|
|
| Pachetul Comisiei privind infrastructura energetică |
|
|
|
20/10/2011 10:20:57
|
De ce avem nevoie de noi conducte şi reţele de electricitate?
Infrastructura energetică (conductele, reţelele de electricitate) este esenţială pentru toate obiectivele noastre legate de climă şi de energie.
|
|
Pentru a atinge o pondere de 20 % energie din surse regenerabile din consumul nostru final de energie până în 2020, trebuie să facem ca energia generată de parcurile eoliene şi de centralele electrice solare să ajungă la consumatori. În acest scop, avem nevoie de o reţea mai bine integrată şi mai puternică decât cea existentă. Pentru a economisi 20 % din consumul nostru estimat de energie în 2020 prin intermediul tehnologiei, avem nevoie de contoare inteligente şi de reţele inteligente, care să le permită consumatorilor să îşi controleze cu precizie consumul de electricitate şi să economisească bani şi energie schimbându-şi obiceiurile. Pentru a garanta aprovizionarea cu gaze chiar şi în eventualitatea unei crize, avem nevoie de diversificarea surselor şi de noi conducte care să aducă gaze din regiuni noi direct în Europa. Pentru a avea o piaţă internă funcţională, concurenţială, cu preţuri echitabile şi competitive avem nevoie de interconexiuni între statele membre care să le permită companiilor să ofere energie în toate statele membre.
| |
|
Ce investiţii sunt necesare în UE?
În următorii zece ani sunt necesare aproximativ 200 de miliarde EUR pentru construcţia conductelor de gaze şi a reţelelor de electricitate, mai precis: 140 de miliarde EUR pentru sistemele de transport al energiei electrice de înaltă tensiune, aplicaţiile pentru depozitare şi reţele inteligente, 70 de miliarde EUR pentru conductele de gaze, depozitare, terminalele de gaz natural lichefiat (GNL) şi infrastructura de flux invers (care permite circulaţia gazelor în ambele sensuri) şi 2,5 miliarde EUR pentru infrastructura de transport a dioxidului de carbon. Aceasta înseamnă că nivelurile actuale ale investiţiilor trebuie să crească semnificativ. În comparaţie cu perioada 2000 – 2010, acest lucru ar avea ca rezultat o creştere de 30 % a investiţiilor în sectorul gazelor şi o creştere de 100 % în sectorul energiei electrice.
| |
|
De ce este nevoie de intervenţia UE?
Se estimează că investiţiile necesare pentru atingerea obiectivelor 2020 nu vor fi efectuate sau nu vor fi efectuate la timp, din două motive principale:
1. Obţinerea autorizaţiilor de construcţie durează prea mult timp. În prezent, construcţia unei linii electrice aeriene poate dura mai mult de 10 ani.
2. Nu toate investiţiile necesare sunt viabile din punct de vedere comercial. Este posibil ca unele linii electrice şi conducte de gaze să nu fie viabile din punct de vedere comercial, întrucât piaţa nu asigură rentabilitatea investiţiei. Situaţia este diferită atunci când se planifică o conductă de gaze pentru o regiune în care consumul anual de gaze este doar de aproximativ 10 miliarde mc, cum este cazul celor trei state baltice şi al Finlandei, sau pentru o ţară cum este Germania, cu un consum anual de aproximativ 80 de miliarde mc. Totuşi, aceste ţări ar trebui să fie conectate la piaţa europeană a energiei pentru a încuraja concurenţa şi practicarea de preţuri echitabile pentru consumatori, precum şi pentru a garanta că în eventualitatea unei crize a gazelor există mai mulţi furnizori care pot interveni. În anumite cazuri sunt implicate două ţări: una suportă costurile, iar cealaltă se bucură de beneficii. Aşa se întâmplă în cazurile în care se instalează compresoare care să permită circulaţia gazelor în ambele sensuri, pentru a ajuta ţara vecină în eventualitatea unei crize a gazelor, sau în care se construiesc linii electrice într-o ţară pentru a utiliza excesul de energie eoliană generată în altă ţară.
| |
|
Care sunt noutăţile?
Comisia propune selectarea câtorva proiecte „de interes comun”, care prezintă importanţă pentru atingerea obiectivelor sale legate de climă şi de energie.
