|
Context
Obiectivul principal al politicii UE în domeniul apei este să asigure faptul că pe întreg teritoriul UE există o cantitate suficientă de apă de bună calitate și că aceasta este utilizată într-un mod mai eficient pentru satisfacerea necesităților cetățenilor și ale întreprinderilor, precum și pentru protecția mediului. În 2000, Directiva-cadru privind apa (DCA) a stabilit un cadru juridic pentru protejarea și restabilirea purității apei în Europa, precum și pentru asigurarea utilizării sustenabile și pe termen lung a acesteia. Obiectivul general al DCA este de a readuce toate apele – de exemplu lacuri, râuri, pâraie și pânze freatice – la o stare sănătoasă până în 2015.
Articolul 16 din DCA stabilește „strategii de combatere a poluării apei”, schițând măsurile care trebuie luate. Prima măsură a fost întocmirea unei prime liste de substanțe prioritare în 2001, care a devenit anexa X la DCA.
Revizuirea listei conform cerințelor DCA și DSCM a durat mai mult de trei ani, din cauza analizei tehnice ample necesare pentru identificarea posibilelor substanțe prioritare noi și pentru stabilirea unor standarde de calitate a mediului (SCM) în cazul acestora.
Din cele 15 substanțe suplimentare, următoarele sunt propuse ca substanțe prioritare periculoase: dicofol, chinoxifen, PFOS, heptaclor, HBCDD, dioxină și PCB-uri de tipul dioxinei. Substanțele aflate deja pe listă, dar care ar urma să fie supuse unor standarde mai stricte sunt: difenileteri bromurați, fluoranten, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice (HAP). Cele două substanțe existente care ar urma să fie incluse în categoria substanțelor prioritare periculoase sunt dietilhexilftalat și trifluralin.
|