Cale de navigare

Discursul comisarului Cioloş în deschiderea conferinţei "România în UE. Cinci ani de la aderare"

02/02/2012 11:02:34

Domnule Preşedinte, domnule Prim-ministru, domnilor miniştri, doamnelor şi domnilor, 

Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a participa la această conferinţă.

La cinci ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, doresc să vorbesc azi nu despre trecut, ci despre prezent si viitor – despre oportunităţile pe care România le are acum în Uniunea Europeană.

    Discursul comisarului Cioloş în deschiderea conferinţei "România în UE. Cinci ani de la aderare"

    Dar, mai întâi, permiteţi-mi să aduc în discuţie câteva aspecte care sunt mai rar pomenite azi, când comunicarea publică pe teme europene pare să fie marcată mai mult de întrebări decât de răspunsuri.

    De peste 60 de ani, Europa se bucură de pace. Iar dacă unora li se pare puţin lucru, le propun să urmărească îndeaproape ştirile de pe alte continente...

    De peste 60 de ani, Europa este un spaţiu al valorilor democratice, al libertăţii, al statului de drept. Nici acestea nu sunt însă neapărat câştigate pentru totdeauna. 

    Derapajele sunt întotdeauna posibile şi, din păcate, criza economică nu face decât să le favorizeze. De aceea este important ca aceste valori să continue să fie protejate şi promovate activ.

    Din punct de vedere economic, Uniunea Europeană continuă să fie azi una dintre cele mai prospere regiuni din lume. Cu 500 de milioane de cetăţeni, cu 27 de state membre, cu o piaţă unică, este cea mai mare economie de pe planetă.

    Reprezintă mai mult de o cincime din comerţul mondial şi mai mult de o treime din producţia mondială. În ultimii zece ani, Produsul Intern Brut al Uniunii Europene a crescut de la 10 mii de miliarde de euro, la peste 12 mii de miliarde de Euro. Este mai mare decât al Statelor Unite ale Americii.

    Insă, acest gigant economic nu are încă toate pârghiile politice şi legislative pentru a răspunde cu supleţe noilor provocări. De aici şi nevoia de transformări, de adaptări, de aici şi nevoia ultimului tratat.

    Când a devenit stat membru al Uniunii Europene, România nu s-a alăturat unei croaziere all-inclusive, sau unui club de lux - aşa cum s-a spus despre UE mulţi ani, ci unei expediţii care încă mai are de  înfruntat multe obstacole, o expediţie ai cărei membri se călesc împreună.    

    În aceste vremuri de turbulenţe financiare, Uniunea Europeană demonstrează  că  poate veni în ajutorul statelor membre confruntate cu dificultăţi, că poate propune soluţii de modernizare şi restructurare  pentru economiile vulnerabile. 

    Dar, ca să continue să fie un bloc economic solid, Uniunea Europeană trebuie să dea dovadă de mai multă solidaritate, de o capacitate mai rapidă de reacţie şi de decizie.  Numai astfel Uniunea Europeană va fi parte din soluţia pentru criza economică ce ameninţă Europa

    UE este o construcţie politică şi economică, fondată pe valori şi principii, legitimă atâta vreme cât se bucură de sprijinul şi de încrederea cetăţenilor ei. 

    De aceea, mi se pare important ca – odată cu eforturile de a găsi soluţii, odată cu pachetele de austeritate, cu măsurile dificile de reforma bugetară – să reuşim să explicăm oamenilor  şi ce se află la începutul şi la  capătul acestui drum.

    Uniunea Europeană de azi este diferită de cea la care a aderat România în 2007.

    După extinderea către est, încă ameninţată de criza economică, Uniunea Europeană este în plin proces de redefinire.  

    Suntem in mijlocul unei reforme a instituţiilor europene aduse de Tratatul de la Lisabona, suntem la începutul unor negocieri dificile cu privire la bugetul Uniunii Europene pentru 2014-2020, suntem în perioada în care la nivel european se stabilesc priorităţile politice pentru următorul deceniu.

    Tratatul pentru Stabilitate, Coordonare şi Guvernanţă în Uniunea Economică şi Monetară agreat săptămâna aceasta la Bruxelles este una din soluţiile anti-criză  europene. Stabileşte reguli pentru o mai bună coordonare fiscală şi economică, pentru reducerea deficitelor publice, dar şi pentru creştere economică şi crearea de locuri de muncă. 

    Creează premisele pentru mai multă integrare europeană dar rămâne un tratat interguvernamental.

    Uniunea Europeană de azi este într-un proces de transformare, într-un proces în care fiecare stat membru, în funcţie de capacitatea sa de influenţă îşi pune amprenta. Este un moment în care eventuale diviziuni artificiale între diferitele instituţii şi logici integraţioniste ale Uniunii se estompează prin nevoia de pragmatism, de acţiune, de soluţii.

    Iar România este parte a acestui proces de transformare, nu doar subiect al transformării. 

