|
|
| Conectarea Europei: Noua reţea centrală de transport a UE |
|
|
|
20/10/2011 10:07:23
|
Comisia a adoptat astăzi o propunere pentru a transforma mozaicul actual de drumuri, căi ferate, aeroporturi şi canale europene într-o reţea unificată de transport (TEN-T). Noua reţea centrală va înlătura blocajele, va moderniza infrastructura şi va eficientiza operaţiunile transfrontaliere de transport pentru călători şi pentru companii în întreaga UE. Ea va îmbunătăţi conexiunile dintre diferitele moduri de transport şi va contribui la obiectivele UE privind schimbările climatice prin reducerea emisiilor de CO2 generate de mijloacele de transport.
|
|
Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei Europene şi comisarul responsabil cu transporturile, a declarat: „Transportul este fundamental pentru o economie eficientă a UE, însă în prezent lipsesc unele conexiuni vitale. Căile ferate ale Europei trebuie să utilizeze 7 ecartamente diferite şi doar 20 de aeroporturi principale şi 35 de porturi majore sunt conectate direct la reţeaua feroviară. Fără conexiuni bune Europa nu va creşte şi nu va prospera”.
| |
|
Noua politică a fost elaborată în urma unui proces de consultare de doi ani şi stabileşte o reţea centrală de transport care urmează să fie instituită până în 2030 pentru a reprezenta coloana vertebrală a transporturilor în cadrul pieţei unice. Propunerile de finanţare publicate astăzi (pentru perioada 2014-2020) concentrează de asemenea fondurile UE din domeniul transporturilor cu preponderenţă către această reţea centrală de transport, completând verigile lipsă la nivel transfrontalier, înlăturând blocajele şi transformând-o într-o reţea mai inteligentă.
Noua reţea TEN-T centrală va fi susţinută de o reţea cuprinzătoare de rute la nivel regional şi naţional care aduc trafic în reţeaua centrală. Aceasta din urmă va fi în mare parte finanţată de statele membre, cu câteva posibilităţi de finanţare UE şi regionale din fonduri destinate transporturilor, inclusiv noi instrumente de finanţare inovatoare. Scopul este ca treptat, până în 2050, cea mai mare parte a cetăţenilor şi a companiilor din Europa să se afle la cel mult 30 de minute de reţeaua-„afluent”.
| |
|
Luată în ansamblu, noua reţea de transport va oferi:
- călătorii mai sigure şi mai puţin aglomerate;
- călătorii mai fluente şi mai rapide.
Cele 31,7 miliarde de euro alocate transporturilor în cadrul facilităţii „Conectarea Europei” a CFM (cadrul financiar multianual) vor servi în practică drept „capital iniţial” pentru stimularea investiţiilor suplimentare din partea statelor membre în vederea finalizării conexiunilor şi legăturilor transfrontaliere dificile, care altfel nu ar fi probabil construite. Fiecare 1 milion de euro cheltuit la nivel european va genera 5 milioane de euro din partea guvernelor statelor membre şi 20 de milioane de euro de la sectorul privat.
| |
|
Context:
Noua politică instituie o reţea de transport a Europei mai mică şi mai bine definită. Scopul său este să concentreze cheltuielile asupra unui număr mai mic de proiecte care pot realiza o valoare adăugată reală la nivelul UE. Statele membre se vor confrunta, de asemenea, cu cerinţe mai riguroase în ceea ce priveşte specificaţiile comune care vor funcţiona la nivel transfrontalier şi cu obligaţii juridice legate de finalizarea proiectului.
| |
|
Reţeaua TEN-T este compusă din două niveluri: o reţea centrală care urmează să fie finalizată până în 2030 şi o vastă reţea afluentă care aduce trafic în aceasta şi care urmează să fie finalizată până în 2050. Reţeaua afluentă globală va asigura acoperirea completă a UE şi accesibilitatea tuturor regiunilor. Reţeaua centrală va acorda prioritate celor mai importante legături şi noduri ale TEN T, astfel încât acestea să devină pe deplin funcţionale până în 2030. Ambele niveluri includ toate modurile de transport: rutier, feroviar, aerian, pe căi navigabile interioare şi transportul maritim, precum şi platformele intermodale.
