|
|
| Norme comune pentru impunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare – întrebări frecvente |
|
|
|
28/09/2011 14:16:31
|
1. Context general
Care este motivul pentru care Comisia a propus o nouă taxă pentru sectorul financiar?
Există 2 motive principale:
1. După ce a beneficiat de sprijin financiar semnificativ din partea guvernelor încă de la începutul crizei actuale, sectorul financiar ar contribui în mod echitabil la costul acesteia
2. Un cadru coordonat la nivelul UE ar ajuta la consolidarea pieţei interne a serviciilor financiare, evitând denaturarea concurenţei şi descurajând activităţile de tranzacţionare riscante. De asemenea, ar constitui un semnal puternic de susţinere a introducerii unei astfel de taxe la nivel mondial
|
|
De ce este nevoie de o taxă pe tranzacţiile financiare la nivelul UE?
Este oportun să se stabilească o taxă armonizată la nivelul UE pentru a crea o piaţă internă solidă a serviciilor financiare. Taxa pe tranzacţiile financiare ar preveni frauda fiscală, ar evita dubla impunere şi ar reduce la minimum denaturarea concurenţei pe piaţa unică a UE. Obiectivul propunerii nu poate fi realizat într-o măsură suficientă dacă statele membre acţionează pe cont propriu.
Există susţinere pentru introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare?
Da. Conform ultimului sondaj Eurobarometru  , 65 % din cetăţenii europeni sunt în favoarea unei taxe pe tranzacţiile financiare.
| |
|
Serviciile financiare beneficiază în prezent de un tratament preferenţial comparativ cu alte sectoare?
Da. Serviciile financiare sunt, în majoritatea cazurilor, scutite de plata TVA (datorită dificultăţilor legate de evaluarea bazei de impozitare). Aceasta duce la subimpozitarea serviciilor financiare. În plus, sectorul financiar beneficiază de marje de profit foarte ridicate, precum şi de protecţie implicită din partea guvernelor, în condiţiile crizei economice actuale.
De ce promovează Comisia o taxă pe tranzacţiile financiare la nivel mondial?
O taxă pe tranzacţiile financiare este necesară nu numai la nivelul UE, ci şi la nivel mondial, deoarece pieţele financiare sunt din ce în ce mai interconectate şi au o dimensiune globală. Prin propunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare în primul rând la nivelul UE, Comisia doreşte să fie în măsură să promoveze o astfel de taxă la nivel mondial în cadrul G20. Începând din 2009, Comisia a discutat introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare cu mai multe ocazii în cadrul G20 (Pittsburgh, Toronto). Cu sprijinul actualei preşedinţii franceze a G20, introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare la nivel mondial ar putea fi inclusă pe agendă la următorul summit G20, care va avea loc la Cannes pe 3 - 4 noiembrie.
| |
|
2. Definiţii
Ce este taxa pe tranzacţiile financiare?
Taxa pe tranzacţiile financiare (TTF) este o taxă aplicată tranzacţiilor financiare, de obicei la o cotă foarte scăzută. Tranzacţia financiară se referă la schimbul de instrumente financiare între bănci sau alte instituţii financiare. Instrumentele financiare în cauză cuprind valori mobiliare, obligaţiuni, acţiuni şi instrumente derivate. Sunt excluse operaţiunile efectuate în mod normal de băncile comerciale în relaţiile cu gospodăriile particulare sau cu întreprinderile, cu excepţia cazurilor în care operaţiunile sunt legate de vânzarea sau achiziţionarea de obligaţiuni sau acţiuni.
| |
|
Ce este o instituţie financiară?
În propunerea Comisiei, definiţia unei instituţii financiare acoperă o gamă largă de instituţii, în scopul de a evita eludarea taxei, şi include în principal întreprinderi de investiţii, pieţe organizate, instituţii de credit, societăţi de asigurări, organisme de plasament colectiv şi gestionarii acestora, fonduri de investiţii alternative (cum ar fi fondurile speculative), societăţi de leasing financiar şi entităţi cu scop special.
