|
Prezenta propunere se bazează pe structurile existente, pe care la consolidează prin intermediul următoarelor măsuri:
1. Extinderea evaluării riscurilor şi a coordonării măsurilor din cazul bolilor transmisibile la toate ameninţările la adresa sănătăţii cauzate de factori biologici, chimici sau de mediu
Pe parcursul unei crize de sănătate publică este esenţial să se cunoască natura ameninţării, modul în care se răspândeşte, cât de rapid şi cât de departe, pentru a se putea limita răspândirea şi consecinţele negative pentru sănătate, precum şi pentru a oferi cetăţenilor informaţii şi recomandări actualizate. Există deja în funcţiune o reţea pentru supravegherea epidemiologică a bolilor transmisibile compusă din Comisia Europeană, Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) şi autorităţile naţionale. Noua propunere prevede extinderea acestei expertize la alte ameninţări transfrontaliere grave la adresa sănătăţii. În cazul materializării unei astfel de ameninţări, reţelele pot fi instituite ad hoc pentru a face schimb de informaţii, a evalua riscurile implicate, reunind oameni de ştiinţă şi cunoştinţe la nivel de expert.
2. Consolidarea rolului Comitetului pentru securitate sanitară pentru o mai bună coordonare a măsurilor de combatere a crizei de sănătate publică
În 2001, după atacurile teroriste şi diseminarea deliberată de toxine care cauzează antraxul în Statele Unite, miniştrii sănătăţii din ţările UE au înfiinţat Comitetul pentru securitate sanitară al UE. De atunci, comitetul a sprijinit coordonarea reacţiilor în cazul crizelor de sănătate publică la nivelul UE prin coordonarea evaluării şi gestionării riscurilor generate de ameninţările transfrontaliere grave la adresa sănătăţii. Propunerea formalizează şi oferă un mandat mai cuprinzător comitetului, ceea ce include acordarea de consiliere statelor membre şi Comisiei cu privire la aspecte politice şi tehnice referitoare la securitatea sănătăţii publice.
3. Atingerea unui nivel de pregătire superior în vederea combaterii unei crize
Dispunerea de un plan de pregătire pentru a şti ce este de făcut în cazul apariţiei unei crize de sănătate publică este esenţială pentru stoparea crizei. Propunerea Comisiei prevede ca fiecare stat membru să-şi coordoneze eforturile pentru a dezvolta, consolida şi menţine planul său naţional de pregătire şi reacţie, prin consultări cu alte state membre. Astfel de planuri includ, de exemplu, măsuri de îmbunătăţire a accesului la contramăsuri medicale, precum şi coordonarea cu alte sectoare-cheie. De asemenea, statele membre trebuie să respecte orientările formulate de Comisie, care va coordona procesul. Astfel de orientări pot fi referitoare la măsuri care vizează sănătatea publică sau comunicarea cu publicul. De asemenea, propunerea pune la dispoziţie o bază pentru achiziţionarea voluntară în comun de vaccinuri şi pentru alte contramăsuri medicale pentru statele membre care sunt interesate.
4. Punerea la dispoziţie a mijloacelor de a recunoaşte o „situaţie de urgenţă în domeniul sănătăţii publice” la nivel european în scopul disponibilizării mai rapide a medicamentelor (necesare pentru a depăşi o criză)
Propunerea prevede ca, în cazul în care o boală potenţial letală care poate fi prevenită cu ajutorul vaccinurilor sau vindecată cu ajutorul medicamentelor se răspândeşte cu rapiditate în Europa, iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu a declarat încă existenţa unei situaţii de „urgenţă”, UE să poată recunoaşte o urgenţă de sănătate publică la nivel european, cu scopul de a autoriza mai rapid noi medicamente sau de a schimba indicaţia unui medicament. În temeiul legislaţiei UE existente, Comisia Europeană trebuie să aştepte ca OMS să declare existenţa unei situaţii de urgenţă la nivel internaţional, în mai multe continente. Această dispoziţie vizează situaţiile în care o boală se răspândeşte în toată Europa (nu la scară mondială) şi pot fi salvate vieţi cu ajutorul farmaceuticelor.
5. Măsuri cu caracter transfrontalier pentru situaţii de urgenţă la nivel european
Propunerea prevede ca, în situaţii de urgenţă foarte specifice care determină decese sau spitalizări foarte numeroase şi în cazul în care măsurile adoptate de statele membre se dovedesc a fi insuficiente pentru a stăpâni răspândirea situaţiei dincolo de frontierele lor, Comisia să adopte măsuri de urgenţă cu caracter transfrontalier, de exemplu măsuri de limitare a epidemiei sau de depistare a cetăţenilor infectaţi.
|