|
Context
Impermeabilizarea solului generează pierderea ireversibilă a funcţiilor biologice ale solului. Deoarece apa nu se poate nici infiltra, nici evapora, scurgerile de apă cresc, ducând uneori la inundaţii catastrofale. Peisajele sunt fragmentate, iar habitatele devin prea mici sau prea izolate pentru a susţine anumite specii. În plus, potenţialul de producţie alimentară al terenurilor este pierdut pentru totdeauna. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei estimează că, din cauza impermeabilizării solurilor, se pierd patru milioane de tone de grâu în fiecare an.
Multe regiuni europene sunt afectate de procese tot mai accentuate de impermeabilizare a solului, inclusiv jumătate dintre regiunile Țărilor de Jos, opt provincii din Italia (Vercelli, Lodi, Verona, Piacenza, Parma, Campobasso, Matera, Catanzaro), trei departamente ale Franţei (Vendée, Tarn-et-Garonne, Corrèze), regiunea Poznan din Polonia, Styria de Vest din Austria, regiunea Põhja-Eesti din Estonia şi regiunea Jugovzhodna din Slovenia.
Potrivit Strategiei tematice pentru protecţia solului a Comisiei (Commission's Soil Thematic Strategy ), degradarea solurilor, inclusiv impermeabilizarea acestora, constituie o problemă gravă la nivelul UE. În scopul protejării solurilor din Europa, Comisia a prezentat în 2006 o propunere de directivă-cadru privind solul (proposal for a Soil Framework Directive ), cu sprijinul Parlamentului European. Totuşi, din cauza opoziţiei unor state membre, propunerea este în prezent blocată la Consiliu.
|