Promotional :: Cunoașterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică.

Cunoașterea mediului marin 2020: de la cartografierea fundului mării la prognoza oceanografică.

25 November 2013

Rezultatele consultării publice. Rezumat

La 29 august 2012, Comisia Europeană a lansat o consultare pe marginea Cărții verzi  cu privire la inițiativa „Cunoașterea mediului marin 2020”. Obiectivul a fost acela de a afla mai multe despre opiniile părților interesate cu privire la opțiunile în materie de viitoare guvernanță a inițiativei și la posibila implicare a sectorului privat. Consultarea s-a încheiat la 15 decembrie 2012.

S-au primit în total 244 de răspunsuri (29 din partea societății civile, 43 din sectorul privat, 95 din sectorul public și 77 din partea comunității de cercetare) din 30 de țări, inclusiv unele din afara UE, ale căror ape intră în contact cu cele ale statelor membre. Multe dintre observațiile primite, în special cele de la guvernele naționale, au fost rezultatul unui amplu proces de consultare internă și, prin urmare, au reprezentat punctele de vedere echilibrate ale multor organizații. Acestea au fost considerate un eșantion reprezentativ.
Consultarea a oferit numeroase nuanțe detaliate ale unor aspecte juridice și tehnice care vor fi extrem de utile în următoarea fază a inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”, dar principalele mesaje au fost:

(1) Toate grupurile de utilizatori au convenit asupra necesității liberului acces la datele privind mediul marin, atât în formă brute, cât și cumulate. Consorțiul societății civile consideră că oceanele sunt o resursă comună și în consecință, datele privind mediul marin ar trebui să fie disponibile fără restricții, în special dacă sunt colectate cu finanțare din fonduri publice. Sectorul privat a fost în mare parte în favoarea liberului acces, cu excepția cazului în care ar putea fi dezvăluite date comerciale sensibile sau a cazului în care motivația de a colecta date ar fi afectată. Autoritățile publice au considerat că ar diminua costul monitorizării stării mediului. Mai concret, aproape toți consideră că ar fi mai ușor să se obțină informații din proiectele de cercetare.

(2) S-au remarcat câteva excepții cu privire la: securitatea națională, distrugerea siturilor aflate în patrimoniul comun și a ecosistemelor pe cale de dispariție, datele comerciale sensibile, necesitatea de a le acorda cercetătorilor timp pentru publicare, precum și problemele privind siguranța și responsabilitatea, cauzate de interpretarea eronată a datelor.

(3) Consensul general a fost că o platformă comună pentru transmiterea datelor privind activitatea de pescuit cu alte date privind mediul marin, inclusiv datele distribuite prin programul spațial Copernicus al UE, ar trebui să constituie un obiectiv pe termen lung. ]În cele din urmă, integrarea acestor sisteme ar trebui să permită cartografierea fără discontinuități a temelor intersectoriale de-a lungul unor intervale de timp diferite. Interoperabilitatea datelor și punerea în aplicare a unor măsuri adecvate de control al calității sunt esențiale pentru atingerea acestui obiectiv.

(4) Arhitectura actualei Rețele europene de observare și date privind mediul marin (EMODnet) - în special împărțirea în șapte grupuri tematice – geologie, batimetrie, fizică, chimie, biologie, habitate fizice și activitate umană – a fost considerată adecvată.

(5) A fost evidențiată contribuția pe care ar putea să o aibă inițiativa EMODnet la elaborarea rapoartelor în domeniul mediului sau al pescuitului. Mecanismul „push”, în cadrul căruia rapoartele privind mediul marin sau pescuitul sunt emise de către autoritățile publice pentru a satisface o obligație legală, ar putea fi înlocuit progresiv cu un mecanism „pull”, în cadrul căruia datele sunt puse la dispoziție prin intermediul internetului și recoltate de autoritatea competentă, cu ajutorul tehnologiei comune. Acest lucru ar reduce sarcina administrativă.

(6) A existat un consens general asupra necesității unui mecanism pentru a consilia statele membre și UE cu privire la cele mai rentabile programe de prelevare de probe, de monitorizare și de observare pentru fiecare bazin maritim. A fost sugerată participarea organismelor științifice, a convențiilor maritime regionale, a comisiilor hidrografice regionale și a entităților responsabile de colectarea datelor. Este necesară instituirea unui proces regulat care să țină seama de evoluția nevoilor și a tehnologiilor.

(7) Sectorul privat este dornic să se implice mai mult în inițiativele privind schimbul de date precum EMODnet. Reprezentanții sectoarelor industriale au fost în general în favoarea utilizării instalațiilor lor offshore sau a navelor lor pentru monitorizarea mai vastă a oceanelor. Cu toate acestea, ei ar prefera o abordare fără caracter legislativ.

(8) S-a sugerat că o serie de tehnologii de observare necesită continuarea cercetărilor. Dintre acestea, noii senzori, care pot măsura parametrii în mod automat, fără necesitatea de a aduce probe înapoi în laborator, au fost considerați ca fiind o prioritate majoră.
Toate răspunsurile, precum și un raport de sinteză, sunt disponibile pe site-ul internet al DG-MARE. Respondenții au fost rugați să verifice dacă proiectul de rezumat reflectă cu acuratețe punctele lor de vedere. Pe baza răspunsurilor acestora a fost efectuat un număr mic de corecții minore. Raportul final va fi principala contribuție la o evaluare a impactului, pentru a se determina cea mai bună modalitate de a avansa și de a atinge obiectivele inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”, și anume o productivitate crescută pentru autoritățile publice, organismele private și comunitatea de cercetare, stimularea inovării și diminuarea incertitudinii în domeniul cunoașterii comportamentului mării.

Căutare

Caută toate ştirile en