Cale de navigare

Leonard Orban, fost comisar european: “Industria auto este o zonă de maximă sensibilitate pentru România în negocierile privind Parteneriatul Comercial Transatlantic”

04/09/2013 14:00:00

Care vor fi avantajele României după finalizarea Parteneriatului comercial şi investiţional transatlantic dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană?

Leonard Orban: Vorbim de un acord care, dacă va fi încheiat, va fi benefic nu doar pentru relaţiile comerciale dintre UE şi SUA, ci pentru întregul comerţ mondial. Dacă e benefic pentru întregul comerţ mondial, în mod cert va fi benefic şi pentru România. Negocierile sunt complicate şi inclusiv punctele de interes pentru partea română vor fi dezbătute în detaliu. Zone de maximă sensibilitate pentru partea românească ar fi industria constructoare de maşini, zona energetică, în general zona de investiţii. Dar nu vorbim de câştiguri imediate, ci câştiguri în special pe termen mediu şi lung. Cel mai important câştig ar putea veni pe zona investiţiilor, aşa cum spune şi numele acestui acord care nu e doar de comerţ ci şi de investiţii. Prin eliminarea diferitelor bariere, tarifare şi non-tarifare, prin armonizarea legislaţiilor celor două entităţi, se va crea un cadru favorabil prin care să crească investiţiile americane în Uniunea Europeană şi cele europene în Statele Unite. Deci, practic, să avem mai multe investiţii americane în România şi să avem mai multe investiţii româneşti în Statele Unite.

    Există un studiu independent, comandat de Comisia Europeană, care menţionează că fiecare gospodărie europeană ar câştiga 545 Euro pe an datorită scăderii preţurilor în urma perfectării acestor negocieri.

    Leonard Orban: Nu doar datorită scăderii preţurilor, ci prin toate măsurile care sunt prevăzute a fi atinse prin acest acord. În prezent, una dintre problemele cele mai serioase ţine de achiziţiile publice şi regulile parţial diferite între UE şi SUA. Printr-un proces de consultare înainte de a adopta o legislaţie pe zone atât de importante, în mod cert se vor crea avantaje semnificative: de exemplu companiilor europene care vor dori să participe la achiziţii publice în SUA. Sigur, cifrele sunt discutabile. Am văzut nenumărate studii făcute de diferite state membre UE sau de partea americană, dar aceste câştiguri ar putea fi obţinute prin setul complet de măsuri care ar putea fi luate.

    Cum funcţionează mai exact bucătăria acestor negocieri? Unde sunt implicaţi liderii politici de la nivel naţional, unde sunt implicaţi liderii europeni?

    Leonard Orban: E un punct extrem de sensibil. Domeniul de comerţ şi investiţii e un domeniu de competenţă exclusivă pentru Uniunea Europeană. Asta înseamnă că negocierea se poartă de partea europeană de către Comisia Europeană. Negocierea are ca punct de plecare un mandat, care îi este acordat Comisiei pentru a derula această negociere. Nu vă ascund că au mai fost alte acorduri negociate de Comisia Europeană unde au existat acuze de lipsă de transparenţă, de negocieri secrete. Oricum, trebuie să fie foarte clar că negocierile au şi o parte mai puţin publică pentru că punctele de vedere evoluează. E foarte dificil să informezi permanent, la fiecare moment, unde ai ajuns cu negocierea. Negocierea este dusă de către Comisia Europeană şi partenerii din Statele Unite şi, periodic, coordonatorul desemnat pentru aceste negocieri, comisarul pentru Comerţ, informează atât colegiul Comisiei, cât şi instituţiile europene şi statele membre.

    Credeţi că aceste negocieri vor fi influenţate de procesele electorale din următoarea perioadă, cum ar fi alegerile din Germania sau chiar alegerile europarlamentare?