Care este diferenţa dintre operaţiunile efectuate pe pieţe organizate şi operaţiunile OTC?
Majoritatea instrumentelor derivate sunt tranzacţionate pe pieţele organizate. Produsele tranzacţionate pe aceste pieţe trebuie să fie standardizate pentru asigurarea transparenţei tranzacţiilor. Produsele nestandardizate sunt tranzacţionate pe aşa-numitele pieţe extrabursiere (over-the-counter - OTC) ale instrumentelor derivate. Instrumentele derivate OTC au o structură mai puţin standardizată şi se tranzacţionează în mod bilateral (între două părţi).
| |
|
Ce este principiul reşedinţei?
Taxa pe tranzacţiile financiare ar urma să aibă la bază principiul reşedinţei fiscale a instituţiei financiare sau a traderului. Impozitarea ar trebui, prin urmare, să aibă loc în statul membru în care se consideră că este stabilită instituţia financiară implicată în tranzacţie. Acest lucru ar contribui la reducerea riscului de delocalizare, deoarece o tranzacţie financiară ar fi impozitată de fiecare dată când este implicat un rezident al UE, chiar şi în cazul în care tranzacţia a fost efectuată în afara UE.
| |
|
3. Cum va funcţiona taxa?
Cine va fi impozitat?
Principalii contribuabili ar urma să fie instituţiile financiare care realizează tranzacţii financiare, de exemplu băncile, întreprinderile de investiţii, alte instituţii financiare precum societăţile de asigurare, fondurile de pensii, întreprinderile pentru investiţii colective în valori mobiliare, fondurile de investiţii alternative precum fondurile speculative etc. Ce tranzacţii vor fi vizate? Comisia a propus ca taxa să fie percepută pe toate tranzacţiile cu instrumente financiare efectuate între instituţiile financiare, dacă cel puţin una dintre instituţiile financiare respective este considerată ca fiind stabilită în Uniunea Europeană. Instrumentele financiare în cauză sunt produse de tipul acţiunilor, obligaţiunilor, instrumentelor derivate şi instrumentelor financiare structurate. Nu se va face nicio diferenţă între tranzacţiile efectuate pe pieţe organizate şi tranzacţiile efectuate pe pieţe extrabursiere (OTC), ambele fiind impozitate.
| |
|
Ce tranzacţii vor fi excluse de la aplicarea taxei propuse?
Numai tranzacţiile referitoare la instrumente financiare ar urma să fie reglementate de propunerea Comisiei. Aceasta înseamnă că toate tranzacţiile în care sunt implicate gospodării particulare sau IMM-uri ar fi excluse din domeniul de aplicare a taxei. De exemplu, ipotecile imobiliare, împrumuturile bancare acordate IMM-urilor sau contribuţiile la contracte de asigurare nu ar fi incluse. Nu ar fi impozitate nici tranzacţiile valutare spot şi nici majorările de capital efectuate de întreprinderile sau organismele publice, inclusiv, de exemplu, cele efectuate de băncile de dezvoltare publice prin emiterea de obligaţiuni şi acţiuni pe piaţa principală.
Care este motivul pentru care Comisia va propune o bază de impozitare foarte largă?
Comisia a propus ca taxa pe tranzacţiile financiare să aibă o bază cât mai largă cu putinţă în vederea reducerii riscurilor de evaziune fiscală şi de delocalizare a pieţelor. Baza de impozitare ar fi definită pornind de la activităţile de tranzacţionare desfăşurate de instituţiile financiare. Instrumentele financiare reglementate ar urma să includă acţiuni, obligaţiuni, înlocuitori ai acestora şi instrumente derivate asociate.
| |
|
Ce cote de impozitare vor fi propuse?
Pentru a reduce riscul perturbării pieţei, Comisia a propus să impună un nivel foarte scăzut al cotei de impozitare a tranzacţiilor. Cota minimă de impozitare propusă este de 0,1 % pentru tranzacţiile cu obligaţiuni şi acţiuni şi de 0,01 % pentru instrumentele derivate. Statele membre ar fi libere să aplice cote mai ridicate. Taxa ar urma să fie plătită de fiecare parte la o tranzacţie.
