|
În urma auditului, s-a concluzionat că, în cei 20 de ani de la introducerea iniţială a acestei politici, s-au realizat progrese semnificative. Un număr mare de fermieri din Uniunea Europeană implementează practici care sunt mai favorabile pentru mediu decât cele care ar fi fost utilizate dacă nu s-ar fi acordat acest sprijin, iar auditul Curţii a identificat exemple de bune practici în mai multe zone. De asemenea, Curtea a concluzionat următoarele:
• per ansamblu, obiectivele stabilite au fost prea vagi pentru a permite să se evalueze în ce măsură au fost îndeplinite; demersul de concepere şi de monitorizare a politicii de agromediu nu s-a axat pe generarea de beneficii tangibile pentru mediu;
• sistemele prin intermediul cărora se acordă îndrumare fermierilor erau în general bine implementate; pe de altă parte, au fost identificate probleme semnificative în ceea ce priveşte cuantumul ajutoarelor, de la probleme legate de calculul acestui cuantum şi până la lipsa unei diferenţieri în funcţie de condiţiile specifice regionale sau locale;
• statele membre au obligaţia de a furniza sprijinul de agromediu în aşa fel încât să se ţină seama de necesităţile concrete existente de la un context la altul; statele membre nu analizaseră, plecând de la o examinare a costurilor şi a beneficiilor preconizate, care era gradul optim de direcţionare pe necesităţi a cheltuielilor urmând să fie efectuate.
| 
