Comisia Europeană
Reprezentanţa Comisiei Europene în România

Ce înseamnă biodiversitatea? Cu ce suntem noi oamenii legaţi de natură?

Rezultatele studiului Eurobarometru“Atitudini faţă de biodiversitate”

În Europa, una din şase specii de mamifere sunt pe cale de dispariţie. Şi, atunci când o specie dispare, poate crea un efect devastator asupra altora, într-un  efect fatal de domino. Pierderea biodiversităţii poate avea un efect catastrofal asupra prosperităţii noastre economice, asupra agriculturii şi asupra altor aspecte ale vieţii noastre pe care probabil nu le-am luat în considerare niciodată. Cu toate acestea, foarte puţini oameni se angajează să păstreze biodiversitatea. Provocarea este uriaşă, iar soluţia va deveni realitate numai cu sprijinul guvernelor locale şi a cetăţenilor. Nu trebuie să uităm că fiecare dintre noi este parte din acest joc de domino...

Natura ne oferă aer curat, apă potabilă, alimente, materiale şi medicamente. Ea ne ajută la reglarea climei şi ne protejează de catastrofe. Avem tendinţa să luăm aceste servicii ca pe ceva ce ni se cuvine, dar nu este aşa. În aceeaşi măsură în care o creştere cu 2 grade a temperaturii globale peste nivelul pre-industrial duce la schimbări catastrofale, la fel pierderea biodiversităţii dincolo de anumite limite, ar putea avea consecinţe profunde pentru funcţionarea planetei. În ultimii 50 de ani, 60% dintre serviciile ecosistemice ale pământului au fost degradate şi, dacă amprenta ecologică globală continuă să crească, este posibil ca situaţia să se înrăutăţească. Oamenii de ştiinţă sunt aproape siguri că principalul vinovat de această pierdere este factorul uman şi, în condiţiile date, am devenit conştienţi că o pierdere mai mare va implica un cost ridicat[1]. În timp ce limitele sunt încă în curs de definire, este clar că rata actuală de diminuare a biodiversităţii pune în pericol viitorul nostru. În acelaşi timp, oamenii au devenit conştienţi că investiţiile în restaurarea biodiversităţii şi a ecosistemelor pot constitui mijloace eficiente pentru a ne adapta la schimbările climatice şi la alte provocări ce pot apărea, precum securitatea alimentară. Comisia Europeană doreşte ca cetăţenii să participe la soluţionarea acestor probleme.

Studiile arată că responsabilizarea publicului şi acţiunile individuale pot fi principalele instrumente pentru a diminua pierderea biodiversităţii. Cu toate acestea, conform rezultatelor studiului Eurobarometru, “Atitudini faţă de biodiversitate”, europenii nu se simt bine informaţi cu privire la biodiversitate. În cadrul studiului, numai 38% dintre europeni au declarat că ştiu ce înseamnă biodiversitatea, în timp ce 28% dintre aceştia au auzit de biodiversitate, dar nu îi cunosc semnificaţia. În ciuda faptului că marea majoritate consideră că pierderea biodiversităţii este o problemă serioasă, aceştia sunt de părere că, personal, nu vor fi afectaţi de acest declin; doar 17% dintre respondenţi au afirmat că sunt deja afectaţi de această problemă. La întrebarea despre cele mai mari ameninţări pentru biodiversitate, doar 26% dintre respondenţi au menţionat dezastrele provocate de om, în timp ce 28% dintre aceştia au afirmat că nu se implică pentru a proteja biodiversitatea, deoarece nu ştiu ce trebuie făcut pentru a opri pierderea acesteia. La întrebarea referitoare la măsurile pe care Uniunea Europeană trebuie să le considere ca fiind prioritare pentru a proteja biodiversitatea, 22% dintre respondenţi au indicat faptul că preocupările ar trebui să se concentreze pe a oferi cetăţenilor o mai bună informare cu privire la importanţa biodiversităţii. Campania iniţiată de Comisia Europeană va sprijini acest obiectiv prin creşterea responsabilizării faţă de biodiversitate şi prin stimularea la discuţii despre soluţiile la problema biodiversităţii.

Noua viziune şi obiectivul UE privind biodiversitatea: stoparea pierderilor şi restaurarea ecosistemelor[1]

În data de 26 martie 2010, Consiliul European a subliniat nevoia urgentă de a inversa tendinţele continue de diminuare a biodiversităţii şi degradare a ecosistemului, şi s-a angajat cu cea mai mare responsabilitate să susţină strategia pe termen lung în privinţa biodiversităţii, prevăzută pentru anul 2050, şi a obiectivului pentru anul 2020 stabilit în concluziile Consiliului de Mediu în data de 15 martie 2010. Prin aceasta, se reînnoieşte şi subliniază în acelaşi timp angajamentul UE de a opri pierderea biodiversităţii şi eroziunea continuă a serviciilor vitale pe care natura ni le oferă gratis.

Strategia este ca până în anul 2050, biodiversitatea şi serviciile ecosistemice furnizate – capitalul său natural – să fie protejate, evaluate şi restaurate în mod corespunzător pentru valoarea intrinsecă a biodiversităţii, precum şi pentru contribuţia lor esenţială la bunăstarea oamenilor şi a prosperităţii economice. În felul acesta, schimbările catastrofale cauzate de pierderea biodiversităţii sunt evitate.

Pentru anul 2020, obiectivul urmărit de Miniştrii de Mediu ai UE este de a stopa pierderea biodiversităţii şi degradarea serviciilor ecosistemice în cadrul UE, precum şi restaurarea acestora în măsura în care acest lucru este posibil.  În acelaşi timp, se urmăreşte intensificarea contribuţiei din partea UE pentru a evita pierderea biodiversităţii la nivel mondial.

De asemenea, este nevoie de restaurarea ecosistemelor şi conştientizarea faptului că este în interesul Europei să contribuie la protejarea biodiversităţii la nivel mondial. Deşi tardiv,începem să înţelegem costul ridicat ce va fi impus de pierderile următoare. Totodată, este ştiut faptul că investiţiile în biodiversitate şi în restaurarea ecosistemelor pot constitui mijloace rentabile de adaptare la schimbările climatice şi prin care ne putem pregăti pentru a face faţă provocărilor tot mai mari, precum securitatea alimentară.                                                                                 

În scopul construirii strategiei UE asupra biodiversităţii, vor urma consultări detaliate cu statele membre, instituţiile europene şi alte părţi interesate. Pentru eficienţa politicii UE de mediu, cele mai importante acţiuni sunt implementarea legislaţiei UE privind natura, în special reţeaua de zone protejate NATURA 2000, fiind imperativ ca aceste acţiuni să constituie un pilon central al politicii privind biodiversitatea de după 2010.

[1] Un ecosistem este o zonă a mediului natural în care factorii fizici “fără viaţă” ai mediului, cum ar fi pietrele şi solul, funcţionează împreună cu alte organisme vii interdependente, precum plantele şi animalele, în cadrul aceluiaşi habitat.