Orientările TEN-T stabilesc cerinţe comune pentru infrastructura TEN-T - cu cerinţe mai stricte pentru reţeaua centrală. Acest aspect va asigura fluenţa operaţiunilor de transport în întreaga reţea. Totodată, această politică favorizează implementarea unor sisteme de gestionare a traficului care vor permite optimizarea utilizării infrastructurii şi, prin creşterea eficienţei, reducerea emisiilor de CO2.
| |
|
Implementarea reţelei centrale va fi facilitată printr-o abordare bazată pe coridoare. 10 coridoare vor constitui baza dezvoltării coordonate a infrastructurii în cadrul reţelei centrale. Acoperind cel puţin 3 moduri, 3 state membre şi 2 secţiuni transfrontaliere, aceste coridoare vor reuni statele membre în cauză, precum şi părţile interesate relevante, de exemplu administratorii şi utilizatorii infrastructurii. Coordonatori europeni vor prezida „platforme de coridoare” care vor reuni toate părţile interesate – acestea vor fi un instrument important pentru garantarea coordonării, a cooperării şi a transparenţei.
| |
|
Aspecte şi cifre esenţiale / întrebări frecvente
- Transportul este esenţial pentru o economie europeană eficientă.
- Se preconizează că transportul de marfă va creşte cu 80 % până în 2050. Transportul de călători va creşte cu peste 50 %.
- Comerţul este vital pentru creştere.
Comerţul are nevoie de transport. Acele zone ale Europei care nu au conexiuni bune nu vor prospera.
Noua reţea centrală – cifre Reţeaua centrală va conecta:
- 83 de porturi europene principale cu legături feroviare şi rutiere;
- 37 de aeroporturi principale cu legături feroviare cu oraşe mari;
- 15 000 de km de linii de cale ferată modernizate pentru circulaţia de mare viteză;
- 35 proiecte transfrontaliere majore pentru reducerea blocajelor.
Aceasta va fi forţa motrice economică a pieţei unice, făcând posibilă o adevărată circulaţie liberă a bunurilor şi a persoanelor în întreaga Uniune. | |
|
Noua reţea centrală - finanţarea: Costul implementării primei faze de finanţare a reţelei centrale pentru 2014-2020 (a se vedea lista anexată a proiectelor) este estimat la 250 de miliarde de euro.
Reţeaua centrală urmează să fie finalizată până în 2030.
Facilitatea „Conectarea Europei” pune la dispoziţie 31,7 de miliarde de euro pentru infrastructura de transport pe perioada financiară următoare (2012-2020).
80 % din această sumă va fi utilizată pentru a sprijini:
- Proiecte privind reţeaua centrală – proiecte prioritare de-a lungul celor 10 coridoare de implementare ale reţelei centrale. De asemenea, va fi disponibilă finanţare şi pentru un număr limitat de proiecte privind alte secţiuni care au o valoare adăugată europeană mare pentru reţeaua centrală. -
Finanţare pentru proiecte orizontale – acestea sunt legate de IT - cum ar fi finanţarea SESAR (dimensiunea tehnologică a sistemului de management al traficului în cerul unic european) sau a ERTMS (sistemul european de management al traficului feroviar), care trebuie folosite de-a lungul principalelor coridoare de transport.
Aceasta este o prioritate deosebită – întrucât o altă inovare în ceea ce priveşte noua reţea centrală este că există obligaţii mai stricte pentru ca sistemele de transport să „îşi unească forţele”, şi anume să investească pentru respectarea în special a standardelor UE existente, de exemplu pentru sisteme de semnalizare feroviară comune.
| |
|
Fondurile rămase pot fi puse la dispoziţie pentru proiecte ad hoc, inclusiv pentru proiecte privind reţeaua globală. Cum pot vedea ce proiecte de transport vor fi finanţate pentru ţara mea? Principiul de bază este acela că fiecare ţară beneficiază de accesul la o reţea centrală de transport europeană solidă, care permite o circulaţie liberă a persoanelor şi a bunurilor. Toate ţările europene va fi conectate la această reţea. Lista proiectelor care au fost identificate ca fiind prioritare pentru finanţare din partea UE pentru următoarea perioadă de finanţare (2014-2020) sunt stabilite în anexa la regulamentul privind facilitatea „Conectarea Europei”.