De ce va propune Comisia aceste cote specifice?
Comisia a decis să propună cote minime pentru a reduce riscul delocalizării, pe de o parte, şi pentru a garanta încasările pentru UE şi statele membre, pe de altă parte.
Unde se va aplica taxa?
Taxa ar urma să se aplice pe teritoriul celor 27 de state membre ale Uniunii Europene. Instrumentul ar acoperi toate tranzacţiile financiare, cu condiţia ca cel puţin o parte la tranzacţie să fie stabilită într-un stat membru al Uniunii Europene şi ca o instituţie financiară stabilită pe teritoriul statului membru în cauză să participe la tranzacţie. În cazurile în care ţările UE aplică o taxă naţională pe tranzacţiile financiare, taxa respectivă ar trebui să fie conformă cu normele UE. Toate ţările UE ar fi obligate să respecte cotele minime de impozitare pentru diverse tipuri de tranzacţii.
| |
|
Cum se va aplica taxa, în practică, în cazul unei tranzacţii?
Ambele părţi la tranzacţie şi-ar plăti partea care le revine din taxă în ţara de reşedinţă sau unde se consideră că îşi au reşedinţa.
Cum va interacţiona o astfel de taxă cu sistemele fiscale ale statelor membre?
Belgia, Cipru, Franţa, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, România, Polonia şi Regatul Unit dispun deja de o formă de impozitare a tranzacţiilor financiare. Aceste state ar putea fi nevoite să-şi modifice normele naţionale pentru a le alinia cu normele propuse de Comisie. Respectivele state membre ar fi, deci, obligate să aplice o cotă minimă şi să armonizeze baza de impozitare în conformitate cu normele UE privind taxa pe tranzacţiile financiare, în timp ce alte state membre ar trebui să instituie taxa astfel cum a fost propusă de Comisie.
| |
|
4. Veniturile încasate în urma aplicării taxei pe tranzacţiile financiare
Cum vor fi utilizate încasările obţinute din aplicarea taxei pe tranzacţiile financiare?
Ca orice altă taxă, taxa pe tranzacţiile financiare poate contribui la finanţele publice, care sunt cheltuite în interes public. În cazul unei taxe pe tranzacţiile financiare la nivelul UE, o parte din aceasta ar putea alimenta bugetul UE, iar o altă parte ar putea contribui la finanţarea bugetelor statelor membre. Deşi la nivelul bugetului UE şi al bugetelor naţionale practica generală este de a nu aloca veniturile dintr-o anumită taxă pentru o anumită politică, trebuie reţinut faptul că o parte însemnată din bugetul UE este dedicată creşterii economice şi creării de locuri de muncă, precum şi abordării problemelor globale precum schimbările climatice şi dezvoltarea.
Cum vor fi colectate veniturile?
Taxa ar urma să fie plătită imediat statelor membre de către instituţiile financiare pe baza tranzacţiilor efectuate, înainte de compensarea şi regularizarea operaţiunilor. În mod normal, aceste tranzacţii sunt electronice, caz în care taxa ar fi achitată chiar în ziua în care devine exigibilă. În cazul în care tranzacţia nu este prelucrată electronic, taxa asupra tranzacţiilor financiare ar trebui achitată în termen de trei zile lucrătoare, pentru a permite prelucrarea manuală a tranzacţiilor, evitându-se în acelaşi timp avantajele nejustificate la nivelul fluxurilor de trezorerie. Instituţiile financiare susceptibile de plata taxei pe tranzacţiile financiare ar fi obligate să transmită o declaraţie autorităţilor fiscale. Statele membre ar urma să ia măsurile adecvate pentru prevenirea fraudei fiscale, printre care: înregistrarea instituţiilor financiare, contabilizarea şi raportarea în vederea asigurării plăţii, punerea la dispoziţia autorităţilor fiscale a datelor relevante privind tranzacţiile financiare şi verificarea plăţii corecte a taxei.
| |
|
Există estimări referitoare la încasările care ar putea fi generate?
