|
„Pentru a combate în mod eficace infracţionalitatea transfrontalieră,
autorităţile naţionale au nevoie de norme clare şi nebirocratice de cooperare.
Un anchetator care urmăreşte o reţea infracţională internaţională sau o
persoană care a comis violuri în mai multe ţări nu ar trebui să îşi piardă
timpul completând numeroase formulare. În acelaşi timp, trebuie să instaurăm cu
grijă garanţii procedurale care să asigure respectarea drepturilor fundamentale
ale persoanelor implicate în anchete, în special ale suspecţilor a căror culpă
nu a fost dovedită”, a afirmat Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei
Europene şi comisar pentru justiţie. „Să convingi autorităţile judiciare să
lucreze împreună în spirit de încredere reciprocă este un lucru delicat, dar
deosebit de important. Comisia a prezentat deja propuneri de a îmbunătăţi, în
toată Europa, drepturile persoanelor suspectate şi de a spori încrederea în
diferitele sisteme judiciare naţionale. Vom urmări dezbaterea privind ordinul
european de anchetă. Suntem pregătiţi să ajutăm statele membre, astfel încât
propunerile acestora să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
Europene atât în cursul negocierilor, cât şi mai târziu, în aplicarea practică
a acestui instrument al UE.”
Comisia a adoptat astăzi o analiză a unei propuneri de schimb de elemente de
probă – fără standarde privind admisibilitatea – făcută de şapte state
membre ale UE (Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Slovenia, Spania şi Suedia)
la 21 mai 2010. Regatul Unit şi-a notificat, de asemenea, intenţia de a
participa la directiva propusă.
Comisia a remarcat avantajul pe care l-ar reprezenta propunerea statelor
membre ale UE de instituire a unui sistem mai simplu, unificat, dacă acesta ar
fi sprijinit de standarde corespunzătoare în materie de drepturi procedurale şi
fundamentale. Anchetatorii ar putea folosi un singur formular standard pentru a
solicita direct de la omologii lor orice tip de probe,cum ar fi declaraţiile
martorilor sau efectuarea unei percheziţii la domiciliu.De asemenea, victimele
nu ar trebui să treacă de mai multe ori prin aceeaşi experienţă traumatizantă
şi nu ar mai trebui să se deplaseze în alte circumscripţii judiciare, putând
depune mărturie prin legătură video.
Autorităţile vor putea refuza să recunoască sau să execute ordinele într-un
număr limitat de situaţii, cum ar fi din motive de securitate naţională.
Cu toate acestea, Comisia a constatat că autorităţile vor fi reticente să
facă schimb de elemente de probă cum ar fi date bancare, înregistrări
telefonice sau probe ADN, dacă nu vor avea în prealabil încredere reciprocă în
ceea ce priveşte modul de obţinere a acestor probe.Prin urmare, propunerea
trebuie însoţită de standarde minime comune la nivelul UE pentru strângerea
probelor, pentru a asigura admisibilitatea acestora în instanţă, precum şi
respectarea drepturilor fundamentale şi a dreptului la un proces
echitabil.Orice schimb de date va trebui să respecte normele UE de protecţie a
datelor.
Toate cele 27 de state membre vor negocia o propunere finală, care va fi
apoi votată de Parlamentul European în temeiul procedurii legislative
ordinare.După aceea, Comisia va decide dacă trebuie să prezinte propuneri
separate, în special privind obţinerea/admisibilitatea probelor.Orice propunere
de reglementare la nivelul UE trebuie să respecte Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
Context
Mandatul european de obţinere a probelor  , adoptat în decembrie 2008,
permite anumitor anchetatori să solicite omologilor lor să facă reciproc schimb
de elemente de probă existente, însă nu şi să strângă noi probe.Cu toate
acestea, nu a fost emis niciun astfel de mandat, faţă de 14 000 de mandate
europene de arestare emise în 2008, deoarece mandatul european de obţinere a
probelor este în vigoare într-un singur stat membru (Danemarca).
În luna decembrie a anului trecut, liderii europeni au adoptat Programul de
la Stockholm. Comisia a transpus aceste obiective politice într-un plan de
acţiune pentru perioada 2010-2014 (
IP/10/447).
Acordurile existente pun numai bazele unei asistenţe reciproce între
autorităţile judiciare, nu prevăd însă şi recunoaşterea mutuală a deciziilor.
Consiliul Europei a adoptat în 1959 Convenţia
europeană de asistenţă reciprocă în materie penală.În temeiul
Actului Consiliului de elaborare a Convenţiei privind asistenţa judiciară
reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene din
29 mai 2000, Consiliul miniştrilor UE a urmărit încurajarea cooperării spontane
între autorităţile judiciare, poliţieneşti şi vamale
| 
