Comisia Europeană
Reprezentanţa Comisiei Europene în România

Principalele concluzii ale raportului sunt următoarele:

• Majoritatea sistemelor de colectare a apelor urbane reziduale din UE-15 sunt foarte eficace şi pot îndeplini obiectivul de captare în proporţie de 99%;
• De la ultimul raport, suprafaţa totală desemnată ca fiind sensibilă (eutrofă sau ameninţată de a deveni eutrofă) şi care necesită un tratament mai riguros a crescut de la 68% la 73%. Acest lucru ar putea indica parţial o creştere în privinţa apelor eutrofe, dar şi faptul că statele membre şi-au îmbunătăţit modalităţile de recunoaştere şi de protejare a apelor sensibile aflate pe teritoriul lor;
• Normele privind tratarea apelor reziduale nu sunt aplicate pretutindeni cu aceeaşi rigurozitate, însă în Austria, Ţările de Jos şi Germania s-a atins un grad foarte ridicat de conformitate; îmbunătăţiri s-au înregistrat în Danemarca, Finlanda, Franţa, Luxemburg şi Suedia, iar în UE-12, în special în Lituania;
• Tratarea apelor reziduale este foarte avansată în oraşele mari, unde instalaţiile de tratare sunt mai riguroase şi pot trata 77% din volumul apelor reziduale. Totuşi, unele oraşe nu dispun încă de instalaţii de tratare adecvate, patru dintre acestea aflându-se în UE-15: Barreiro/Moita şi Matosinhos în Portugalia, Frejus în Franţa, şi Trieste în Italia.

Context

Directiva privind apele urbane reziduale prevede ca apele reziduale să fie colectate şi tratate în orice zonă în care poluarea apelor este echivalentă cu cea generată de o localitate cu peste 2 000 de locuitori. În UE 27 există aproximativ 23 000 de zone de acest gen, în care nivelul total de poluare al apelor reziduale este echivalent cu cel produs de aproximativ 550 de milioane de locuitori. Directiva prevede tratarea biologică a apelor uzate („tratamentul secundar”), impunând un tratament mai riguros în cazul zonelor cu ape deosebit de sensibile, care necesită un nivel mai ridicat de protecţie.

În statele membre ale UE-15, directiva ar fi trebuit să fie implementată integral în momentul întocmirii raportului, însă ţărilor UE-12 li s-au acordat prelungiri în tratatele de aderare. În perioada 2007-2008, termenele prevăzute pentru Bulgaria, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, România şi Slovenia erau încă în curs.

Un studiu din 2000 al Comisiei estimează că, în perioada 1990-2010, s-au investit aproximativ 152 de miliarde EUR în infrastructura de tratare a apelor reziduale. Fondurile UE joacă un rol important în finanţarea infrastructurii de tratare şi colectare, mai ales în UE-12. Aceste fonduri au ajutat în trecut ţări precum Irlanda, Spania, Italia şi Grecia să realizeze îmbunătăţiri impresionante începând din anii '90, cifrele privind tratarea secundară crescând, în unele cazuri, de patru ori.

UE îmbunătăţeşte nivelurile de conformitate prin măsuri de aplicare strictă a legislaţiei: în 2007, de exemplu, Comisia a monitorizat respectarea hotărârilor cu privire la tratarea apelor urbane reziduale, adoptate de Curtea de Justiţie împotriva Belgiei, Luxemburgului, Regatului Unit şi Spaniei.

Acesta este cel de-al şaselea raport referitor la implementarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale. După 20 de ani, situaţia tratării apelor reziduale în Europa s-a îmbunătăţit semnificativ.