La o cotă de 0,1 % pentru acţiuni şi obligaţiuni şi 0,01 % pentru alte tipuri de tranzacţii, cum ar fi instrumentele derivate, taxa ar putea genera încasări de aproximativ 57 miliarde EUR pe an.
De ce propune Comisia utilizarea în viitor a unei părţi din veniturile generate de taxa pe tranzacţiile financiare ca resursă proprie pentru bugetul UE?
În propunerea referitoare la viitorul cadru financiar (2014-2020), Comisia a introdus două noi resurse proprii: o taxă pe tranzacţiile financiare şi modernizarea resursei TVA. Noul sistem de resurse proprii gestionat de Comisie ar deveni mai echitabil, întrucât între obiectivele politicilor UE şi finanţarea UE s-ar crea o legătură mai transparentă. Taxa pe tranzacţiile financiare ar putea diminua considerabil contribuţiile statelor membre, susţinând astfel eforturile de consolidare bugetară din statele membre. Se estimează că, până în 2020, noile resurse proprii ar putea reprezenta aproape jumătate din veniturile bugetului UE, în timp ce partea contribuţiilor statelor membre calculate pe baza PNB ar scădea până la aproximativ o treime, faţă de trei sferturi în prezent (IP/11/799, MEMO/11/468).
| |
|
Cine va beneficia şi în ce mod?
Toţi cetăţenii şi toate întreprinderile ar beneficia de această taxă, mulţumită veniturilor publice suplimentare care ar putea fi utilizate pentru a genera o mai mare creştere economică şi prosperitate în UE. Şi statele membre ar beneficia de acest nou flux de venituri publice, atât prin finanţarea directă pentru propriile lor bugete, cât şi prin reducerea contribuţiilor lor la bugetul UE. În sfârşit, taxa pe tranzacţiile financiare ar putea deveni o nouă „resursă proprie” care să permită Uniunii Europene să-şi finanţeze politicile, în beneficiul tuturor.
| |
|
5. Atenuarea riscurilor
Cum se va reduce riscul repercutării taxei asupra consumatorilor?
Comisia a propus ca taxa să acopere numai tranzacţiile în care sunt implicate instituţii financiare. Scopul este de a impozita sectorul financiar, nu clienţii acestuia. Taxa ar viza 85 % din tranzacţiile care au loc între instituţiile financiare. Cu toate acestea, în cazul în care gospodăriile particulare şi întreprinderile ar fi în situaţia de a cumpăra sau de a vinde produse financiare, instituţiile financiare ar putea repercuta taxa respectivă. De exemplu, pentru o achiziţie de acţiuni în valoare de 10 000 EUR, banca ar putea percepe 10 EUR, ceea ce nu reprezintă o sumă excesiv de mare.
Ce riscuri ar putea presupune introducerea unei astfel de taxe?
Ce soluţii se propun pentru a atenua aceste riscuri? Principalele riscuri ar fi incidenţa taxei (adică cei care suportă în ultimă instanţă povara taxei), delocalizarea instituţiilor financiare în alte ţări, distorsiuni economice şi o posibilă pierdere de competitivitate. În vederea atenuării acestor riscuri, propunerea prevede o cotă de impozitare mică (diferenţiată în funcţie de grupa de produse), o bază de impozitare foarte largă, criterii adecvate pentru a stabili domeniul de aplicare teritorială a taxei (impozitare la locul de stabilire al instituţiei financiare) şi armonizarea sferei de aplicare.
| |
|
6. Paşii următori
Care sunt etapele următoare?
Propunerea trebuie să fie discutată şi agreată în unanimitate de către statele membre în cadrul Consiliului de Miniştri al UE, în urma avizului Parlamentului European. În paralel, Comisia va examina modalităţile de a introduce o taxă pe tranzacţiile financiare la nivel mondial, în special împreună cu partenerii săi internaţionali în cadrul G20. Când ar urma să intre în vigoare taxa propusă? Comisia a propus ca taxa să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2014, dar acest lucru depinde de data la care propunerea va fi adoptată de Consiliu.
| |
Pagini Utile
|
|
|
