|
1. Regulamentul prevede cerinţele prudenţiale detaliate aplicabile instituţiilor de credit şi societăţilor de investiţii şi acoperă următoarele chestiuni:
- capitalul: propunerea Comisiei prevede majorarea fondurilor proprii pe care trebuie să le deţină băncile şi îmbunătăţirea calităţii acestor fonduri. Ea armonizează totodată deducerile din fondurile proprii pentru determinarea capitalului propriu care este prudent să fie recunoscut în scopuri de reglementare.
- lichiditatea: pentru a îmbunătăţi rezilienţa pe termen scurt a profilului de risc de lichiditate al instituţiilor financiare, Comisia propune introducerea unui indicator de lichiditate imediată (liquidity coverage ratio, LCR) – ale cărui compoziţie şi parametri exacţi vor fi determinaţi după o perioadă de observare şi revizuire, în 2015.
- efectul de levier: pentru a limita creşterea excesivă a nivelului de îndatorare în bilanţurile instituţiilor de credit şi ale societăţilor de investiţii, Comisia propune totodată introducerea unui efect de levier (leverage ratio) care să facă obiectul supravegherii. Implicaţiile introducerii unui efect de levier vor fi monitorizate îndeaproape înainte ca acesta să devină o cerinţă obligatorie, la 1 ianuarie 2018.
- riscul de contraparte: în concordanţă cu politica Comisiei în materie de instrumente financiare derivate negociate pe pieţe nereglementate (IP/10/1125), sunt aduse modificări pentru a încuraja băncile să compenseze aceste instrumente prin contrapărţile centrale.
- cadrul de reglementare unic: criza financiară a scos în evidenţă pericolele unor reglementări naţionale divergente. O piaţă unică are nevoie de un cadru de reglementare unic. Regulamentul se aplică direct, fără a mai fi nevoie de transpunerea lui în legislaţia naţională, astfel că este eliminată o sursă de divergenţe. El prevede totodată şi un set unic de cerinţe de capital.
|