Proiectele care obţin această titulatură au două avantaje:
- beneficiază de o procedură specială de autorizare, mai uşoară, mai rapidă şi mai transparentă decât procedurile obişnuite. Fiecare stat membru va desemna o singură autoritate competentă – un „ghişeu unic” – care să răspundă de finalizarea întregului proces de autorizare. În ansamblu, procedura de autorizare nu va depăşi 3 ani.
- sunt eligibile pentru finanţare UE, atât sub formă de subvenţii, cât şi sub formă de obligaţiuni pentru finanţarea proiectelor sau de garanţii. În perioada 2014 – 2020 pentru infrastructura energetică sunt alocate 9,1 miliarde EUR în cadrul mecanismului „Conectarea Europei” (CEF).
| |
|
A mai finanţat UE proiecte de infrastructură energetică?
Aceasta este prima dată când UE cofinanţează din bugetul său obişnuit construcţia unor proiecte de anvergură privind infrastructura energetică. În perioada financiară precedentă (2007 – 2013), UE a finanţat în principal studii de fezabilitate, în valoare totală de 155 de milioane EUR. Au fost investite 3,85 miliarde EUR în proiecte legate de energie în cadrul Planului european de redresare privind energia (European Energy Plan for Recovery), elaborat în contextul crizei economice şi financiare. Acestea au fost cheltuieli singulare.
Care sunt criteriile de selecţie pentru proiectele de interes comun?
Acestea trebuie să demonstreze viabilitate din punct de vedere economic, social şi al mediului şi să implice cel puţin două state membre. Criterii suplimentare specifice fiecărui sector vor garanta faptul că proiectele îmbunătăţesc semnificativ siguranţa aprovizionării, facilitează integrarea pieţei, încurajează concurenţa, asigură flexibilitatea sistemului şi permit transportul energiei produse din surse regenerabile către centrele de consum şi siturile de depozitare.
| |
|
Cum sunt selectate proiectele de interes comun?
Selecţia se realizează în două etape:
1. La nivel regional: iniţiatorul proiectului transmite propunerea grupului regional relevant. Grupurile regionale, care reunesc state membre, autorităţi de reglementare, operatori de transport şi sistem şi iniţiatori de proiecte, îşi întocmesc lista de propuneri.
2. La nivelul UE: decizia finală asupra listei de proiecte de interes comun la nivelul Uniunii va fi luată de către Comisie. Prima listă va fi adoptată la 31 iulie 2013 şi apoi actualizată la fiecare doi ani.
Ce finanţare poate obţine un proiect?
UE va cofinanţa până la 50 % din costurile studiilor şi lucrărilor, iar în circumstanţe excepţionale până la 80 % pentru proiectele care sunt esenţiale pentru siguranţa aprovizionării sau solidaritatea la nivel regional sau la nivelul UE, care necesită soluţii inovatoare sau care generează sinergii transsectoriale.
| |
|
Toate proiectele de interes comun primesc automat finanţare din partea UE?
Nu. Odată ce le-a fost acordat acest statut, proiectele îşi pot depune candidatura pentru a obţine finanţare din partea UE. Pentru a beneficia de subvenţii pentru lucrări, vor trebui să dovedească faptul că nu sunt viabile din punct de vedere comercial. Selectarea ca „proiect de interes comun” nu garantează obţinerea finanţării din partea UE, dar înseamnă că proiectul va beneficia de procedurile de autorizare mai rapide şi de un tratament special din partea autorităţilor de reglementare, prevăzut pentru aceste proiecte.
Puteţi da exemple de proiecte care vor fi finanţate în viitor?
UE ar putea finanţa - o reţea offshore în mările nordice pentru transportul electricităţii produse în parcurile eoliene offshore către consumatorii din oraşele mari - proiecte inovatoare pentru depozitarea energiei electrice - proiecte complexe de conducte de gaze care să permită transportul gazelor din noi surse de aprovizionare, cum ar fi regiunea Mării Caspice, către UE - compresoare care să permită circulaţia gazelor în ambele sensuri, pentru ca ţările să se poată ajuta reciproc în eventualitatea unei crize a gazelor.
| |
|
Ce instrumente noi conţine portofoliul financiar pentru proiectele de infrastructură energetică?
