Cale de navigare

Termenul limită pentru două consultări publice lansate de Comisia Europeană privind accesul la reţelele de telecomunicaţii

28/11/2011 00:00:00

Comisia Europeană a lansat două consultări publice privind accesul operatorilor alternativi la reţelele de telefonie fixă şi la reţelele în bandă largă ale operatorilor recunoscuţi. Consultările fac parte din eforturile Comisiei de a stimula piaţa internă a serviciilor de telecomunicaţii, prin asigurarea unor abordări consecvente şi coerente ale activităţii de reglementare a reţelelor de telefonie şi a reţelelor în bandă largă din toate statele membre.

    Prima consultare se referă la accesul nediscriminatoriu pentru operatorii alternativi la infrastructura şi serviciile operatorilor de telecomunicaţii dominanţi. Cea de-a doua se referă la modul în care autorităţile naţionale de reglementare calculează preţurile pe care operatorii trebuie să le plătească pentru accesul cu ridicata (măsurile corective de tarifare în funcţie de costuri). Rezultatele vor ajuta Comisia să elaboreze recomandări pentru o aplicare consecventă, favorabilă investiţiilor, a măsurilor corective de nediscriminare şi de control al preţurilor.

    Neelie Kroes, vicepreşedinta Comisei Europene responsabilă cu Agenda digitală, a afirmat: „avem nevoie de consecvenţa reglementărilor din toate statele membre pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile pe întreg teritoriul UE, astfel încât concurenţa şi investiţiile să înflorească. Astfel vom da asigurări pieţelor că investiţiile în reţelele de fibră optică sunt sigure şi profitabile”.

    Consecvenţa cadrelor de reglementare este esenţială pentru a garanta că operatorii de telecomunicaţii se bucură de previzibilitate şi de reglementări clare, în special ţinând cont de investiţiile pe scară largă necesare pentru instalarea reţelelor ultrarapide de fibră optică în bandă largă (a se vedea MEMO/10/424). Aceste reţele „de nouă generaţie” sunt esenţiale pentru îndeplinirea obiectivului Agendei digitale pentru Europa de a asigura accesul fiecărui cetăţean european la reţele rapide şi ultrarapide în bandă largă până în 2020 (a se vedea IP/10/581, MEMO/10/199 şi MEMO/10/200). Consecvenţa îi ajută, de asemenea, pe operatorii de telecomunicaţii să fie activi în mai multe state membre. Consultarea privind tarifarea cu ridicata analizează în special modul în care relaţia dintre tarifele de acces la reţelele pe bază de cupru, respectiv de fibră optică, poate afecta stimulentele pentru investiţiile în noi reţele pe bază de fibră optică.

    Comisia examinează aceste aspecte deoarece autorităţile naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor aplică în prezent abordări diferite atunci când aleg modul în care reglementează aceste domenii.

    Atunci când va fi aplicată de autorităţile naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, orientarea Comisiei va asigura faptul că operatorii pot achiziţiona produse de acces la reţelele în bandă largă, cum ar fi accesul necondiţionat la buclele locale sau de tip „bitstream”, în mod similar pe întreg teritoriul UE. Acest lucru le va permite operatorilor, în ultimă instanţă, să le ofere consumatorilor propriile servicii competitive de vânzare cu amănuntul, în condiţii echivalente.

    Ambele consultări sunt deschise tuturor operatorilor de telecomunicaţii, organizaţiilor consumatorilor, autorităţilor naţionale de reglementare, statelor membre şi altor părţi interesate, până la 28 noiembrie 2011.

    Context

    În temeiul normelor UE privind telecomunicaţiile, autorităţile naţionale de reglementare pot solicita operatorilor dominanţi să nu îi discrimineze pe concurenţii lor în favoarea propriilor lor societăţi de vânzare cu amănuntul, împiedicându-i în acest fel să abuzeze de poziţia dominantă pe care o deţin pe piaţă. În ultimii opt ani, Comisia a evaluat propunerile autorităţilor naţionale de reglementare privind operatorii dominanţi în cadrul procedurii de consultare stabilite la articolul 7 din Directiva cadru a UE privind comunicaţiile electronice (2002/21/CE ) (a se vedea MEMO/10/226). Comisia a constatat că autorităţile naţionale de reglementare interpretează în mod diferit sfera exactă de aplicare a „obligaţiei de nediscriminare”; de asemenea, modul de monitorizare şi punere în aplicare diferă.

    Autorităţile naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor aplică abordări foarte diferite la stabilirea în funcţie de costuri a tarifelor pe care trebuie să le plătească operatorii alternativi pentru a avea acces la infrastructura de telecomunicaţii. Chiar şi atunci când autorităţile naţionale de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor aplică aceeaşi metodă de calculare a tarifelor pentru aceleaşi produse de acces, există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte modul de punere în aplicare. Acest lucru conduce la variaţii considerabile ale tarifelor în Europa (de exemplu, de la 5,21 EUR/lună în Lituania la 12,41 EUR pe lună în Irlanda pentru accesul cu ridicata la bucla locală). Comisia nu consideră că aceste diferenţe majore de la o ţară la alta pot fi explicate în totalitate prin prisma variaţiilor costurilor aferente.

    Cadrul de reglementare rezultat nu face doar să pericliteze investiţiile atât de necesare în noile tehnologii, dar împiedică şi evoluţia pieţei unice europene a telecomunicaţiilor şi dezvoltarea operatorilor paneuropeni. De aceea, Comisia a anunţat în Agenda digitală pentru Europa că intenţionează să acorde prioritate elaborării de orientări privind aceste aspecte, destinate autorităţilor naţionale de reglementare.

    Etapele următoare

    Normele UE revizuite în domeniul telecomunicaţiilor, în vigoare de la 25 mai 2011, acordă Comisiei noi competenţe pentru a asigura aplicarea consecventă a normelor respective (a se vedea MEMO/11/321). În special, în cazul în care Comisia constată că există divergenţe în ceea ce priveşte modul în care autorităţile naţionale de reglementare pun în aplicare normele în domeniul telecomunicaţiilor, ceea ce ar putea crea o barieră în calea pieţei unice, Comisia poate, ţinând cont în cea mai mare măsură de opinia OAREC (Organismul Autorităţilor Europene de Reglementare) să emită mai întâi o recomandare. În temeiul normelor UE în domeniul telecomunicaţiilor, autorităţile naţionale de reglementare trebuie să ţină seama „în cea mai mare măsură” de recomandările Comisiei. După cel puţin doi ani de la adoptarea unei recomandări, Comisia poate adopta o decizie cu forţă obligatorie privind aplicarea armonizată a prevederilor cadrului, inclusiv măsurile corective impuse operatorilor dominanţi (acei operatori care se bucură de o putere semnificativă pe piaţă).

    Dacă, pe baza rezultatelor consultărilor, Comisia decide să emită orientări sub forma unei recomandări privind unul sau ambele subiecte, aceasta ar urma mai întâi să solicite avize din partea OAREC, în temeiul articolului 19 din Directiva cadrul privind comunicaţiile electronice (2002/21/CE ), şi din partea Comitetului pentru comunicaţii (COCOM), un comitet consultativ compus din reprezentanţi ai statelor membre.

    Pagini Utile

    Ultima actualizare: 13/05/2013  |Începutul paginii