă sau nu candidatura. Odată ce Consiliul decide în unanimitate asupra unui mandat de negociere, pot fi oficial deschise negocierile între ţara candidată şi toate statele membre. Acest lucru nu se întâmplă, însă, în mod automat, țara solicitantă trebuind să îndeplinească o serie de criterii înainte ca negocierile să demareze.

    Aşa-zisele „criterii de la Copenhaga” au fost stabilite în decembrie 1993 de Consiliul European de la Copenhaga, acestea impunând unui stat candidat să aibă:

    • Instituții care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile omului, respectarea și protecția minorităților;
    • O economie de piață funcțională,
    • Capacitatea de a-și asuma obligațiile de stat membru și de a adera la obiectivele uniunii politice, economice și monetare.

    În 1995, Consiliul European de la Madrid a adus clarificări suplimentare – o ţară candidată trebuie, totodată, să fie capabilă să pună în practică regulile şi procedurile comunitare. Aderarea presupune, de asemenea, ca ţara candidată să dispună de condiţiile necesare pentru integrarea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative.

    Aderarea României la UE

    Negocierile de aderare cu România au început încă de pe 15 februarie 2000, după decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999. La summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină obiectivul României de a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2007.

    România a încheiat negocierile de aderare pe 17 decembrie 2004, în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles.Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg, urmând ca România și Bulgaria să adere la 1 ianuarie 2007, cu excepția cazului în care ar fi fost raportate încălcări grave ale acordurilor stabilite, caz în care aderarea ar fi fost amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008.

    Țările candidate la Uniunea Europeană

    Croaţia, Islanda, Muntenegru, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia sunt ţări candidate la UE. Negocierile de aderare cu Muntenegru şi cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei nu au demarat încă. Ţările candidate trebuie să demonstreze că vor fi capabile să-şi asume în întregime rolul de membri ai Uniunii – pentru aceasta trebuie să obţină sprijinul cetăţenilor şi să respecte standardele şi normele europene stricte de ordin politic, juridic şi tehnic.

    Croația – János Martonyi, Ministrul de Externe al Ungariei, țara care deține președinția Uniunii Europene până în iunie 2011, a precizat în cadrul întâlnirii plenare din Strasbourg (16 februarie) că, de când au început negocierile Croației pentru aderarea la UE, au fost finalizate temporar 28 din cele 35 de capitole ale negocierii. Consiliul European așteaptă rezultate convingătoare din partea Croației mai ales în zona de justiție și drepturi fundamentale, pe de o parte, și politică concurențială, pe de altă parte.

    Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei – Ca urmare a reformelor considerabile din 2009, s-au înregistrat noi progrese din partea acestei țări în ceea ce privește reforma Parlamentului, a poliției, a sistemului judiciar, a administrației publice și a protecției minorităților. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei trebuie să continue să înregistreze progrese referitor la dialogul dintre actorii politici, la reforma sistemului judiciar și a administrației publice, la combaterea corupției, la libertatea de exprimare și la îmbunătățirea mediului de afaceri.

    Turcia – trebuie să își intensifice eforturile de rezolvare a problemelor bilaterale nesoluționate cu vecinii săi, inclusiv a disputelor privind frontierele. Turcia și-a continuat procesul de reformă politică. Și-a modificat Constituția, introducând reforme esențiale ale sistemului său politic și juridic, care abordează o serie de priorități în domeniul juridic și al drepturilor fundamentale. Reformele limitează competența instanțelor militare, restructurează Curtea Constituțională, extind componența Consiliului Suprem al Magistraturii și a Ministerului Public, care devin astfel mai reprezentative pentru întregul sistem judiciar, extind drepturile sindicatelor în sectorul public, oferă baza pentru adoptarea de măsuri speciale de protejare a drepturilor femeilor și ale copiilor, garantează protecția datelor cu caracter personal.

    Islanda – Negocierile pentru aderarea Islandei la Uniune au fost deschise în iulie 2010. Au fost înregistrate progrese satisfăcătoare în ceea ce privește continuarea îmbunătățirii cadrului juridic privind conflictele de interese și finanțarea partidelor politice. Au fost modificate normele privind numirea judecătorilor, în vederea unei mai mari consolidări a independenței sistemului judiciar. S-au înregistrat progrese în ceea ce privește consolidarea finanțelor publice și redresarea sistemului financiar. Programul FMI își urmează cursul stabilit. Cu toate acestea,persistă incertitudini și provocări de natură economică.

    Țările potențial candidate

    Celelalte ţări din Balcanii de Vest – Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Kosovo, conform Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite – au primit promisiuni cu privire la perspectiva de a deveni state membre ale UE, de îndată ce vor fi pregătite. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de potenţiali candidaţi.

    Bosnia și Herțegovina – a făcut progrese limitate în ceea ce privește reformele-cheie. Nu au fost eliminate incompatibilitățile dintre Constituția acestei țări și Convenția europeană a drepturilor omului, în ciuda hotărârii în acest sens a Curții Europene a Drepturilor Omului.

    Serbia – a continuat punerea în aplicare a agendei sale de reformă politică. Au fost obținute unele rezultate pozitive în ceea ce privește combaterea criminalității organizate. Sunt necesare eforturi suplimentare privind reforma sistemului judiciar și a administrației publice, precum și în ceea ce privește combaterea criminalității organizate și a corupției. Serbia a făcut pași importanți în ceea ce privește reconcilierea în regiune, în special cu Croația și cu Bosnia și Herțegovina.

    Kosovo – Guvernul acestui stat și-a îmbunătățit capacitatea de a pune în aplicare agenda europeană și politica de reformă. Cu toate acestea, rămân provocări importante în ceea ce privește reforma administrației publice, statul de drept și sistemul judiciar. Trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a combate corupția, criminalitatea organizată și spălarea banilor. Dialogul și reconcilierea dintre comunități, precum și protecția și integrarea minorităților, în special a sârbilor kosovari, continuă să fie domenii care încă ridică semne de întrebare.

    Contextul actual, încă afectat de criza economică, presupune eforturi semnificative atât din partea statelor candidate și potențial candidate, cât și din partea UE. Țările candidate trebuie să fie mai riguroase în a demonstra că vor fi capabile să-şi asume în întregime rolul de membri ai Uniunii, iar Uniunea, la rândul ei, pe lângă dialog și supraveghere, trebuie să sprijine activ eforturile de redresare economică, stabilizare macroeconomică și consolidare fiscală ale țărilor implicate în procesul de aderare.

    Ultima actualizare: 02/11/2011  |Începutul paginii