Politica regională şi regiunile ultraperiferice

Uniunea Europeană numără nouă regiuni ultraperiferice, care sunt poziționate geografic la o distanță foarte mare de continentul european:

  • Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica, Réunion, Mayotte (cinci departamente franceze de peste mări)
  • Saint-Martin (o colectivitate franceză de peste mări)
  • Insulele Azore și Madeira (două regiuni autonome portugheze)
  • Insulele Canare (o comunitate autonomă spaniolă)

Alte instrumente

  •  
  • Micşorare text  
  • Mărire text  

Regiunile ultraperiferice sunt supuse legislației UE, având toate drepturile și obligațiile care decurg din statutul de membru al UE, cu excepția cazurilor în care există măsuri sau derogări specifice. Aceste măsuri specifice sunt concepute să răspundă provocărilor cu care se confruntă regiunile ultraperiferice, cauzate de depărtare, insularitate, suprafața redusă, relief și climă, precum și de dependența economică condiționată doar de o gamă redusă de produse.

Regiunile ultraperiferice beneficiază de finanțare din politica de coeziune prin intermediul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european.