|
Context
În 2009, în 300 000 de cazuri, protecția consulară a fost oferită de consulii statelor membre. În fiecare an, 5,12 milioane de cetățeni europeni călătoresc în afara UE, în țări în care statul membru din care provin nu este reprezentat, iar alți 1,74 milioane de cetățeni ai UE locuiesc în aceste țări. Cetățenii UE sunt, de asemenea, tot mai expuși la situații de criză, care pot fi atât naturale, cât și provocate de om.
Tratatele UE garantează tuturor cetățenilor UE dreptul la tratament egal în materie de protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărui stat membru atunci când călătoresc sau locuiesc în afara UE, într-o țară în care țara lor de origine nu este reprezentată [a se vedea articolul 20 alineatul (2) litera (c) și articolul 23 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 46 din Carta drepturilor fundamentale a UE]. În aproape toate țările lumii, există cel puțin un stat al UE care nu este reprezentat. Singurele trei țări în care toate cele 27 de state membre ale UE sunt reprezentate sunt Statele Unite, China și Rusia.
În Raportul său privind cetățenia din luna octombrie 2010 (a se vedea IP/10/1390 și MEMO/10/525), Comisia s-a angajat să sporească eficacitatea dreptului cetățenilor UE de a beneficia de asistență în țările terțe, inclusiv în situații de criză, din partea autorităților diplomatice și consulare ale tuturor statelor membre, prin propunerea unor măsuri legislative și prin mai buna informare a cetățenilor cu ajutorul unui site internet specializat și al unor măsuri de comunicare specifice (acțiunea 8).
În comunicarea sa din martie 2011 (a se vedea IP/11/355 și MEMO/11/185), Comisia a anunțat, de asemenea, că în următoarele 12 luni va prezenta acte legislative care vor stabili măsurile de coordonare și de cooperare necesare pentru a facilita protecția consulară a cetățenilor UE nereprezentați.
|