Instrumentele vor include instrumente de capitaluri proprii (de exemplu fonduri de investiţii) şi instrumente de partajare a riscului (de exemplu împrumuturi şi garanţii, în special obligaţiuni pentru finanţarea proiectelor), care creează un efect multiplicator mai mare decât subvenţiile. Prin combinarea diverselor forme de sprijin, asistenţa financiară va putea fi adaptată în funcţie de nevoile specifice ale unui anumit proiect. Instrumentele de partajare a riscului vor fi probabil mai potrivite pentru investiţiile mai mari, finanţate prin proiecte, cum ar fi conductele mari pentru importul gazelor, care implică numeroase părţi interesate. Proiectele foarte inovatoare care prezintă un risc tehnologic semnificativ, în special în domeniul transportului offshore, ar putea necesita sprijin sub formă de subvenţii pentru a demara.
Cum anume s-ar îmbunătăţi procedura de autorizare?
Finalizarea proiectelor de infrastructură energetică, în special în sectorul energiei electrice, poate necesita mai mult de zece ani. Acest lucru se datoreşte mai ales procedurilor de autorizare îndelungate şi complexe, care ocupă aproape 2/3 din acest interval de timp. Proiectele de interes european vor beneficia de o procedură de autorizare mai rapidă, care nu va depăşi 3 ani. Mai mult, iniţiatorii proiectelor nu vor trebui să se adreseze mai multor autorităţi pentru obţinerea autorizaţiilor, ci unei singure autorităţi naţionale competente, care va coordona procesul de autorizare şi va emite o hotărâre exhaustivă. Procedura propusă va reduce, în medie, costurile administrative pentru un proiect derulat în Europa cu aproximativ 30 % la nivelul iniţiatorilor şi cu aproximativ 45 % la nivelul autorităţilor.
| |
|
Faptul că permisele se vor acorda în 3 ani înseamnă că cetăţenii nu îşi vor putea face auzit punctul de vedere?
Noile reguli îmbunătăţesc şansele cetăţenilor de a se implica într-un proiect şi de a-şi face auzit punctul de vedere. Regulamentul precizează că cetăţenii trebuie implicaţi într-un stadiu incipient al procedurii de autorizare. Conform regulamentului, acest lucru trebuie să aibă loc ÎNAINTE ca iniţiatorul proiectului să depună cererea oficială pentru obţinerea autorizaţiei. În acest fel, îngrijorările cetăţenilor pot fi luate în considerare încă din etapa de planificare a proiectului. În numeroase state membre se practică în prezent organizarea consultării publice DUPĂ depunerea dosarului la autoritate.
Vor fi respectate standardele de mediu ale UE, în special protejarea siturilor Natura 2000?
Standardele de mediu, îndeosebi standardele stabilite prin directiva Natura 2000, vor fi pe deplin respectate, în special necesitatea de a realiza în mod corespunzător evaluarea impactului şi de a reduce la minimum impactul asupra habitatelor protejate. În plus, noul sistem va contribui la îmbunătăţirea calităţii acestor evaluări, întrucât mai buna implicare a publicului şi a părţilor interesate va permite identificarea şi luarea în considerare a problemelor de mediu într-un stadiu mai puţin avansat al procesului.
| |
|
Atunci când vine vorba de conservarea biodiversităţii şi a mediului, standardele existente vor fi menţinute. În cazul proiectelor esenţiale, care trebuie construite în ciuda efectelor adverse asupra unui sit, se va garanta că este autorizată varianta cea mai puţin dăunătoare, că nu există variante alternative şi că se iau măsurile compensatorii necesare, conform prevederilor directivei Natura 2000.
Care este calendarul prevăzut pentru adoptarea proiectului de regulament şi pentru procesul de cerere de propuneri aferent?
Regulamentul ar trebui să fie adoptat de Parlamentul European şi de Consiliu până la sfârşitul lui 2012, pentru a intra în vigoare la începutul lui 2013. Astfel va fi timp suficient pentru întocmirea primei liste de proiecte de interes comun la nivelul Uniunii, în vederea eventualei finanţări a acestora prin intermediul CEF, care va intra în vigoare în 2014.
| |
Pagini Utile
|
|
|