    Leonard Orban: Categoric da, dar mecanismul de influenţare e mai subtil. Miza acestor negocieri este atât de importantă încât se va putea ajunge la un acord doar pe baza unor decizii luate la cel mai înalt nivel. E foarte clar că evoluţiile interne, unele electorale, din anumite state membre UE dar şi din Statele Unite, vor juca un rol în derularea acestor negocieri şi în acordul la care se va ajunge. Am văzut chiar în formularea mandatului UE în aceste negocieri cât de importantă a fost, de exemplu, chestiunea audiovizualului şi a exceptării sectorului din domeniul acestor negocieri. Nu a fost o componentă tehnică, ci a îmbrăcat de multe ori o dimensiune politică extrem de ridicată. Aşa se va întâmpla. Sunt subiecte atât de sensibile din punct de vedere politic încât, fără nicio îndoială, va fi nevoie de decizia la cel mai înalt nivel astfel încât să se depăşească anumite greutăţi. Nu mă aştept însă la o chestiune de gen ACTA. Ştim foarte bine ce s-a întâmplat atunci când cei de la Comisia Europeană au negociat un acord, după părerea mea pozitiv, dar care nu a fost clar explicat, nu a fost prezentat din timp şi statele membre nu au fost suficient de bine informate şi s-a ajuns la blocarea acordului. Comisia Europeană are ştiinţa să înveţe din astfel de experienţe şi, în mod cert, astfel de lucruri nu se vor repeta.

    Care sunt subiectele foarte delicate din aceste negocieri?

    Leonard Orban: Vor fi foarte multe. Să ne gândim la barierele tarifare: ele se ridică la 4%, dar există, pe anumite zone, posibilităţi ca prin scădere să se stimuleze foarte mult comerţul între cele două entităţi. Barierele ne-tarifare se situează însă între 10 şi 20%. Aici lucrurile vor fi mult mai complicate. Din punctul de vedere al UE agricultura categoric e un domeniu foarte sensibil. Industria auto şi energia am mai spus-o. Vorbim de o negociere în care aproape fiecare zonă va prezenta dificultăţi. Într-o asemenea negociere amplă se va merge în identificarea domeniilor unde se va putea avansa foarte repede şi zonele unde negocierea va fi derulată până la finalul procesului şi unde deciziile vor fi luate la cel mai înalt nivel. Am şi văzut după prima rundă de negocieri, din iulie de la Washington, că au fost identificate aproximativ 20 de domenii unde se va merge în sensul pe care l-am precizat. Nu va fi deloc simplu nici în zona birocraţiei, a reglementărilor legislative. Atât în UE, cât şi în SUA, există anumite practici uzitate în prezent şi nu va fi simplu să le modifici şi să le faci compatibile. Acesta este unul dintre obiectivele acestui acord: nu doar să avem o legislaţie pusă în acord, ci să existe o compatibilitate în acţiune, în implementarea acestei legislaţii, şi asta nu va fi deloc simplu. Negocierea va dura o perioadă lungă de timp pentru că miza este uriaşă.

    Am putea specula că, în domeniul organismelor modificate genetic (OMG), interesele României vor fi promovate prin prezenţa domnului Dacian Cioloş în funcţia de comisar european pentru Agricultură?

    Leonard Orban: În primul rând domnul Cioloş nu reprezintă România acolo, ci interesul general. E un lucru care se înţelege greu în România şi eu am fost extrem de criticat când am spus asta. Chiar dacă provii dintr-un stat membru, ca şi comisar aperi interesele generale ale Uniunii, şi în acest context aperi şi interesele ţării din care faci parte. În al doilea rând: există vreo poziţie oficială, unică, finală, în România în ceea ce priveşte organismele modificate genetic? Cel puţin cât am fost ministru, punctele de vedere erau diferite: Ministerul Agriculturii era dornic să introducă OMG, în timp ce la Ministerul Mediului exista o anumită reticenţă. La fel se întâmplă şi la nivelul Uniunii Europene. În ciuda multiplelor încercări, soluţia pe OMG este că fiecare stat decide dacă le permite sau nu accesul.  

    Interviu realizat de Vlad Mixich, jurnalist.

    Ultima actualizare: 14/01/2014  |Începutul paginii