| |
|
Aceste proiecte sunt eligibile pentru finanţare UE în domeniul transporturilor pentru perioada 2014-2020 deoarece:
- îndeplinesc criteriile stabilite în metodologie pentru a face parte din reţeaua centrală (a se vedea mai jos pentru mai multe informaţii privind metodologia şi criteriile);
- prezintă un nivel ridicat de valoare adăugată a UE;
- şi sunt suficient de avansate pentru implementarea între 2014 şi 2020.
| |
|
Statelor membre le revine sarcina de a prezenta Comisiei propuneri detaliate, finanţarea urmând să fie alocată pe baza acestora. Aceasta ar trebui să se petreacă încă de la începutul anului 2014. Nivelul exact al finanţării UE disponibile depinde, de asemenea, de detaliile propunerilor naţionale. În ansamblu, pentru o perioadă bugetară de 7 ani, contribuţia UE la dezvoltarea infrastructurii de transport principale va fi în mod normal de aproximativ 20 % din costurile investiţiei. Sprijinul pentru studii individuale poate fi de până la 50 %, iar pentru studii şi lucrări de construcţii în cazul proiectelor transfrontaliere de până la 40 %. Restul provine de la statele membre, de la autorităţile regionale sau eventual de la investitori privaţi.
| |
|
Ce se întâmplă dacă nu fac parte din reţeaua centrală? Ce este reţeaua globală? Cine o finanţează şi cum funcţionează? La nivel regional şi naţional, ceea ce numim reţeaua globală va reprezenta un afluent al reţelei centrale de transport. Această reţea globală face parte integrantă din politica TEN-T şi va fi administrată în mare măsură chiar de statele membre, cu unele fonduri disponibile în cadrul politicii în domeniul transporturilor şi, bineînţeles, în cadrul politicii regionale.
Aceasta este subsidiaritatea în acţiune. Intenţionăm ca, treptat, până în 2050, marea majoritate a cetăţenilor şi companiilor din Europa să se afle la cel mult 30 de minute distanţă, ca timp de deplasare, de această reţea-„afluent”. Noile orientări TEN-T merg mult mai departe decât înainte în privinţa specificării de cerinţe, incluzând şi reţeaua globală, astfel încât în timp – până la orizontul 2050 – părţi mari din reţeaua globală să fie unite în ceea ce priveşte standarde pe deplin interoperabile şi eficiente pentru transportul feroviar, autoturisme electrice etc.
| |
|
Care sunt cerinţele mai stricte pentru reţeaua centrală?
Există două seturi importante de cerinţe pentru proiecte care beneficiază de finanţare pentru reţeaua centrală:
(a) cerinţe tehnice care trebuie aplicate;
şi (b) noi cerinţe juridice de finalizare a proiectelor.
Cerinţele tehnice: În special pentru o reţea centrală, cerinţele tehnice trebuie să fie în mod obligatoriu interoperabile la nivelul întregii reţele. De exemplu, acest lucru înseamnă că ERTMS (sistemul european de management al traficului feroviar) - sistemele SIT de bază pentru gestionarea circulaţiei trenurilor - trebuie să se aplice peste tot. De asemenea, standardele de siguranţă rutieră în ceea ce priveşte cerinţele de siguranţă în tuneluri şi cerinţele de siguranţă rutieră trebuie să se aplice la nivelul întregii reţele, iar tehnologia pentru SIT (sistemele inteligente de transport) trebuie să se adauge la acestea.
