|
|
| Ajutoare de stat: Comisia extinde normele aplicabile băncilor în contextul crizei |
|
|
|
05/12/2011 15:56:48
|
Comisia Europeană a actualizat şi a prelungit un set norme temporare privind controlul ajutoarelor de stat pentru a evalua sprijinul public acordat instituţiilor financiare în timpul crizei. Miza principală a acestora este de a explica maniera în care se poate garanta remunerarea corespunzătoare a statului în cazul în care - aşa cum este din ce în ce mai probabil să se întâmple în viitor – statele membre decid să îşi recapitalizeze băncile utilizând instrumente, cum ar fi acţiunile ordinare, a căror remunerare nu este fixată în prealabil. A fost aprobată, de asemenea, o metodologie revizuită pentru remunerarea garanţiilor acordate pentru necesităţile de finanţare ale băncilor – care reprezintă până în prezent cea mai mare parte a ajutoarelor – pentru a se garanta corelarea comisioanelor plătite de bănci cu riscurile intrinseci ale acestora, mai degrabă decât cu riscul legat de statul membru în cauză sau de piaţă în ansamblul său. Normele se vor aplica atâta timp cât acest lucru va fi necesar, având în vedere condiţiile pieţei.
|
|
În perioada 2008-2009, Comisia Europeană a adoptat norme speciale privind ajutoarele de stat pentru a permite statelor membre să sprijine sistemul bancar în timpul crizei financiare şi să menţină astfel stabilitatea financiară, evitând apariţia unor denaturări nejustificate ale concurenţei pe piaţa unică a Uniunii Europene. Normele impuse în contextul crizei şi-au dovedit eficacitatea, asigurând restructurarea băncilor atunci când acestea trebuie să-şi modifice modelele economice pentru a-şi asigura viabilitatea pe termen lung, de exemplu, în cazul în care acestea se bazează într-o proporţie semnificativă pe activităţi riscante. Garantând, de asemenea, o împărţire echitabilă a costurilor între acţionarii şi deţinătorii de capital hibrid, Comisia a redus, în ultimă instanţă, ponderea contribuţiilor publice în ajutorul acordat băncilor.
| |
|
„Exacerbarea tensiunilor de pe pieţele datoriilor suverane a exercitat o presiune crescândă asupra băncilor din Uniune, justificând extinderea normelor aplicate în contextul crizei, în special pentru a contribui la adoptarea pachetului de măsuri aprobat de Consiliul European în octombrie pentru a restabili încrederea şi pentru a continua restructurarea necesară a sectorului”, a declarat Joaquín Almunia, vicepreşedintele Comisiei responsabil pentru politica în domeniul concurenţei, adăugând: „Vom continua să insistăm asupra necesităţii restructurării şi curăţării bilanţurilor acolo unde este cazul, pentru a întrerupe cercul vicios creat de criza datoriilor suverane şi de deficienţele sectorului financiar. În contextul aplicării normelor, Comisia va ţine seama pe deplin de elementele care indică faptul că băncile pot fi viabile pe termen lung fără a avea nevoie de o restructurare semnificativă."
| |
|
Comunicarea adoptată de Comisie privind punerea în aplicare, de la 1 ianuarie 2012, a normelor privind ajutoarele de stat în cazul ajutoarelor acordate băncilor în contextul crizei menţine cele patru comunicări care stabilesc condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ajutoarele de stat sub formă de garanţii de finanţare, de recapitalizare şi de salvare a activelor pentru a fi compatibile cu dispoziţiile tratatului, precum şi cerinţele privind planurile de restructurare sau de viabilitate (Comunicarea privind restructurarea).
Comisia va continua să acorde aprobări temporare rapide ori de câte ori acest lucru este necesar pentru a menţine stabilitatea financiară, cu condiţia ca termenii intervenţiei sale să fie conformi cu orientările oferite.
| |
|
Informaţii suplimentare
Gradul ridicat de tensiune care a caracterizat pieţele datoriilor suverane începând din vara acestui an au accentuat presiunile asupra sectorului bancar din UE, făcând necesară prelungirea normelor extraordinare aplicate în contextul crizei, inclusiv pentru a facilita punerea în aplicare a pachetului de măsuri bancare aprobat de şefii de stat şi de guvern în luna octombrie. Pachetul de măsuri urmăreşte să restabilească încrederea în sector prin acordarea de garanţii pentru finanţarea pe termen mediu şi prin crearea unei rezerve temporare cu o rată a capitalului propriu de 9 % şi constituită din capital cu cea mai bună cotaţie, după estimarea valorii de piaţă a expunerii la riscul datoriilor suverane.