    România şi-a exprimat deja câteva priorităţi politice:

    Doreşte menţinerea unei politici agricole comune şi a unei politici de coeziune puternice, sprijinite de bugete solide, care să reducă disparităţile între statele membre,

    Doreşte să se alătura zonei Euro iar, până atunci, să participe la luarea deciziilor care se aplică în zona Euro dar care au un impact şi asupra zonei non-euro,  

    Este preocupată de accesul lucrătorilor români la piaţa muncii din toate statele membre, de aderarea la Schengen, de viitorul Mecanismului de Cooperare şi Verificare,

    Are interese strategice în sectoarele energetic şi de transport,

    Face eforturi pentru creşterea ratei de absorbţie a fondurilor europene. 

    In calitate de comisar european responsabil pentru una dintre cele mai integrate politici economice la nivel european şi beneficiara unui buget comunitar foarte important, am avut ocazia să intru în contact cu multe astfel de priorităţi politice, ale altor state membre.

    Permiteţi-mi, de aceea, o remarcă: Uniunea Europeană nu este numai o uniune de state membre. Uniunea Europeană este şi suma istoriilor statelor membre, a identităţii lor, a intereselor lor strategice.

    Viziunea europeană este, în practică, viziunea statelor membre, negociată, agreată, integrată şi transpusă la nivel european.

    Aici avem poate nevoie de o schimbare de perspectivă: această viziune europeană nu stă numai în puterea câtorva state membre mai mari sau mai experimentate în traducerea unor sensibilităţi strategice naţionale într-un limbaj comunitar. 

    Odată cu extinderea masivă spre est, Europa a câştigat în diversitate.

    Dar pentru ca această diversitate să fie transpusă în politici europene, e nevoie ca noile state membre, să fie pro-active, să fie convingătoare, cu argumente solide, tehnice; să vină cu soluţii concrete despre cum o propunere sau alta poate fi transpusă la nivel european,  cu o bună înţelegere a impactului şi susţinerii pe care acestea le-ar avea în alte state membre.

    Pentru aceasta, au nevoie de administraţii performante acasă, care să se sincronizeze natural cu instituţiile europene şi celelalte state membre, şi nu doar de diplomaţi excepţionali.

    O prezenţă pro-activă la nivel comunitar poate să ducă la transpunerea într-o politică europeană a unei sensibilităţi strategice reale a unui nou stat membru.

    ENPARD - Programul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală pentru ţările din vecinătatea Uniunii Europene este un astfel de exemplu: o sensibilitate naturală  românească în privinţa vecinătăţii Uniunii Europene, pregătită temeinic la nivel tehnic, cu suficient sprijin politic la nivel european, a făcut ca o politică europeană şi resursele aferente să se îndrepte nu numai spre vecinătatea de sud a Europei ci şi spre est.

    Este un program pe care eu l-am propus Colegiului, care l-a acceptat, şi contez că va avea un impact concret în programe de dezvoltare rurală şi de modernizarea  agriculturii din ţările din vecinătatea UE, inclusiv la est de Prut.

    Un alt exemplu este Strategia Dunării.

    Poziţia şi imaginea unei ţări în Uniunea Europeană înseamnă mai mult decât numărul de voturi în Parlamentul European sau în Consiliu.

    Este, desigur, ceea ce fac Guvernul şi Parlamentul, ceea ce face Preşedintele dar şi ceea ce fac membrii români ai Parlamentului European,

    Ţine în aceeaşi măsură şi de partidele la guvernare dar şi de opoziţie,   

    Este totodată suma reflectărilor în presă dar şi gradul de înţelegere a protestelor din stradă,

    Ţine de relaţiile pe care funcţionari din instituţiile europene le dezvoltă cu oameni din administraţia naţională, şi de felul în care sunt percepuţi funcţionarii români de administraţia europeană.  

    Aş dori să subliniez acest ultim aspect: calitatea prezenţei României în Uniunea Europeană este dată în mare parte şi de calitatea prezenţei administraţiei româneşti în relaţia cu administraţia europeană.  Administraţia este prima interfaţă cu instituţiile europene.

    De resursele pe care administraţia românească reuşeşte să le atragă, de expertiza lor, de capacitatea lor de a-şi convinge partenerii europeni depinde într-o mare măsură capacitatea României de a-şi împlini rolul de stat mare în Uniunea Europeană.

    Cel mai mare risc de excludere în construcţia europeană vine mai degrabă din auto-excludere, din şovăiri politice, din dezinteres. 

    Resurse intelectuale şi de expertiză există în România şi la românii din afara României, fără nicio îndoială.

    Ce este important, este ca ele să fie angrenate într-un sistem integrat de expertiză şi interes naţional, care să meargă dincolo de interese de moment, partinice sau partizane.

    Atunci vom putea şi noi să facem ca valoarea României, ca naţiune şi stat membru al Uniunii Europene, să fie mai mare decât suma valorilor reprezentanţilor ei.

    Vă mulţumesc pentru atenţie.

    Ultima actualizare: 13/05/2013  |Începutul paginii