Totodată, dacă în viitor urmează să fie construite infrastructuri de puncte de încărcare pentru vehiculele electrice, în mod logic acestea trebuie să îndeplinească standarde comune, astfel încât automobilele să le poate utiliza oriunde în reţea. Cerinţele legale: În orientările TEN-T este introdusă o nouă cerinţă juridică strictă pentru ca statele membre ale căror proiecte beneficiază de finanţare pentru reţeaua centrală să aibă o obligaţie legală de a finaliza proiectele respective. Această obligaţie înseamnă că trebuie terminate până în 2030 – data de finalizare a reţelei centrale. Această cerinţă legală ar trebui totuşi să constituie un stimulent clar pentru ca statele membre să avanseze în realizarea proiectelor de transport.
| |
|
Cum vom ajunge la cele 250 de miliarde de euro necesare pentru reţeaua centrală? Cele 31,7 miliarde de euro alocate transporturilor în cadrul facilităţii „Conectarea Europei” a CFM (cadrul financiar multianual) vor servi efectiv drept „capital iniţial” pentru stimularea investiţiilor suplimentare din partea statelor membre în vederea finalizării conexiunilor şi legăturilor transfrontaliere dificile, care altfel nu ar fi construite. Există un foarte puternic efect de pârghie al finanţării TEN-T. Experienţa din ultimii ani arată că fiecare 1 milion de euro cheltuit la nivel european va genera 5 milioane de euro din partea guvernelor statelor membre şi 20 de milioane de euro de la sectorul privat. La aceste sume obţinute prin efectul de pârghie se adaugă acum posibilitatea apariţiei unor noi fonduri din sectorul privat, prin instrumente de finanţare inovatoare precum obligaţiuni pentru proiecte.
| |
|
Cum funcţionează cofinanţarea? Ce sumă provine de la statele membre şi ce sumă de la Europa. Infrastructurile de transport necesită investiţii enorme – iar mare parte din acestea va veni întotdeauna de la statele membre. Rolul Europei în materie de investiţii şi coordonare este de a oferi valoare adăugată prin eliminarea blocajelor şi prin completarea legăturilor şi conexiunilor lipsă, precum şi de a sprijini crearea unei veritabile reţele de transport europene.
Ratele normale de cofinanţare pentru proiecte TEN-T privind reţeaua centrală vor fi:
- Până la 50 % cofinanţare UE pentru studii.
- Pentru lucrări, până la 20 % (de exemplu lucrări de explorare pentru un tunel important).
- Există anumite posibilităţi de a creşte cofinanţarea pentru proiectele transfrontaliere privind conexiuni între transportul feroviar şi căile navigabile interioare (până la 40 %).
- Pentru anumite proiecte SIT, precum ERTMS, se poate oferi un nivel mai mare de cofinanţare, de până la 50 %, pentru a sprijini statele membre care fac tranziţia.
| |
|
Cum au fost alese proiectele care fac parte din reţeaua centrală? Prioritatea a fost să se reorienteze finanţarea UE în domeniul transporturilor pentru a crea o veritabilă reţea europeană - nu doar pentru a elimina blocajele într-un mod dispersat – ci pentru a avea într-adevăr o reţea. În acest scop, a fost elaborată o nouă metodă pe baza consultărilor aprofundate cu statele membre şi cu părţile interesate. Obiectivul era crearea unei reţele europene care să lege centrele economice şi sociale majore şi punctele de trecere importante către ţări terţe (porturi, aeroporturi şi legături terestre) şi crearea infrastructurii permanente necesare pentru a susţine piaţa unică şi a sprijini competitivitatea şi dezvoltarea economică.
| |
|
Metodologia se bazează pe mai multe etape. În primul rând, selectarea nodurilor principale – care îndeplinesc anumite criterii statistice, de exemplu capitalele şi alte centre economice şi sociale importante, porturile mari (volum şi criterii teritoriale), precum şi aeroporturile principale (volum şi criterii teritoriale) şi punctele de trecere importante către ţări terţe. În al doilea rând, procesul de conectare a nodurilor respective cu moduri de transport terestru - transportul feroviar, pe căi navigabile interioare şi rutier (dintre care unele există deja, în timp ce altele prezintă blocaje, iar altele legături lipsă.) În al treilea rând, încorporând o analiză detaliată a principalelor fluxuri de trafic - de călători şi de marfă. Acest lucru este esenţial pentru a defini secţiunile prioritare ale reţelei centrale şi pentru a vedea în mod clar secţiunile prioritare unde infrastructura trebuie modernizată sau construită sau unde există blocaje care trebuie înlăturate. Pe această bază s-a definit o reţea centrală strategică, care face legătura între noduri importante din punct de vedere strategic şi rute multimodale, ţinând de asemenea seama de principalele fluxuri de trafic. Toate proiectele privind reţeaua centrală reprezintă o prioritate pentru cofinanţarea UE. Cu toate acestea, pentru perioada de finanţare 2014-2020 se acordă o importanţă deosebită finanţării proiectelor transfrontaliere care au cea mai mare valoare adăugată a UE.