Având în vedere modificările normative şi evoluţia condiţiilor de piaţă, Comisia previzionează că este posibil ca infuziile de capital de stat să ia în viitor tot mai mult forma unor acţiuni cu o remunerare variabilă. Întrucât astfel de acţiuni sunt remunerate sub formă de dividende şi câştiguri din capital care sunt, prin definiţie, incerte, se oferă orientări privind utilizarea evaluărilor bazate pe piaţă pentru a avea asigurări rezonabile cu privire la primirea de către stat a unei remunerări adecvate. Acţiunile ar trebui să fie subscrise de stat aplicându-se o reducere corespunzătoare faţă de ultimul preţ al acţiunilor, în funcţie, printre altele, de volumul infuziei de capital în raport cu capitalul existent al băncii şi de măsura în care acţiunile conferă sau nu drepturi de vot. În ceea ce priveşte instrumentele hibride de capital, pentru a face faţă situaţiilor în care băncile pot să nu fie în măsură să plătească remuneraţia stabilită pe termen scurt, aceste instrumente ar trebui să includă un „mecanism alternativ de compensare prin cupoane”, care să permită remunerarea în acţiuni a cupoanelor care nu pot fi plătite în numerar.
Comisia a revizuit, de asemenea, orientările privind comisioanele pe care băncile trebuie să plătească pentru garanţii pentru a se asigura că ajutorul se limitează la minimul necesar şi pentru a reflecta riscul la adresa finanţelor publice. Metoda revizuită stabileşte comisioanele minime care ar trebui să se aplice în cazul în care garanţiile sunt acordate la nivel naţional. Noile norme se aplică în cazul garanţiilor care acoperă datorii cu o scadenţă cuprinsă între un an şi cinci ani (şapte în cazul obligaţiunilor garantate). Normele privind garanţiile cu scadenţe mai scurte rămân neschimbate.
| |
|
Planuri de restructurare
Comisia va continua să impună statelor membre obligaţia de a prezenta un plan de restructurare (sau o versiune actualizată a unui plan aprobat anterior) pentru toate băncile care beneficiază de sprijin public sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate, din surse naţionale sau ale UE, indiferent de amploarea sprijinului sau de motivul acordării acestuia. Comisia va stabili în ce măsură este necesară restructurarea în urma unei evaluări proporţionale a viabilităţii pe termen lung a băncilor, ţinând pe deplin seama de toate elementele relevante: dacă penuria de capital este, în principal, legată de o criză de încredere privind datoria suverană, dacă infuziile de capital public se limitează la suma necesară pentru a compensa pierderile care decurg din evaluarea la preţul pieţei a obligaţiunilor suverane ale statelor membre ale SEE în bănci care, cu excepţia acestor datorii, sunt viabile, precum şi dacă analiza arată că banca în cauză nu şi-a asumat riscuri excesive achiziţionând datoria suverană.
Băncile care nu au primit sprijin public sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate, dar beneficiază de fonduri garantate de stat nu trebuie să prezinte planuri de restructurare. Numai „marii consumatori” de garanţii de stat pentru pasivele lor vor fi în continuare obligaţi să prezinte Comisiei analize ale viabilităţii.
| |
|
Context
Pachetul de măsuri de criză a fost adoptat pentru prima dată în perioada 20082009, în contextul crizei financiare declanşate în urma prăbuşirii grupului Lehman Brothers. Pachetul cuprinde Comunicarea privind sectorul bancar, Comunicarea privind recapitalizarea, Comunicarea privind activele depreciate şi Comunicarea privind restructurarea. Aceste norme speciale au fost introduse în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din Tratatul privind funcţionarea UE, care permite Comisiei să aprobe măsuri de ajutor de stat în vederea remedierii unei perturbări grave a economiei unui stat membru.
Aceste norme au fost actualizate deja de două ori, mai întâi în iulie 2010, când au fost majorate comisioanele de garantare pentru a reflecta mai bine profilul de risc al beneficiarilor şi pentru a evita dependenţa excesivă de un instrument care reprezintă un risc contingent ridicat pentru finanţele publice. În decembrie 2010, regimul a fost prelungit pentru încă un an, principala modificare constând în faptul că toate băncile care primesc sprijin fie prin măsuri de recapitalizare, fie prin măsuri de salvare a activelor sunt obligate să prezinte un plan de restructurare, indiferent de amploarea ajutorului primit (a se vedea IP/10/1636).
| |
Pagini Utile
|
|
|
