|
Context:
Pensionarii reprezintă o parte importantă și în creștere rapidă a populației UE (120 de milioane sau 24%), în special în condițiile în care generaţia "baby-boom" atinge vârsta de pensionare, iar numărul celor aflați în plină vârstă activă scade. În 2008, raportul dintre persoanele de vârstă activă (15-64 de ani) și cetățenii UE în vârstă de 65 de ani și peste era de patru la unu. Până în 2060, acest raport va scădea la doi la unu. Impactul îmbătrânirii demografice este agravat de criza economică. Pensiile reprezintă deja o cotă importantă a cheltuielilor publice: în medie, 10% din PIB în prezent, cu o creștere posibilă la 12,5% în 2060. Cu toate acestea, cheltuielile cu pensiile de stat variază, în prezent, de la 6% din PIB în Irlanda la 15% în Italia, demonstrând faptul că statele se află în situații diferite, deși se confruntă cu probleme demografice similare. În timp ce criza afectează sistemele de pensii bazate pe principiul repartiției printr-o scădere a nivelului de ocupare a forței de muncă și, prin urmare, prin scăderea contribuțiilor la sistemul de pensii, sistemele ce se bazează pe finanțare sunt afectate prin scăderea valorii activelor și printr-un randament redus.
În timp ce sistemele de pensii țin în mare măsură de competența statelor membre, UE poate contribui cu legislație în domeniile care afectează funcționarea pieței interne, cu sprijin financiar pentru a ajuta lucrătorii vârstnici să rămână pe piața forței de muncă, prin coordonare politicilor relevante și prin favorizarea învățării reciproce. Reformele sistemelor de pensii sunt evaluate în cadrul Strategiei Europa 2020. În 2011, 16 state membre au primit o recomandare specifică la nivel de țară referitoare la pensii, iar altele 5 s-au angajat la reforme ale sistemului de pensii în cadrul memorandumurilor lor de înțelegere (pentru mai multe detalii, a se consulta Anexa 3 a Cărții Albe).
|