| |
|
Ce sunt, mai exact, coridoarele şi de ce avem nevoie de coridoare? Experienţa din trecut a arătat că este foarte greu să se implementeze proiecte de transport transfrontaliere şi de alt gen în diferite state membre într-un mod coordonat. Este foarte uşor, de fapt, să se creeze sisteme şi conexiuni divergente şi să se genereze mai multe blocaje. O inovaţie majoră a noilor orientări TEN-T este introducerea a 10 coridoare de implementare pentru reţeaua centrală. Acestea au rolul de a ajuta la implementarea dezvoltării reţelei centrale. Fiecare coridor trebuie să includă trei moduri, trei state membre şi două secţiuni transfrontaliere. Vor fi create „platforme de coridoare”, pentru a reuni la un loc toate părţile interesate statele membre relevante. Platforma de coridor reprezintă o structură de guvernanţă care va elabora şi implementa „planuri de dezvoltare a coridorului" pentru ca lucrările efectuate de-a lungul coridorului în diferite state membre şi aflate în diferite stadii de realizare să poată fi îmbinate cu eficacitate. Platformele de coridor pentru cele 10 coridoare principale ale reţelei centrale vor fi prezidate de coordonatori europeni.
Cum îndeplineşte noua TEN-T obiectivele ecologice? TEN-T este un instrument esenţial care contribuie la atingerea de către politica în domeniul transporturilor a obiectivului global de reducere cu 60 % a emisiilor provenite din sectorul transporturilor până în 2050 (a se vedea Cartea albă privind transporturile - 2050, publicată la începutul acestui an). În esenţă, reţeaua TEN-T este o reţea de transport multimodal, facilitând în mod substanţial trecerea călătorilor şi a mărfurilor de la transportul rutier la cel feroviar şi la alte moduri de transport. Toate proiectele TEN-T trebuie să treacă o evaluare riguroasă a impactului asupra mediului înainte de a putea beneficia de fonduri UE. Pentru a face acest lucru, ele trebuie să îndeplinească toate cerinţele de planificare şi sustenabilitate stabilite în temeiul legislaţiei UE în domeniul mediului. Contextul politicii TEN-T: Politica TEN-T, politica europeană privind reţelele transeuropene, are drept scop crearea infrastructurilor şi interconexiunilor de transport care să stea la baza pieţei unice, asigurarea liberei circulaţii a bunurilor şi a persoanelor şi sprijinirea creşterii economice, a creării de locuri de muncă şi a competitivităţii UE. În trecut, sistemele de transport din Europa s-au dezvoltat în mare parte în interiorul frontierelor naţionale.
Aceasta a condus la lipsa interconectării reţelelor de transport sau la un grad redus de interconectare la frontiere sau de-a lungul coridoarelor principale. Gradul redus de interconectare a sistemelor de transport reprezintă un obstacol în calea creşterii economice. Începând din anii 1980, politica TEN-T a alocat fondurile UE cu preponderenţă pentru sprijinirea dezvoltării proiectelor de infrastructură europene esenţiale. Şi au existat multe poveşti de succes importante (a se vedea linkul). Cu toate acestea, având în vedere, în special, perioada dificilă din punct de vedere financiar prin care trecem, este necesar să se reorienteze cheltuielile UE în domeniul transporturilor acolo unde acestea oferă valoare adăugată maximă – pentru a crea o reţea centrală europeană puternică.
| |
Pagini Utile
|
|
|
