Instrumentele financiare reprezintă un mod eficient – din punctul de vedere al utilizării resurselor – de mobilizare a resurselor din cadrul politicii de coeziune în vederea realizării obiectivelor strategiei Europa 2020. Ţintite către proiecte cu potenţială viabilitate economică, instrumentele financiare oferă sprijin investiţiilor prin împrumuturi, garanţii, investiţii de capital şi alte mecanisme purtătoare de risc, care pot fi combinate cu asistenţă tehnică, subvenţii la dobândă sau contribuţii la comisioanele de garantare în cadrul aceleiași operaţiuni.
Pe lângă avantajele evidente pe termen lung ale reciclării fondurilor, instrumentele financiare contribuie la mobilizarea unor co-investiţii publice sau private suplimentare în vederea soluţionării deficienţelor de piaţă, în conformitate cu priorităţile strategiei Europa 2020 şi ale politicii de coeziune. Structurile de punere în aplicare a acestora implică un plus de expertiză şi know-how, care contribuie la creşterea eficienţei şi eficacităţii alocării de resurse publice. Mai mult, aceste instrumente furnizează o gamă variată de stimulente pentru îmbunătăţirea performanţei, inclusiv o mai mare disciplină financiară la nivelul proiectelor care beneficiază de sprijin.
Instrumentele financiare sunt utilizate în scopul realizării de investiţii în cadrul fondurilor structurale începând cu perioada de programare 1994-1999. Relativa importanţă a acestora a crescut în cursul perioadei de programare 2007-2013 şi, în prezent, acestea reprezintă în jur de 5 % din totalul resurselor Fondului european de dezvoltare regională (FEDR). În lumina situaţiei economice actuale şi a resurselor publice tot mai limitate, este de aşteptat ca rolul instrumentelor financiare în cadrul politicii de coeziune să fie tot mai mare în perioada de programare 2014-2020.